Cine n-ar vrea o pomana: performante similare cu ale PzH-2000 la o fractiune (mica) de pret.
Asa se prezinta, de data asta intr-o limba civilizata, M109L52: “Marketing the M109-L52 Upgrade is aimed at customers who can’t afford new artillery systems like the German PzH-2000 or the British AS90 howitzer but have the M109 in service, or can easily obtain them from surplus stocks.” (Sursa: www.dutchdefencepress.com)
Referinta la stocurile existente e importanta, M109 fiind unul dintre cele mai produse obuziere auto-propulsate din lume, de-a lungul unei cariere extrem de lungi. Pozitiv e faptul ca obuzierul a fost modernizat continuu de-a lungul timpului, ultimele variante avand prea putine in comun cu modelul original. Mai putin pozitiv e, paradoxal, acelasi lucru: unitatile care se gasesc retrase prin depozite sint in general modele vechi, care au nevoie de modernizari serioase pentru a fi din nou folositoare in contextul actual.
M109L52 a fost unul din proiectele de modernizare mai ambitioase, inceput de olandezii de la RDM Technology la care s-au asociat si germanii de la Rheinmetall Waffe Munition, elementul central si cel mai vizibil fiind inlocuirea piesei de artilerie L39 cu una moderna L52. Initial s-a montat o teava Royal Ordnance (acum BAE Systems), ulterior fiind incercata varianta Rheinmetall, alegere logica avand in vedere parteneriatul cu germanii. Nici o surpriza in acesta privinta, performantele urmarite fiind cele ale celor mai avansate obuziere autopropulsate aflate pe piata la acel moment, AS-90 si PzH-2000. Sa mai zica cineva ca polonezii nu se orienteaza bine, Krab-ul lor imprumutand turela AS-90.
M109L52 mai prevedea si o modernizare etapizata a restului agregatelor, proces impartit pe trei nivele, ultimul aducand M109L52, mai ales din punct de vedere al electronicii si agregatelor, la paritate cu M109A6 Paladin (si mai noul A7) al US Army dar beneficiind de o piesa de artilerie mai puternica, americanii ramanand la clasicul L39.
Marele pas inainte al M109L52 si A6 e reprezentat de capacitatea de a opera autonom, electronica de la bord permitand calculul traiectoriilor si orientarea automata a tevii. Echipajul este redus la 4 oameni, fata de cei 6 necesari modelelor mai vechi, efortul necesar manipularii munitiei este redus, ceea ce duce la cresterea cadentei de tragere si, in plus, exista capacitatea de a comunica prin legaturi radio securizate cu restul bateriei. Toate acestea duc si la reducerea timpului de intrare si iesire din pozitia de tragere, lucru important pentru evitarea focului de contrabaterie.
Desi pachetul de modernizare M109L52 nu a fost cumparat ca atare pana acum, unele elemente, cum ar fi sistemul de asistare a incarcarii KUKA AHK (Ammunition Handling Kit) au fost folosite la modernizarea M109A3G, pana la retragerea lor din serviciul german, acestea fiind inlocuite de PzH-2000. Cel putin 262 A3G au primit sistemul AHK, desi e posibil ca un contract ulterior sa fi dus la modernizarea tuturor celor 570 de unitati germane. O parte din M109A3G au fost vandute deja Greciei.
Germanii au perseverat si au identificat un nou potential client, Israelul, caruia i-au prezentat o alta varianta, M109I7 Spark, proiect la care au cooptat si partenerul local IMI.
Fata de M109L52, Spark foloseste un sistem de incarcare complet automat, KUKA AMF (Automatic Ammunition Flow) ceea ce permite renuntarea la unul din cei 4 membri ai echipajului.
AMF aduce Spark la un nivel virtual echivalent cu PzH-2000 dar la un pret mai mic si este proiectat sa poata fi instalat pe orice versiune a M109.
Noroc ca, spre deosebire de Leopard 2, M109 se gasesc inca in numar destul de mare prin depozite.
Nu ca am fi plini de bani sa ne luam vreo 100-120 de SPH-uri dar, daca s-ar intampla asa ceva,as prefera sa stam cat mai departe de nemti.
