November 26th, 2015 
admin 
Metrojet 9268 – Sursa: AFP/Getty Images via independent.co.uk
Complet eclipsat de evenimentele din ultimele doua saptamani, a trecut aproape neobservat progresul anchetei prabusirii avionului rusesc cu 224 de persoane la bord in Peninsula Sinai. Dupa o perioada de negare, se pare ca autoritatile ruse incep sa incline spre varianta rezultata deja din analizele americane si britanice: pierderea aparatului ar fi fost cauzata de un dispozitiv exploziv improvizat.
Daca pista se dovedeste reala si revendirea atentatului facuta de ISIS autentica, atunci liniile au fost trasate: pe de o parte s-au plasat Rusia-Iranul-Assad-Hezbolahul. Pe vremuri ar fi reprezentat o alianta ce ar fi dominat cu autoritate Orientul Mijlociu (cu exceptia Israelului), combinand tehnica ruseasca cu organizarea iraniana si lipsa de scrupule a sirienilor precum si cu fanatismul agentilor lor din Liban. Acum insa au o lume intreaga impotriva lor, cu “buni” si cu “rai”.
Iar cand esti in aceeasi barca, vrand-nevrand vaslesti in aceeasi directie aproximativa. Fiecare echipa cu barca sa. Se vorbeste de la o vreme de necesitatea unor aliante mai putin ortodoxe (pun intended), flexibile moral, sensul avut in vedere fiind alinierea Vestului cu Rusia in problema siriana. Ideea are logica in aceeasi masura in care, in mod abstract, drumul cel mai scurt intre doua puncte e o linie dreapta. Cum pe Pamant solutia e de fapt o curba, s-a putea ca, pe baze strict temporare, sa fie facuta o alianta tacita, intr-o configuratie complet diferita fata de cea imaginata pana acum, imposibil de explicat in mod public. Turcii ar fi primii care au inteles de unde bate vantul.
Posted in
Momentan turcii se pare ca incearca sa rupa niste vasle la barcile alea. E interesant ca doborarea avionului rusesc apare imediat dupa declaratia presedintelui Frantei ca se impune o inchidere a granitei turco-siriene si deplasarea acestuia la Moscova unde urma sa se discute acest aspect cu rusii.
Politic vorbind, atat atentatele din franta, doborarea avionului civil si a celui militar rus nu fac decat sa intareasca pozitia ruseasca, si e vizibil faptul ca rusii nu au ratat ocaziile sa profite.
Daca vor obtine ridicarea sanctiunilor atunci da, se va putea spune ca rusii au profitat. Pana atunci insa pagubele continua sa creasca. Au reusit doar sa abata atentia de la Ucraina.
Franta era de mult cu curu-n doua luntrii, nu mira pe nimeni. Pe cale de consecinta, nu se incoloneaza prea multa lume in urma lor. De la Washington au primit multe sfaturi de bine iar de la Berlin, niste trupe care vor ocoli Siria la distanta sigura. Tacerea celui mai puternic stat european, din punct de vedere militar – Marea Britanie – e destul de clara. Deci deocamdata Franta va bombarda singura ISIS-ul prin Siria. Asta pana cand isi vor epuiza din nou stocul de bombe. Nu ca la partea de descoperire tinte sau proiectie a fortei stau mai bine. Deci cu Franta sau fara, Rusia e cam tot pe acolo.
Iar cascadoria turcilor a aratat destul de clar ca rusii nu sint vazuti ca niste victime, nu le-a prea plans nimeni de mila. Bila alba pentru turci, au scapat fara nici un fel de consecinte din partea NATO/UE.
Franata e chestie de imagine. Rusia iese din colt si devine de voie de nevoie frecventabila. Poate ajuta si la sanctiuni. Ucraina nu mai era prea bagata in seama de ceva vreme, in ciuda incercarilor lor de a atrage atentia asupra zonei.
In marea britanie sunt probleme la nivel politic si au prea multe in farfurie ca sa riste, tacere nu e, e doar prea mult zgomot de la alte meciuri. Ultima data cererea de participare in Siria a guvernului a fost respinsa in Camera. Acum se incearca iarasi (daca nu ma insel votul e zilele astea) desi contextul in care stanga e in revenire e cam dificil (in special si cu scandalul legat de implicarea in Irak si ancheta ce urmeaza a fi finalizata – concluziile nu sunt prea roze). Oricum, se pare ca o sa intre si ei in hora, guvernul cere aprobarea pentru misiuni limitate dar – stii cum e cu aprobarea si “mission creepul” de dupa.
