August 6th, 2015 
admin 
Sursa: armyrecognition.com
Cum sa imbunatatesti ceva stricandu-l sau de ce mai binele e dusmanul binelui.
Dupa o indelunga asteptare, noul sistem anti-aerian cu raza medie Akash a intrat anul acesta in dotarea Fortelor Terestre si a Aviatiei Indiene.
Desi Akash pare la exterior o copie la indigo dupa SA-6 Gainful/Kub, pe care de altfel trebuie sa o inlocuiasca in dotarea Fortelor Terestre, indienii insista ca e un sistem dezvoltat complet local, ceea ce din pacate pare a fi adevarat.
Pe scurt, Akash este o racheta anti-aeriana cu o raza de actiune de aproximativ 30 de km (25 de km in versiunea initiala), comandata de la sol si prevazuta cu un motor de mars de tip ramjet.
Comparatie rachete indiene – Sursa: indiandefence.com
Cel putin Akash pastreaza ideea motorului ramjet de la SA-6, solutie care i-ar asigura mai multa energie pe toata durata zborului in comparatie cu rachetele clasice, cu combustibil solid. Faptul ca rusii au abandonat solutia ramjet pentru inlocuitorul KUB-ului, adica BUK (SA-11 Gadfly si SA-17 Grizzly), nu pare sa-i puna pe ganduri pe indieni. Si nici ca toti ceilalti utilizatori vestici au facut la fel cu sistemele concepute in anii ’50-’60, atunci cand ramjetul era in mare voga pentru sistemele anti-aeriene.
Insa cea mai proasta alegere a fost facuta in privinta sistemului de ghidare: fata de SA-6, Akash nu mai are modul semi-activ radar care ii asigura precizia terminala rachetei sovietice si pastreaza doar sistemul de telecomanda folosit de indieni pentru ghidarea pe toata traiectoria. Din nou, prea putine intrebari legate de faptul ca nu exista nici o racheta moderna cu raza medie care sa fi pastrat aceasta solutie arhaica.
Sursa: defence.pk
Nici ideea rusilor de a distribui rolul radarului de control al focului, pentru a elimina limitarile fizice si a asigura redundanta, nu a rezonat prea mult cu indienii.
Acestia au insa umor involuntar fara simtul ridicolului: se incurajeaza singuri ca Akash ar fi mai precisa decat MIM-104 Patriot. Macar lucrul asta l-au copiat perfect dupa rusi.
Posted in
mda, industria de aparare indiana loveste din nou. Uneori e mai bine sa-i lasi pe aia care se pricep.
Ei incearca si asta, cand cu israelienii, cand cu francezii. Daca au bani de investit nu ar fi nici o problema, atat timp cat evalueaza corect unde sint si au un obiectiv realist. Problema e lauda care trece de pragul ridicolului. Complexul de inferioritate urla si se zvarcoleste.
Face parte din complexele indie ca subcontinent: noi suntem mai prosti decat pakistanezi sau indieni? Asa cum pe la noi in Europa mai sunt grecii – ca noi am impratasit cultura si altele – de acord dar uite unde esti acum daca te culci pe o ureche si consideri ca daca predecesorii tai au reprezentat ceva tie ti se cuvine totul.
Pe de o alta parte vad ca sunt destul de pragmatici: o racheta ieftina (telecomandata) dar cu raza medie. Acuma ca bruierea va fii mult mai facila de catre sistemele de razboi electronic. Sunt pragmatici deoarece si-au dat seama ca nu pot dezvolta un radar efficient pt rachete.
Pe de alta parte, daca e sa vorbim de pragmatism, ar fi putut lua licenta SA-6 fara mari probleme, daca rusii ar mai fi gasit documentatia prin arhive. Ar fi taiat din costurile de cercetare, rezultatul fiind o racheta (teoretic) superioara Akash, identica cu cele deja in uz si de la care s-ar fi putut pleca mai departe cu dezvoltarea.
In teorie da, ar fi putut lua licenta, dar personal nu cunosc nici o tara care a primit licenta pt sam-uri medii rusesti. China de obicei copiazaa fara sa intrebe, Belarusul a realizat ceva pt SA-8, in rest nu stiu. Rusul e cunoscut ca a vinde indienilor cu preturi exorbitante si transfer tehnologic mai incet ca melcul. Acum speculez – cred ca ar fi zis – mai puneti un miliard si va dau licenta de Buk, ca si asa Kubul e cam vechi si nu se mai vad bine in schite cotele :))))
E o observatie interesanta: intr-adevar, rusii nu au prea vandut licente pentru sisteme cu raza medie (sau mare).
M-as fi asteptat ca, dintre tarile care ar fi fost capabile de productie, macar Iranul, Irakul, Iugoslavia si Polonia sa fi fost interesate de licente.
Si da, cu un miliard (sau cateva) in plus se rezolva multe. Mai ales pe foamea din anii ’90.
[…] Tehnomil.net […]