Grija lor principala este imbunatatirea relatiilor cu Rusia, chiar si cu sacrificarea unei parti (ghici care) din “curtea din spate” a UE.
Au bagat Leo-2 in fundul polonezilor si finlandezilor dar au spus pass la orice discutie privind livrarea lor catre Ro, ca sa nu deterioreze si mai tare atmosfera, de parca noi aveam granita comuna cu Rusia si nu Finlanda.
E drept ca finlandezii le iau din Olanda dar niciun astfel de transfer nu se face fara binecuvantarea Germaniei.
AS-90 Braveheart mi se pare o solutie foarte buna (scumpa, ce-i drept).
Un M109L52, orice varianta, la fel, cu conditia sa nu implice cooperarea cu germanii.
Tot de dragul relatiilor cu Rusia, ne putem trezi cu un program care se va lalai pe nu stiu cati ani, cu costuri care vor creste, cu tot felul de rahaturi care nu vor merge si vor trebui revizuite etc etc.
“au spus pass la orice discutie privind livrarea lor catre Ro” – Nici pomeneala, vina apartine exclusiv romanilor care nu s-au hotarat la timp, ultimele Leo 2 care s-ar fi meritat le-au luat polonezii. Care btw sint mult mai vocali impotriva rusilor decat romanii dar germanii le-au facut o oferta foarte buna deci teoria cum ca germanii nu vor sa-i supere pe rusi pica. Acum e prea tarziu, nu prea mai ai ce lua, nu ca germanii ar refuza in mod expres Romania.
Off topic
Pe Lacul Morii din capitala au inceput repetitiile pentru shoul aerian din weekend de jumatate de ora cu un elicopter Puma
noi suntem prinsi in timp, in “tranzitie”, ca tot ce ne-am permite urmeaza sa fie locuit in curand si diferentele nu sunt de neglijat.
aici isi au locu’ programele multi-anuale, iei ceva calumea incet incet daca nu poti tot odata.
cat despre m109, e in aceeasi oala cu 2a4, adica numa’ bune pentru astia ca noi.
leoparzii s-au dus, mai raman astea, da’ fara IMI EXTRA tot suntem cum pantalonii in vine cand te gandesti la smerch si altele
nici nu stii cu ce sa incepi, mereu cand e o discutie deasta, e imposibil sa nu deviezi spre alte necesitati care COMPLETEAZA sistemu’ in discutie da’ care lipsesc…
in fine, nu e mare branza sa facem rost de m109, nici macar de bani nu e vorba ci ca deobicei, vointa
Problema cu programele multi-anuale e ca se bazeaza pe promisiuni de finantare care sint mereu incalcate. Mai clar, toata lumea si-a dat seama ca nu se poate face nici o proiectie asupra bugetului. Sau ca nu se poate pune prea multa baza pe ea. Multi-anuale au fost si Lancer, SOCAT, MLI-84M1 si TR-85M1 deci nu e ceva nou. Doar ca atunci puteai pune baza pe o promisiune, atata cata era, acum nu. A mai ramas F-16, in realitate ieftin pentru ceea ce e, care ar fi trebuit trecut la “si altele” intr-o tara normala si totusi s-a vazut ce durere a fost si inca este. Din cauza lui s-a amanat cam orice alta achizitie deci inca o confirmare ca s-a ajuns pe zero. SH-uri gen M109 ar avea sens daca s-ar putea cumpara cu alocarea dintr-un an. Pentru 12 bucati nici nu-ti trebuie mai multi bani.
deci putem sa ne asteptam ca intentia pentru a 2-a escadrila sa ne “tina” in continuare pe loc?
Teoretic da, dar a doua escadrila ar trebui sa coste mai putin, infrastructura ar trebui sa fie deja gata. Vor costa avioanele, simulacrul de armament si spoiala de antrenament. Daca se tin de cuvant (desi e clar cat valoreaza asta) si cresc bugetul la 2%, fara mariri de pensii, poate ca nu o sa fie asa de rau. Alfel, adio corvete, vanatoare de mine, baterii AA, TBT si altele. Mai vedem peste 5-6 ani.