Bila nu a prea fost alba. Declaratiile au fost destul de retinute si peste tot se vorbea de calmarea situatiei. Singurii care au sprijinit Turcia si pozitia acesteia au fost americanii, dar si aici tinand cont de limbajul lor diplomatic de pana acum la adresa rusiei e de remarcat o anumita retinere. Italienii pe ici pe colo s-au cam strambat si ei la turci (vezi declaratiile recente ale lui Renzi).
Pana la urma gestul turcilor a fost unul extrem de prost calculat (indiferent din ce motive a avut loc incidentul). La momentul actual, prin aducerea “Moscovei” si a S-400 in siria practic rusii si-au creat o “no fly zone” proprie, fapt care nu cred sa convina multora. Declaratia rusilor a fost ca din momentul asta sistemele aeriene sunt in alerta permanenta si au ordin sa doboare “orice potentiala amenintare la adresa avioanelor rusesti”.
E de urmarit, se joaca sah cum nu s-a mai jucat de mult.
PS. Dupa declaratiile belicoase de pana acum ale turcilor se pare ca discursul acestora s-a schimbat si a luat-o mult catre n-am stiut ca sunt rusi si o sa incercam sa lucram cu partenerii nostrii rusi sa calmam situatia. Vezi art. din The Times semnat de Ahmet Davutoglu, tonul a devenit extrem de defensiv. Ma indoiesc ca rusii i-au convins, mai degraba si-au primit ceva semnale de la parteneri.
In UK entuziasmul pentru implicarea in bombardarea ISIS e below sub-zero. Probabil ca vor folosi ocazia pentru antrenament si totul va fi facut intr-un stil foarte birocratic. Si am bifat-o si pe asta… Cine stie, poate de data asta EF chiar va lansa niste bombe sau Brimstone, reclama e buna si ea. Nu exista insa nici un obiectiv clar. Cat despre o colaborare cu Rusia, britanicii nu uita zborurile de intimidare si nici afacerea Litvinenko.
Cata vreme nu li s-a dat in cap si nu au fost trimisi la colt, turcii au iesit pe plus. Evident ca nimeni nu i-a aplaudat, cel putin nu public. Ca au gresit, e iarasi destul de clar dar parca toata lumea se saturase de Circul rusesc de Stat “Aviatori fara frontiere”.
Cat despre S-400 si “Moscova”, urmau sa fie trimise acolo oricum, nu trebuie sa fi un mare strateg sa iti dai seama ca, asa cum sustinatorii lui Assad ii bombardeaza pe rebeli, urmatorul pas in conflict ar fi fost ca fortele guvernamentale siriene sa fie bombardate de sustinatorii opozitiei. Ca S-400 e acolo sa protejeze avioanele rusesti, asta e fie o inovatie la nivel mondial fie o minciuna sfruntata. Sau o legenda stangace. Ce or putea sa distinga operatorii cand sint atatea forte diferite zburand in acelasi spatiu. Poate reusesc sa doboare vreun avion al lui Assad.
Entuziasmul in europa in general fata de implicarea in Siria a fost below zero si pana acum, in crestere insa in ultima luna. Faptul ca destule tari destul de reticente in a se alatura SUA in afacerea asta isi angajeaza chiar si niste forte minime alaturi de Franta spune ceva (Germania cu ceva avioane de recunoastere si atac, realimentare in aer si sprijin logistic, Marea Britanie cam cu aceleasi lucru daca se va vota si probabil se va, adica recunoastere, atac minim si sprijin logistic din baza din Cipru, Itralia declara ca hop si ei).
Zborurile de intimidare de care vorbesti sunt chestii relativ comune la nivel militar, politicizate si exagerate insa in ultimul timp pentru ca asa se lucreaza la imagine. Nu uita ca asa numitul ADIZ nu e teritoriu national si nici reglementata legal, e o zona arbitrar stabilita de o tara careia nu esti obligat sa i te supui si in care singura actiune posibila e contactul radio (legal vorbind).
