TehnoMil

Sursa: “2021 Global R&D Funding Forecast” battelle.org

O diagrama spectaculoasa, ce demonstreaza corelatia liniara dintre procentul din PIB destinat cercetarii-dezvoltarii si numarul de ingineri R&D sau “oameni de stiinta”/cercetatori la un milion de locuitori.

Trebuie precizat ca sint luate in calcul primele 40 de state din lume in ordinea cheltuielilor efective pentru cercetare-dezvoltare, valoare simbolizata de dimensiunea fiecarei “buline”.

Mitul conform caruia romanii ar avea vreo inclinatie speciala pentru stiintele exacte si Romania ar avea proportional mult mai multi “ingineri” (intr-un sens general) decat media celorlalte state e pur si simplu desfiintat. Sint exact atatia “ingineri R&D” cat media celorlalte state, proportional cu cheltuielile de cercetare-dezvoltare. Cel putin, nu sub medie. De retinut ca numarul de “cercetatori” este normalizat deci dimensiunea populatiei a fost deja luata in calcul. De fapt, dimensiunea populatiei nu pare a avea nici o corelatie cu numarul de “cercetatori” si, destul de straniu, nici macar cheltuielile totale pentru cercetare nu par a avea decat o influenta slaba.

De remarcat vecinatatea polonezilor (peste medie) si a turcilor (sub medie). In rest, ungurii si cehii mult mai bine plasati, atat pe grafic cat si in realitate, din punct de vedere industrial.

Fara cercetare-dezvoltare puternica, singura alternativa industriala ramane lohn-ul si industria cu valoare adaugata scazuta, din punctul asta de vedere diagrama poate fi citita usor, coltul stanga-jos fiind rezervat tarilor in curs de dezvoltare. Romania se pune deci singura la colt, alaturi de celelalte tari ale lumii a treia doua si jumatate.

Datele sint aferente anului 2011, in anii 2012-2013 cheltuielile totale de cercetare-dezvoltare scotand Romania in afara topului primelor 40 de state din lume si plasand-o in lumea a treia a R&D-ului.

… suficient de ieftin, folosesti un elicopter convertit in UAV.

Noul MQ-8C Fire Scout refoloseste electronica versiunii B instalata intr-o celula a cunoscutului Bell 407 convertit in UAV.

Doua lucruri ar fi de remarcat: noul UAV  este destul de mare/puternic pentru a lua la bord  un radar “adevarat” si US Navy cauta deja un furnizor. Folosirea unui UAV pentru cercetare OTH, unde anduranta conteaza mai mult decat “inteligenta”, are sens. Asta pe langa faptul ca pierderea unui Fire Scout nu are acelasi impact precum doborarea sau prabusirea accidentala a unui elicopter cu oameni la bord.

A doua remarca: Bell 407 are caracteristici suficient de similare cu ale Alouette III (IAR 316). Asta pentru cine nu gasea vreo intrebuintare pentru IAR 316 retrase din serviciu.

Incarcat serios – Sursa: zona-militar.com

Ca veni vorba de retragerea IAR 316: in momentul cand se va finaliza, cele doua Tetal II vor ramane definitiv cu puntile goale. Se pare ca asta e o posibilitate reala avand in vedere ca nu a existat un program de modernizare 316 Naval similar celui aplicat Puma deci Ro Navy nu vede un viitor pentru 316. Poate trage cu ochiul la Fire Scout.

Swordfish, toata lumea zicea ca e depasit – Sursa: Tony Hisgett via Wikipedia.org

Cu un fast care sade bine singurului program multianual finalizat in 2015, s-a anuntat livrarea ultimului Puma Naval. Pana aici lucruri arhicunoscute. Mai interesante sint micile diferente (in care sta Diavolul) dintre comunicatele emise de MApN si de MECT (Ministerului Economiei, Comerţului şi Turismului):

Cum vede problema MApN-ul:

“Prin încheierea acestui program, elicopterele Forţelor Navale Române sunt pregătite pentru lupta anti-submarin, lupta împotriva navelor de suprafaţă, efectuarea misiunilor de supraveghere maritimă, realizarea misiunilor de căutare şi salvare pe mare şi pe uscat, executarea misiunilor de transport logistic (transport cargo, transport trupe, evacuare medicală), executarea misiunilor de luptă împotriva pirateriei navale.” (Sursa: mapn.ro)

