Discutia referitoare la raspunsul NATO (SUA) la incalcarea tratatului INF de catre Rusia se reia, previzibil, din punctul in care ramasese, existand posbilitatea adoptarii unor masuri, daca nu inca simetrice, de escaladare, atunci cel putin de neutralizare.
Declaratia de la sfarsitul saptamanii trecute a lui Frank Rose pare a pregati terenul, care este in principal cel psihologic, al opiniei publice, pentru asemenea masuri.
“If Russia keeps breaching the Intermediate-Range Nuclear Forces (INF) Treaty, the U.S. will readily take the necessary response measures, including a diplomatic reaction, but also a potential military response, U.S. Assistant Secretary of State for Arms Control, Verification and Compliance Frank Rose said on Thursday in Bucharest.
The official mentioned that the U.S. didn’t yet reach a decision on the implementation of such options, but will do so after consulting with NATO allies, Romania included.” (Sursa: actmedia.eu)
Din punct de vedere tehnic, lista deschisa a optiunilor ar putea arata asa:
– construirea unui Scut anti-rachete de croaziera. Cea mai defensiva masura, greu de crezut ca va impresiona Rusia, daca prin asta se doreste transmiterea unui mesaj
– schimbarea profilului instalatiei Aegis de la Deveselu si re-inceperea lucrului la SM-3IIB in paralel cu dezvoltarea capetelor de lupta multiple MKV (Multiple Kill Vehicle). Nu ar fi un raspuns la problema de fata si ar da ocazia Rusiei sa demonstreze ca a avut dreptate cand a pretins ca Scutul ABM e indreptat impotriva sa
– (re)invierea si desfasurarea in Europa de Est a GLCM (Ground Launched Cruise Missile) – varianta lansata de la sol a rachetelor de croaziera Tomahawk. Ar insemna incalcarea in reciprocitate a INF desi Rusia nu a admis oficial ca a facut acest lucru.
– detasarea unui numar de B-1B in zona, dotate cu rachete de croaziera. Cea mai simpla si rapida masura, din punct de vedere tehnic, usor de anulat daca se ajunge la de-escalare si care nu ar incalca tratatul INF. Ar avea insa cel mai puternic efect asupra echilibrului de forte strategice.
Foarte bine spus “Pregatirea terenului”. Oare unde in zona (cred a Europa de Est este exclus) ar putea pune niste pasari de soi?
Pe de alta parte:
By the end of the 1990s, with the advent of the “Block D” upgrade, the B-1 boasted a full array of guided and unguided munitions. The B-1B no longer carries nuclear weapons; its nuclear capability was disabled by 1995 with the removal of nuclear arming and fuzing hardware.
Dar cara JSSM-ER, clasice dar bune impotriva S-300 si cam orice alta tinta decat un oras; “By 2008 the USAF plans to equip the B-1B with up to 24 JASSM-Extended Range stealth cruise missiles, further extending its standoff strike range beyond 500mn” (Sursa)
Eu zic sa ne uitam mai bine la AGM-86 ALCM si B-52 ca solutia propusa. Nu raspunzi la o provocare nucleara cu ceva conventional.
Lista optiunilor e deschisa asa ca ALCM ar fi inca o varianta.
Totusi, teoria din spatele evolutiei bombardierelor strategice, de la B-52 -> B-1 -> B-2, spune ca B-52 ar fi si cel mai vulnerabil dintre ele. Rachetele de croaziera ajuta dar parca trebuiau sa fie rezervate unui prim atac surpriza. E ceva ce B-52 nu prea poate sa faca, e vizibil din cealalta parte a Europei.
B-1 nu mai este certificat pentru ALCM, iar varianta conventionala ALCM (CALCM) nu mai este in serviciu activ. Singurele platforme certificate pentru ALCM sunt B-2 si B-52. Sansele ca B-2 sa fie stationat pe vechiul continent sunt nil, dar s-ar putea prin rotatii cum este cazul in Asia de Est (Guam). B-52 mai salasluieste din cand in cand prin UK, deci aici cel putin exista un precendent. Cat despre potrivirea unui B-52 la o asemenea misiune, nu cred ca sa pune problema la tactici noi. Poate sa faca tururi de Mediterana cum facea in anii 1980 si sa-si vada de treaba de acolo. Cu o raza de actiune undeva la nord de 2400 km pentru un ALCM, faptul ca ai observabilitate redusa nu te ajuta cu mult.
