January 22nd, 2016 
admin 
Grumman Sabre II vs MiG-21 (J-7M) – Sursa: alternathistory.com
Sau cum a fost MiG-ul 21 aproape de a fi remotorizat cu General Electric F404.
Mai intai contextul: istoria relatiilor sino-pakistaneze e destul de interesanta, mai ales in domeniul aero. Momentul in care acestea au “decolat” a venit in anii ’80 cand Pakistanul a decis sa-si inlocuiasca avioanele J-6 de productie chineza (copie a MiG-19). La acel moment China deja producea sub licenta MiG-21 ca J-7.
Pakistanul a evaluat la mijlocul anilor ’80 un numar de J-7M dar copia MiG-21F-13 cu motor chinezesc si instalatii de bord occidentale nu a impresionat prea mult, pakistanezii dorind o imbunatatire radicala a acestuia. Drept consultant a fost recrutata firma americana Grumman care impreuna cu producatorul chinez al F-7M, Chengdu, au studiat o versiune mult evoluata a acestuia.
Proiectul s-a numit Sabre II si prevedea, pe langa modificari la echipamentele de bord, o scheme aerodinamica diferita, cu doua prize de aer laterale care sa faca loc unui radar mai puternic si un nou motor de provenienta occidentala.
Grumman J-7 Sabre II – Sursa: defence.pk
In privinta motorului s-au studiat mai multe variante, in ordinea preferintei: GE F404, RR RB199, PW1120 si PW1216. Toate aveau nevoie de modificarea fuselajului central-posterior insa in grade diferite.
Din punct de vedere industrial, Grumman urma sa fabrice fuselajul anterior, Chengdu pe cel posterior, asamblarea urmand a fi facuta in Pakistan. Asta a fost si propunerea comuna facuta in 1987 autoritatilor pakistaneze insa, asa cum Grumman banuia deja, programul ar fi costat mult prea mult pentru inlocuirea unor aparate relativ ieftine precum J-6/MiG-19.
Chinezii au gasit insa cooperarea cu Grumman extrem de interesanta si au incercat dezvoltarea unei alte variante, pentru uzul propriu, cunoscuta ca Super 7.
De la J-7M la Super 7, trecand prin Sabre II – Sursa: defence.pk
Grumman Super 7 – Sursa: hitechweb.genezis.eu
Punctul final al proiectelor Sabre II si Super 7 a fost reprezentat de racirea relatiilor americano-chineze dupa episodul Tiananmen, sanctiunile care au urmat facand imposibila continuarea cooperarii cu Grumman. S-a pierdut astfel sansa de a vedea derivate ale MiG-ului cu motoare occidentale.
Epilog: Pakistanul a fost nevoit sa se multumeasca cu niste modificari mult mai reduse ale J-7M, care au avut ca rezultat variantele P si MP, una din modificari fiind instalarea radarului italian FIAR Grifo-7. Ulterior Pakistanul a obtinut licenta FIAR Grifo-Mk II, modernizand P/MP-urile din dotare, rezultatul fiind comparabil cu LanceR-ul romanesc.
Chinezii aveau insa si alte planuri si tot in 1987 au modificat pe cont propriu aerodinamica MiG-ului prin adoptarea unei aripi noi, dublu-delta, cu suprafata mai mare si voleti de bord de atac, actionati automat.
J-7E/MG/PG – Sursa: htka.hu
Nu numai ca s-a obtinut reducerea vitezei de aterizare, rezolvand o problema cu care MiG-ul 21 s-a confruntat mereu dar, la o evaluare ulterioara a pakistanezilor, s-a dovedit si semnificativ mai manevrabil decat originalul rusesc. Sint interesante comparatiile facute de pakistanezi vis-a-vis de F-16, bineinteles fara a uita de unde a plecat J-7E si versiunea ulterioara MG. Aparatul chinezesc a impresionat serios astfel incat pakistanezii au facut o noua comanda, versiunea fiind cunoscuta drept PG.
J-7PG – Sursa: wikiwand.com
Cum nimic nu se pierde ci se transforma, ceea ce ar fi trebuit sa fie Sabre II, minus motorul F404 si aripa similara J-7E, seamana izbitor cu JL-9 (FTC-2000), model destinat antrenamentului.
JL-9 – Sursa: seesaawiki.jp
Nici proiectul Super 7 nu s-a pierdut: chinezii au utilizat intreaga experienta castigata prin diversele modernizari ale J-7 si colaborarea cu Grumman pentru a se intoarce la clientul original, Pakistanul, cu o noua propunere, foarte similara cu Super 7 dar cu motoare rusesti sau chinezesti: JF-17/FC-1, varianta acceptata pana la urma.
JF-17 adica Grumman Super 7, evolutia directa a Sabre II – Sursa: www.airliners.net
Ca si Sabre II, JF-17 este un model destinat mai degraba exportului decat dotarii aviatiei chineze care s-a despartit intre timp de mostenirea MiG-ului 21. Un J-7E sau JL-9 motorizat F404 ar fi fost un concurent puternic pentru JF-17 la titlul de cel mai bun derivat al MiG-ului si poate ar fi fost un aparat viabil chiar si azi.
Posted in
M-ai uns la suflet cu un subiect despre care am scris si eu acum ceva timp 🙂
Partea cea mai interesanta este ca JL-9 este folosit ca si trainer, dar cu ceva avionica mai moderna si remotorizat, in derivatia JF-17, este un concurent low-cost al FA-50, fiind supersonic in ambele variante. In fine, Super-7 ar fi fost un fel de F-20 Tigershark hibridizat cu elemente de MIG-21 chinezesc 🙂
Si pentru noi ar fi fost o varianta interesanta de trainer si atac usor/ politie aeriana, continuand mostenirea Lancer-ului, intr-o varianta mult mai moderna (si cu neajunsurile design-ului initial, corectate pe alocuri).
Motorul Tumansky R25-300 al MIG-21 Bis il stapaneam si noi ca si mentenanta, si am fi putut in cel mai rau caz sa-l preluam (SH) din parcuri straine d eMIG-21 Bis retrase, si sa-l instalam pe JL-9 sau un derivat, pana sa avem acces la un F404 sau ceva similar. Avionica de Lancer aveam deja pentru vreo 20 de aparate utilizabile la politie aeriana, iar antena ELM 2032 nu mai era penalizata de conul de bot mic al MIG-21.
Tot ce ne-a lipsit au fost niste chinezi care sa se apuce de treaba.
sau americani pe care sa-i platim 🙂
[…] adresata laconic si de mine in trecut, si pe care mi-am permis s-o preiau integral de pe Tehnomil.ro. Daca MApN tot este interesat de avioane supersonice de antrenament avansat si atac usor, in speta […]
[…] Despre genealogia JF-17 si legaturile acestuia cu MiG 21, am scris deja aici. […]