S-400 si Moscova nu puteau fi trimise fara motiv – in sensul asta au fost destule semnale in perioada de pregatiri – vezi vizitele intempestive ale israelienilor si sauditilor in rusia in cele doua saptamani dinaintea inceperii oficiale a showlui. Acum au motiv. Si nu trebuie sa fii mare strateg sa-ti dai seama ca oricarei actiuni militare ii trebuie decizie politica. Bombardarea fortelor guvernamentale ca actiune directa e un big political no no, in special in perioada post Irak & co. Pana si inarmarea rebelilor e o chestie pe care in vest doar SUA si Marea britanie o sustin mai mult sau mai putin deschis, ceilalti marsand mai mult pe “poate ca ar fi mai bine sa nu fie rau si Assad sa fie schimbad eventual daca e posibil”.
Daca distingerea si identificarea de un operator radar a posibilelor tinte intr-un spatiu aglomerat ar fi o problema si ar necesita “inovatii de nivel mondial” atunci radarele ar fii inutile. Situatie care nu se impune.
In continuare cred ca Turcii nu au facut decat sa intareasca pozitia Rusiei.
Trebuie sa fac niste precizari:
– zborurile de intimidare se refereau doar la relatia Rusia – UK. Aparitia bombardierelor rusesti foarte aproape de spatiul aerian britanic nu le-a placut deloc britanicilor. Sigur ca e o practica relativ intalnita, care e din cand in cand politizata si mai ales in cazul asta, tabloidizata dar in UK tabloidele fac politica mai mult decat in Franta sau Germania. Rezultatul net e ca la nivelul populatiei exista o mare neincredere in Rusia si asta e inca un lucru care desparte UK de cuplul Germania-Franta. Tabloidele ar avea de lucru serios daca ar trebui sa intoarca la 180 de grade situatia si sa demonstreze ca rusii nu sint chiar baieti rai. Altfel nu se poate face o coalitie, daca britanicii aproba trimiterea de avioane, atunci va fi fiecare pentru el
– rusii au obtinut intr-adevar un motiv pentru trimiterea S-400 dar este plauzibil doar in masura in care cineva e dispus sa creada versiunea ruseasca, cum ca S-400 e trimis sa protejeze avioanele rusesti (?!?!). In general e invers, aviatia protejeaza locatiile AA, asta e “inovatia mondiala” a rusilor
– prin “distingere”, ma refeream la distingerea amic/inamic, aka identificare sau IFF. In teorie functioneaza, in practica nu prea, mai ales in prezenta ECM. E si motivul pentru care se prefera in general trimiterea interceptoarelor in cazul in care AA-ul nu poate fi “sigur” de identitatea tintelor, daca exista optiunea asta. Si motivul aparitiei interesantului domeniu non-cooperative target recognition. Situatia din Siria e “ideala” pentru greseli de genul asta, mult prea multe avioane ale diferitelor forte zburand in acelasi timp fara coordonare. Nu ca radarele rusesti ar fi inutile dar risca sa doboare avioane aliate, siriene (sau franceze, sa-i punem si pe ei la categoria asta) sau mai rau, unele civile. Cu cat se inghesuie mai multi “sa ajute” cu atat creste riscul ca o lansare sa decurga prost
– intr-adevar bombardare fortelor guvernamentale e un big no-no dar asta pentru Vestici. Rebelii sint sprijiniti si de o coalitie araba care bombardeaza ISIS in Siria si Irak si ei nu ar avea nici un fel de scrupule sa lanseze si niste bombe deasupra pozitiilor trupelor guvernamentale, ca oricum se afla in zona si, la o adica, pot spune ca au gresit. Dupa principiul: una la ISIS, doua la Assad. Cam cum fac rusii acum cu ISIS vs rebeli. Cred ca S-400 a fost trimis acolo exact pentru prevenirea unei situatii de genul asta, nu ca ar avea de aparat avioanele de atac rusesti. Ceea ce ar explica motivul pentru care S-400 era deja pregatit (sau era deja acolo)
PS – prin Moscova inteleg Fort adica S-300, a nu se intelege gresit. Daca discutam de dimensiunea navala, in mod clar rusii oricum isi asigurau cel putin minim portul.