O diagrama spectaculoasa, ce demonstreaza corelatia liniara dintre procentul din PIB destinat cercetarii-dezvoltarii si numarul de ingineri R&D sau “oameni de stiinta”/cercetatori la un milion de locuitori.
Trebuie precizat ca sint luate in calcul primele 40 de state din lume in ordinea cheltuielilor efective pentru cercetare-dezvoltare, valoare simbolizata de dimensiunea fiecarei “buline”.
Mitul conform caruia romanii ar avea vreo inclinatie speciala pentru stiintele exacte si Romania ar avea proportional mult mai multi “ingineri” (intr-un sens general) decat media celorlalte state e pur si simplu desfiintat. Sint exact atatia “ingineri R&D” cat media celorlalte state, proportional cu cheltuielile de cercetare-dezvoltare. Cel putin, nu sub medie. De retinut ca numarul de “cercetatori” este normalizat deci dimensiunea populatiei a fost deja luata in calcul. De fapt, dimensiunea populatiei nu pare a avea nici o corelatie cu numarul de “cercetatori” si, destul de straniu, nici macar cheltuielile totale pentru cercetare nu par a avea decat o influenta slaba.
De remarcat vecinatatea polonezilor (peste medie) si a turcilor (sub medie). In rest, ungurii si cehii mult mai bine plasati, atat pe grafic cat si in realitate, din punct de vedere industrial.
Fara cercetare-dezvoltare puternica, singura alternativa industriala ramane lohn-ul si industria cu valoare adaugata scazuta, din punctul asta de vedere diagrama poate fi citita usor, coltul stanga-jos fiind rezervat tarilor in curs de dezvoltare. Romania se pune deci singura la colt, alaturi de celelalte tari ale lumii a treia doua si jumatate.
Datele sint aferente anului 2011, in anii 2012-2013 cheltuielile totale de cercetare-dezvoltare scotand Romania in afara topului primelor 40 de state din lume si plasand-o in lumea a treia a R&D-ului.
ORIBIL!
pai miturile sunt una din principalele noastre surse de “hrana spirituala”, traim din ele, pentru ele, etc.
Suntem nascuti poeti, IT-isti, aviatori, avem inclinatie nativa pentru turism si cea mai spectaculoasa tara din lume, samd, samd.
Eu as fi curios si ce rezultate practice (sau macar teoretice dar cu perspective mai spectaculoase de viitor, la modul practic) produc capacitatile astea de R@D din diverse tari?
Adica, ce cercetari si dezvoltari si in ce domenii fac ungurii, polonezii sau danezii de ex? Sau turcii, austriecii ori brazilienii?
Cateva exemple de companii din domeniul militar care inoveaza deci folosesc R&D:
Turcia – ASELSAN, Roketsan, TAI
Brazilia – Avibras, EMBRAER
Danemarca – Terma
Polonia – Bumar/Pit-Radwar
Cehia – Aero Vodochody, ERA Pardubice,
Sint doar cateva exemple rapide, or fi si altele, probabil sint mult mai multe in domeniul civil.
Are cineva o lupa? Nu gasesc Romania 😉
Nu incerca sa cauti Romania pe langa Singapore sau Finlanda, nici o lupa din lume nu o s-o gaseasca pe acolo. Sau poate o lupa romaneasca…
Sunt interesante cazurile Greciei si Israelului ! Oare care o fi explicatia ?
Ca in orice statistica, exista si aberatii, extremele excluzandu-se. E posibil ca grecii sa fie cei mai “cercetatori” dintre toti (raportat la sumele investite si populatie) desi e foarte greu de crezut. Daca e de cercetat taierea frunzei la caini, in mod teoretic bineinteles, nu m-a mira.
Cat despre israelieni, e si mai greu de explicat. Poate ca ei sint cei mai eficienti: au rezultate bune angrenand un numar foarte mic de oameni.
Explicatia pentru Israel este foarte simpla. O mare parte din fondurile de cercetare vin din afara in forma de “venture capital funds”.
Comparatie simpla- Romania – Spania: la un buget de cercetare dublu au de 3 ori mai multi cercetatori…
Ei par sa fie bine deasupra mediei.
Că avem puţini, nu ar fi o mare problemă, dacă se face o selecţie rezonabilă.
Că investim 0.5, este o ruşine natională.
Ideea este simplă, noi nu avem bani să investim în multe domenii, ideal ar fi să creştem la 3% şi să investim într-un domeniu bun, gen IT(care îţi garantează o importanţă, dincolo de lipsa de resurse, lipsa de mijloace politice, lipsa cronică de capital privat).
În cazul Greciei numărul se explică prin situaţia ei sau, de ce nu, ea chiar este ţara inginerilor pe bani puţini(mitul nostru drag 🙂 ). Dar aş paria pe corupţie, căpuşare.
În cazul Israelului, cifrele se explică prin cultura lor, fanatism aş spune, de a cerceta, a pune întrebări, de la cărţi sfinte, până la ce mai găsesc ei pe acolo.
Au şi un stat eficient, comunisto-capitalisto-democrat(că tot ne plac astfel de descrieri complete), încă tânăr, deci mai puţin corupt, care concentrează fondurile pe elite sau pe oamenii care au planuri, nu pe poveşti.Cam fiecare îşi ştie locul, nu prea există practica „oi fi eu mai limitat, dar măcar să-i bag beţe în roate, să nu realizeze nimic”.Cam fiecare îşi vede de treaba lui(altfel îi mănâncă arabii la cină ).
Israelul a pornit dintr-o mişcare asemănătoare cu cea ce avea slogan Virtus Romana Rediviva, Zionismul a fost la fel(sper să nu provoc rumoare), doar că ei aveau nevoie şi de o ţară unde să-şi facă ţară, aveau alt statut, alte mijloace, dar a fost o mişcare de renaştere din „somnul cel de moarte”. Să vedem dacă sfârşesc ca noi, după ce şi-au atins scopul, adică dacă vor continua să facă istorie sau vor căuta să trăiască în istorie pentru a căuta justificările de ce au făcut istorie.
Este de studiat evoluţia lor. Deocamdată au făcut mai multe lucruri practice, decât temple, mituri, deşi sapă adânc şi ei după dacii lor, au partea ortodoxă care vrea un stat mai utopic. Asta că vorbim de mitologie naţională.
Există o serie denumită made in Israel, unde se laudă cu realizările lor obţinute din praful de pe tobă.
https://www.youtube.com/watch?v=oxxYmn3HpDU
Pentru a nu se înţelege greşit, modelul lor nu este unul viabil pentru noi, era viabil între anii glorioşi 1920-1939, dar atunci eram preocupaţi cu chestii mai importante. Modelul ar trebui să fie în Austria, Elveţia, au cifre decente.
Israelienii fac cercetare pentru aparare dar mai ales pentru bani si asta inseamna ca nu se vor schimba nici macar in cazul ipotetic in care amenintarea ar dispare.