M-am interesat şi eu de subiect(noua puşcă de asalt), că poate o să vină un conflict şi iarăşi o să repetem isprăvile din trecut(logistice).
Se spunea că o să folosească calibru NATO actual, însă de când s-a lansat proiectul au fost nenumărate plângeri(eu cred că îndreptăţite) asupra lipsei potenţei.
Mă gândeam „dece nu au făcut un calibru intermediar” şi, se pare, că nu am fost singurul deştept de pe planetă, chiar au făcut unul, pare bun.
Ai noştri s-au prins, sau nu ştiţi?
https://www.youtube.com/watch?v=b2fKGdzv3H0
Ce părere aveţi despre o colaborare cu austriecii?
Fiindcă să luăm un AK şi să-i anulăm şi singul avantaj, nu mi se pare o idee bună.
Mie mi se pare o armă perfectă, făcută de nişte oameni care au o tradiţie de secole, cu o mare doză de finisaj. Parcă australienilor le-a concesionat proiectul, se poate şi la noi?
https://www.youtube.com/watch?v=U4Db8V38cLg
Ce părere aveţi de calibru viitoarei arme, nu ne întindem mai mult de cât ne ţine plapuma, şi prost pe deasupra?
Eu sunt pe sistemul, măcar puşcă precisă să avem, dacă tot nu avem nimic în plus.
Aş vrea un răspuns, un articol dacă se poate. Mulţumesc!
Nu stiu ca romanii sa fi incercat alt calibru decat cel standard NATO dar bineinteles ca ar trebui concentrata atentia pe arma. Daca vor un proiect nou, atunci ar putea sa-l faca modular, ar fi un punct in plus la export dar nu e un lucru obligatoriu.
Cea mai logica solutie ar fi intr-adevar o colaborare (adica licenta, implicand linia de fabricatie) cu Steyr, FN sau Beretta. Care licenta costa ceva. Cealalta varianta e ce s-a incercat deja: ieftin si bun in stil romanesc.
O colaborare pentru un proiect nou e dificila, e vorba de bani si seriozitate, care lipsesc. Polonezii ar fi de urmarit, familia MSBS promite.
Cat despre AUG, este deja in dotarea Ro in cantitati foarte mici. Nu stiu cat de multumiti sint romanii dar Australia va continua cu ele in timp ce Noua Zeelanda le va inlocui.
Păi noi nu avem nimic, aşa că dacă obţinem un preţ bun, merg şi vechiturile îmbunătăţite. Mi se pare o ofertă decentă.
Părerea mea nu de specialist, este următoarea:
-nu avem aviaţie pentru a purta o luptă modernă;
– ar trebui să ne axăm pe aviaţie şi sisteme de rachete pentru orice(fiind mai ieftine);
-după ce avem astea, putem crea un corp autonom mobil cu infanterie, elicoptere,tancuri şi autopropulsate, nu foarte mare, dar capabil să dea o lovitură. Adică o divizie mobilă;
Tunul este unul pentru lupta clasică(noi nu avem cum câştiga o luptă clasică cu o putere mai mare), teren accidentat. Problema cea mai mare, cred,o reprezintă costul mare de întreţinere, operare, consumul, în comparaţie cu securitatea ce o oferă(cam uzată moral şi nefolositoare din moment ce nu am putea purta tipul de război pentru care a fost proiectat). Eu aş vrea mai multe moderne, uşoare, şasiu, armură, dar dacă astea sunt mai ieftine, ar trebui mers pe varianta asta.
Ideal ar fi ca toate TR să fie uşurate de turelă şi să construim noi un ansamblu în care să băgăm un tun modern, dar nu vreau să devin prea fantezist.
Ca o paranteza, poate a venit timpul ca Romania sa-si puna problema cum sa invinga o putere mai mare intr-un razboi clasic, nu doar sa otraveasca fantanile si sa fuga in munti. Tactica asta s-a tot incercat si a esuat de fiecare data, cu rezultatele cunoscute.
Cat despre artilerie, deocamdata Romania foloseste obuziere tractate asa ca nu e vorba de schimbarea doctrinei ci doar de imbunatatirea materialului. M109, chiar si in versiunile mai vechi, ar reprezenta un mare pas inainte.