Continuare…

E cunoscuta propunerea ca o varianta a SHORAD-ului SIRET sa intre in dotarea RoAF, conectat intr-o arhitectura “deschisa” la celelalte elemente AA. Lansatorul IRIS-T SLS aparea intr-o varianta minimalista, externalizand senzorii si sistemele C3, concept prezentat mai jos:

IRIS-T SLS – Sursa: SHORAD SOLUTIONS FOR THE AIR FORCES SYSTEMS UP-GRADE via afahc.ro

O versiune reala exista, fiind deja in productie:

IRIS-T SLS pentru Suedia – Sursa: Diehl

Diehl a anuntat o noua comanda din partea Suediei pentru IRIS-T SLS, sistem ce va inlocui VSHORAD-urile locale RBS-70/90. Dupa cum se poate vedea, lansatorul tractat este extrem de similar conceptului SIRET pentru RoAF, romanii avand cel putin cui sa ceara referinte despre performantele sale, in afara producatorului. Desi o comanda suplimentara insemna implicit ca suedezii ar fi deocamdata multumiti.

Concept-art al motorului de test – Sursa: Reaction Engines via bbc.co.uk

Nu neaparat pentru ca acolo a fost inventat socialismul – din parinti imigranti, trebuie precizat. E adevarat ca englezii au fost mereu receptivi la ideile noi, radicale, de genul cronografului, motorului cu aburi, electric, turbinei si turboreactorului (clar, au ceva cu motoarele), calculatorului electronic sau navei pe perna de aer insa in general le-au adoptat doar pe cele cu aplicativitate practica. Pe cele revolutionare, in sens social, le-au lasat altora.

Unele lucruri s-au mai schimbat: desi au in continuare tot felul de motoare in cap, a venit vremea sa adopte si ei din apucaturile continentalilor.

Doar cei care au stat in vreo pestera in ultimii 15-20 ani nu au auzit de motorul SABRE, mai precis de conceptul lui. Pe scurt, ar fi vorba de un motor revolutionar care ar permite zborul cosmic intr-o singura treapta, functionand de la decolare pana la o viteza Mach 5 ca un turboreactor iar mai departe ca un motor racheta.

Continuare…

Nici cand functioneaza, nu functioneaza – Sursa: foto Ştefan Ciocan via MApN.ro

Ce faci bade, sezi si cugeti?

Numa’ sed… Hic!

“An Analysis of the Historical Effectiveness of Antiship Cruise Missiles in Litoral Warfare” – un studiu (triplu)sec, care te face sa alergi dupa cifre ce se invartesc ametite, in incercarea de a te trezi evita concluziile inodore si incolore precum vodca, de genul: “rachetele noi sint mai bune decat cele vechi“.

O astfel de concluzie interesanta ar fi eficacitatea relativa a metodelor sof-kill vs hard-kill (studiul avand insa 20 de ani vechime).

Dar nu asta ar fi punctul cel mai interesant din perspectiva RoNavy ci statistica conform careia din 47 de rachete Styx (49 daca punem la socoteala si copiile chinezesti) trase de-a lungul timpului in conditii de lupta reala asupra unor nave ce s-au aparat pasiv/activ, nici una nu a nimerit tinta.

Styx-ul a inregistrat rezultate mai bune doar atunci cand tinta nu s-a aparat, fie din cauza lipsei mijloacelor AA fie in cazul realizarii atacului prin surprindere. De atunci mijloacele de combatere a rachetelor antinava au evoluat insa Styx-ul a ramas acelasi.

Ca o supra-concluzie, daca RoNavy nu are in plan atacul unor nave comerciale sau logistice si nu se bazeaza pe noroc chior surprinderea adversarului, atunci rachetele P-15 Termit nu valoreaza nici macar surplusul de motorina necesar iesirii in larg a navelor ingreunate cu ele. Sau urnirii din loc a IML-urilor.

Asta fara a pune la socoteala costurile cu laborioasa intretinere a lor si riscurile accidentelor in timpul antrenamentelor si tragerilor de execitiu, ambele deloc mici.

RoNavy ar fi trebuit sa produca demult un studiu prin care sa estimeze durata de amortizare a costurilor achizitionarii unor rachete moderne, stocabile, prin economiile facute la intretinerea P-15. Sau a exercitiilor anuale incheiate cu trageri “de lupta” a unor rachete inutile intr-o situatie reala.