Da, B-1 nu poate lansa ALCM, cand m-am referit la ALCM ca fiind o alta varianta era vorba implicit de B-52, trebuia sa precizez.
Problema e ca, pe de o parte, din anii ’80 rusii si-au mai imbunatatit apararea AA, inclusiv senzorii, asa incat s-ar putea ca vechile tactici sa nu mai tina. Iar acum isi vor aduce unele echipemante in Siria.
Daca totusi s-ar decide pentru B-52, atunci UK, Italia (ar fi interesant de vazut B-52 in tur deasupra Marii Negre) sau, poate, Germania ar fi cele mai bune optiuni.
RAF Fairford este locul, daca este sa se intimple. Exista deja infrastructura ca sa suporte atat B-2 cat si B-52. Cat despre rotocoale deasupra Marii Negre…sanse destul de slabe, dar nu imposibil.
Am vrut sa fac o mica referire la B-52 dar nu credeam ca ar putea fi luat in calcul in conditiile date. Totusi, rusii au scos la inaintare faimoasele Tu-95.
Americanilor le place showul, B52 il vad ca un super-lifter, un cal de povara scos la inaintare cand lucrurile sunt clare, mergem sa le dam peste bot.Oricum e un aparat exceptional, modernizat constant si probabil copii nostri inca vor avea ocazia sa il prinda operational.
Cred ca niste B-2 ar fi mai de asteptat, asa mai de efect.
La urma urmei pentru cu au investit mii de miliarde in tehnica aia moderna? 🙂
Eu cred ca in momentul in care o sa apara B-52 in patrulare e timpul sa ne trimitem batranii, femeile si copii spre vest.
E un punct interesant. Intr-adevar logica MAD asa ar dicta insa se pare ca rusii chiar cred ca li s-a raspuns in mod conventional la amenintarea lor nucleara.
Daca am face abstractie de noua racheta de croaziera ruseasca care ar incalca tratatul INF, lucrurile cunoscute arata cam asa: Deveselu este vazut de rusi ca un raspuns conventional la arsenalul lor atomic. Contra-masura lor consta in submarinele care vor fi bazate in Marea Neagra, dotate cu rachete conventionale Klub precum si bombardierele Tu-22 detasate tot in Crimeea, dotate cel mai probabil tot cu armament conventional desi sint capabile sa poarte si armament atomic. Urmand aceeasi logica, diferita de cea a anilor ’70-’80, s-ar putea trage concluzia ca-(cacofonie)-contra-contra-masura ar putea fi la fel de bine o forta conventionala, care sa loveasca infrastructura din Crimeea dar care sa nu schimbe balanta atomica.
Practic o restrangere a conflictului global in jurul Marii Negre si mentinerea lui in limite conventionale desi consecintele ar afecta inclusiv raportul de forte atomic, in viziunea ruseasca.
Asta ar insemna o desfasurare de active pe care SUA nu este dispusa sa o faca in momentul de fata, sau o inarmare destul de serioasa a Romaniei, care este la fel de improbabila.
Partea cu inarmarea serioasa a Romaniei e de-a dreptul imposibila.
Pana la urma e o decizie cost vs benefit. Daca prima parte e mai usor de calculat, cea de-a doua e o nebuloasa, mai ales vazuta din partea cealalta a Atlanticului.
Asta cu siguranta, mai ales ca romanii nu sunt dispusi sa plateasca mai nimic!
Eu propun o varianta si mai eficienta. Revitalizarea IAR 80 si dotarea lor cu sistem automat de arcuri cu sageti otravite, asta sa nu-i tina pe piloti ocupati. Sa nu faca vre un accident ceva! 🙂 Sa fim seriosi, Rusia pare ca s-a lasat antrenata in acest joc pierzator al inarmarii si va falimenta nu peste mult timp. Jocul este dublat de sanctiuni economice, preturi scazute la hidrocarburi si embargo la investitii externe, capital si tehnologie occidentala. Diversiunea din Siria nu face altceva decat sa confirme modul in care Putin incearca sa scape de incercuirea occidentului. Americanii par a nu pune botul, insa vest europenii sunt prosti ingramaditi, par a da curs invitatiei fara perdea a rusilor. Eu cred ca vor pierde si de data asta. Cel mai important este sa se ramana pe pozitii, mai ales pe partea economica si Rusia nu va mai avea mult timp la dispozitie. Daca rusii sunt prosti si duc mult, nu la fel putem vorbi si despre economie. Acolo vorbeste matematica si statistica, nu propaganda! Davai ceas davai palton! 🙂