O diagrama spectaculoasa, ce demonstreaza corelatia liniara dintre procentul din PIB destinat cercetarii-dezvoltarii si numarul de ingineri R&D sau “oameni de stiinta”/cercetatori la un milion de locuitori.
Trebuie precizat ca sint luate in calcul primele 40 de state din lume in ordinea cheltuielilor efective pentru cercetare-dezvoltare, valoare simbolizata de dimensiunea fiecarei “buline”.
Mitul conform caruia romanii ar avea vreo inclinatie speciala pentru stiintele exacte si Romania ar avea proportional mult mai multi “ingineri” (intr-un sens general) decat media celorlalte state e pur si simplu desfiintat. Sint exact atatia “ingineri R&D” cat media celorlalte state, proportional cu cheltuielile de cercetare-dezvoltare. Cel putin, nu sub medie. De retinut ca numarul de “cercetatori” este normalizat deci dimensiunea populatiei a fost deja luata in calcul. De fapt, dimensiunea populatiei nu pare a avea nici o corelatie cu numarul de “cercetatori” si, destul de straniu, nici macar cheltuielile totale pentru cercetare nu par a avea decat o influenta slaba.
De remarcat vecinatatea polonezilor (peste medie) si a turcilor (sub medie). In rest, ungurii si cehii mult mai bine plasati, atat pe grafic cat si in realitate, din punct de vedere industrial.
Fara cercetare-dezvoltare puternica, singura alternativa industriala ramane lohn-ul si industria cu valoare adaugata scazuta, din punctul asta de vedere diagrama poate fi citita usor, coltul stanga-jos fiind rezervat tarilor in curs de dezvoltare. Romania se pune deci singura la colt, alaturi de celelalte tari ale lumii a treia doua si jumatate.
Datele sint aferente anului 2011, in anii 2012-2013 cheltuielile totale de cercetare-dezvoltare scotand Romania in afara topului primelor 40 de state din lume si plasand-o in lumea a treia a R&D-ului.