DpA a dat publicitatii niste precizari legate de recentele contracte pentru rachetele antitanc Spike. Intregul comunicat poate fi citit aici, se pot remarca cateva detalii interesante:
Daca initial se banuia ca rachetele antitanc portabile vor fi de tipul Spike MR, se pare ca acestea vor fi totusi identice cu cele deja instalate pe MLI, adica de tipul LR.
“· rachetele ghidate antitanc destinate echipării sistemelor blindate de tip MLI sau sistemelor portabile sunt identice şi interschimbabile, presupunând o logistică comună şi reducerea cheltuielilor şi a timpului de pregătire a personalului pentru operare şi mentenanţă, iar din punct de vedere operaţional se simplifică modul de aprovizionare, verificările tehnice periodice şi asigurarea aceloraşi condiţii specifice de depozitare”
Desi o racheta destinata inclusiv infanteriei, Spike LR nu acopera complet toate cerintele, mai ales cele referitoare la mobilitate asa incat fie vor fi cumparate MR aditionale, fie inlocuitorul AG-7 va avea si capacitate anti-blindaj. Fie nu.
Cel putin exista posibilitatea ca LR-urile infanteriei sa inlocuiasca in sfarsit Md1977 de 100mm, Malyutka, Konkurs, cu putin noroc poate chiar si eternele AG-9.
UPDATE: din ciclul “Adio dar raman cu tine“, conform ultimului numar (4/2016) din Observatorul Militar : “Aşadar, cu achiziţia actuală, toate subunităţile de luptă antitanc de la batalioanele de infanterie vor fi dotate cu rachete Spike LR, fie în varianta portabilă, fie pe MLI.“
Ceea ce s-ar traduce prin doua vesti: cea buna e ca exista sansa ca AG-9 sa fie in sfarsit retras.
Cea proasta: Md1977 de 100mm mai raman putin. La fel si Malyutka si Konkurs, cate/daca or mai fi prin depozite. Cel putin pana nu se achizitioneaza inca niste Spike ER, daca nu e voie la NLOS.
Contractul are si o componenta de offset/compensare. Cele doua intrebari evidente ar fi in ce constau contractele de compensare (directe vs indirecte) si cat din suma contractului este pretul platit pentru offset. Abia atunci s-ar putea face un calcul daca beneficiile offset-ului au meritat costul.
“Întrucât valoarea totală a contractelor de furnizare încheiate între C.N. Romtehnica S.A. şi firma EuroSpike GmbH, prin care au fost achiziţionate „Sisteme de rachete antitanc portabile” şi „Mijloace antitanc” (rachete ghidate antitanc) însumează aproximativ 130 milioane euro, fără TVA, acestea includ clauze de offset.”
Asa cum reiese din formularea comunicatului, fabricarea rachetelor va avea loc in Germania deci nu s-ar fi luat in calcul nici macar asamblarea lor locala, adica o operatiune teoretic mai simpla decat fabricarea de componente. Deci, in ceea ce priveste beneficiile industriale, ar ramane varianta posibila (dar neconfirmata si mai putin probabila) a offset-ului direct.
Ar fi inca o ocazie pentru o colaborare intre Electromecanica si Diehl, de data asta pe marginea unui contract concret.
“Asa cum reiese din formularea comunicatului, fabricarea rachetelor va avea loc in Germania deci nu s-ar fi luat in calcul nici macar asamblarea lor locala, adica o operatiune teoretic mai simpla decat fabricarea de componente.”
Eu unul as nuanta putin. Cel putin pe aerospace cred ca nu asamblarea finala e cea mai simpla chestie. Ba uneori e chiar complicata ca trebuie sa stii si sa implementezi tot felul de proceduri, verificari, sa posezi gabarite de montaj, etc.
Dar “machining” de exemplu chiar nu vad de ce n-am putea face. Sau chiar operatiuni mai “manuale” cum ar fi cele pe compozite. Logistic si industrial vbind si chiar strategic mi se pare mai avantajos decat asamblarea finala.
– Logistic pt ca daca-ti pregatesti infrastructura (masini CNC, departamente de proiectare CAM si chiar CAD) e mai rentabil sa faci aceleasi 10 repere de 5000 de ori decat sa faci o suita de 500 de operatii de 100 ori.
– Industrial pt ca te specializezi. Cand fabrica termina contractul pt. Spike poti folosi masinile si tehnologia sa licitezi pt. a face piese pt Milan sau TOW (ipotetic vbind) adica ideea era ca ai o piata mult mai larga. Daca faci doar montajul, stii sa montezi doar Spike si atat.
– Strategic pt. ca asa cum devii tu dependent de producator cumparandu-i produsul devine si el dependent de tine daca faci reperele x,y,z pt toata productia tipului respectiv de racheta.
Clar ca industrial vorbind e mai avantajos sa fabrici anumite componente. Cel putin motoarele, incarcatura de lupta, servo, electronica (la fel de ipotetic vorbind) reprezinta un salt mare de tehnologie. Nu sint aceleasi intre diferitele tipuri de rachete deci nu te poti astepta sa sari fara probleme de la Spike la HAWK, Maverick sau IRIS-T insa macar ai baza tehnologica sa abordezi si alte proiecte chiar daca sint ceva mai diferite.
Am ales asamblarea ca operatiune mai putin complicata pentru ca nu cred (e posibil sa ma insel) ca la asamblarea unor rachete antitanc sa se foloseasca gabarite pozitionate cu precizie laser, etc.. cum e cazul unor avioane (si doar a unora, sa fim cinstiti). Intr-adevar iti trebuie linia de asamblare, cred ca e cel mai ieftin lucru care se poate face nu insa cel mai avantajos dpdv industrial. Decat nimic, mai bine sa inceapa cu ceva ieftin care necesita cele mai putine investitii.
E bine macar ca au cumparat ceva cu offset. Ce sa zic, era bine si daca doar cumparau! 🙂
NU cred că vom fi atât de bogați încât să retragem tot doar că avem câteva rachete Spike. Războiul mai înseamnă economie și gestionarea eficientă a resurselor.
E vorba de retragerea/stocarea echipamentelor depasite (AG-9, poate tunuri) si ajunse la limita perioadei de viata (rachetele sovietice). Nu au fost trecute in rezerva pana acum doar pentru ca nu a existat nimic cu care sa poata fi inlocuite. Acum exista.