TehnoMil

Nu trage dom’ Fritz, sint eu, Jean de la Vichy – Sursa: aviastar.org

Un fragment din lucrarea “INGINERII DE AVIAŢIE DE LA I.A.R. BRAȘOV“, din capitolul dedicat lui Radu Emil Mărdărescu:

“Cele mai însemnate realizări ale sale au fost: motorul prototip IAR-1500 și motorul prototip IAR-7 M, amândouă cu performante deosebite. În 1938 a propus proiectarea unui motor de 14 cilindri în stea dublă, de 1.500 CP, răcit cu aer. S-a format un comitet de analiză a principalelor soluții constructive.
Astfel, s-au făcut probe de 500 de ore pe un monocilindru pentru verificarea arderii și a pistoanelor, iar compresorul a fost încercat pe bancul de probe 1.000 de ore. Proiectul acestui motor a fost înaintat Ministerului Aerului și Marinei, care nu a aprobat suma de 4.000.000 lei pentru realizarea prototipului. Uzina Gnôme-Rhône, aflând de proiect, l-a cerut în baza conventiei de licență. Uzina franceză a produs motorul, pe care l-a livrat apoi germanilor, ce ocupaseră între timp Franța. Cu aceste motoare, germanii au echipat avioanele de vânătoare FockeWulf 190 D9 și avionul de transport Gigant (echipat cu șase asemenea motoare).”

Este evident vorba despre celebrul IAR-1500, motorul ce ar fi trebuit sa inlocuiasca K14 de 1.025CP al IAR-80. Istoria sa reala, documentata, este invaluita in mister asa ca e loc de imaginatie. In povestea de mai sus apar toate miturile fundamentale ale baladei: romanul genial, stapanirea haina si strainii hrapareti. Mandrie, frustrare, revolta, dezamagire, jale toate sentimentele pe care se poate construi un hit in topul baladelor.

Exista insa niste probleme, chiar trecand peste contradictia evidenta intre “…realizări ale sale au fost: motorul prototip IAR-1500…” si “…nu a aprobat suma de 4.000.000 lei pentru realizarea prototipului“.
Continuare…

PARM-1 DM12 – Sursa: Wikipedia.org

Alternativa germana la Assault Breaker. Confruntati cu aceeasi problema a superioritatii numerice a tancurilor URSS, germanii au ales o solutie diferita fata de americani dar la fel de “inteligenta”: mina off-route.

O incrucisare dintre un Claymore pe steroizi si un lansator de grenade, PARM-1 DM12 lanseaza o incarcatura cumulativa de 1,26kg (doar greutatea materialului exploziv) la o distanta maxima de 40 de metri. Mina este montata pe un trepied orientabil si este actionata de la distanta prin telecomanda sau prin intermediul unui senzor de presiune foarte ingenios, compus dintr-un cablu de fibra optica desfasurat pe directia de tragere. Trecerea unui vehicul peste cablu duce la ruperea lui si la lansarea grenadei. Bateria asigura functionarea minei timp de 40 de zile.

Continuare…

Inceputul a fost la fel – Sursa: technet.idnes.cz

Dezvoltarea industriei de armament cehoslovace a fost incetinita serios odata cu ocupatia germana, comparativ cu anii interbelici dar cehii au reusit sa scoata cateva proiecte la fel de reusite, printre care si un tun antiaerian pentru submarinele germane, in calibrul 30mm, cunoscut ca Br 300 produs intr-un numar foarte redus.

Varianta terestra Br 303 a avut mai mult noroc dupa razboi, cand cehoslovacii s-au gandit sa o foloseasca pentru dotarea propriei armate intr-o forma modificata, ca tun binat.

A fost adoptat ca PLDvK Model 53, cu principala misiune de asigurare a protectiei unitatilor mecanizate ale fortelor terestre iar in rol secundar urmand sa protejeze obiective fixe.

Continuare…

Slovacia a castigat cyber-exercitiul anual NATO, gazduit de Centrul de Excelenta (Cooperative Cyber Defence Centre of Excellence) situat in Tallinn, Estonia.

Lista echipelor castigatoare la diversele categorii poate fi vazuta aici.

“NATO won’t be fooled by little green bytes“, Sorin Ducaru dixit. Oricat de importanta ar fi partea tehnica, in “noua realitate” e la fel de important de inteles aspectul legal al razboiului cibernetic si un pas mic este “Tallinn Manual on the International Law Applied to Cyber Warfare”. Pentru cei ce vor sa citeasca mai mult pe tema asta, o lista (subiectiva) a celor mai bune lucrari din 2016 poate fi gasita aici.

Continuare…

Munitie Kosova – Sursa: yugoimport.com

Despre proiectul Boeing de a lansa SDB cu ajutorul rachetelor de artilerie standard NATO, am mai scris aici.

Sarbii sint deja acolo. Sau aici.

Bazandu-se pe experienta razboaielor civile, in care au fost folosite niste improvizatii de tipul celor vazute de curand in Siria, Yugoimport a inceput sa promoveze Kosova. Este practic varianta industrializata,  in care motoarele rachetelor de artilerie (tipul acestora nu e specificat dar posibil sa fie 262mm) sint folosite pentru lansarea bombelor de aviatie cu greutati cuprinse intre 100kg si 500kg. Mai mult, Yugoimport (probabil ar trebui sa se numeasca Yugoexport) spune ca se pot adapta inclusiv bombele aeriene ghidate laser de 100kg si 250kg, similare Lizard-urilor si Griffin-urilor israeliene din dotarea RoAF. Asta ar corecta din problemele legate de precizia loviturilor. Imaginile publicate indica existenta unui kit de aripi, ceea ce ar asigura un plus la raza de actiune de 12-50km in functie de incarcatura de lupta.

La acest moment nu e un sistem la fel de sofisticat precum GLSDB dar o evolutie viitoare care sa adauge ghidare GPS ar duce Kosova extrem de aproape de SDB-ul lansat de la sol al Boeing.

Forpost sau IAI Searcher II – Sursa: Wikipedia.org

In episodul 2 mentionam ca Washingtonul s-a opus incheierii de noi contracte de vanzare a UAV-uri israeliene catre Rusia. Veto-ul a fost practic reconfirmat si incepe sa produca efecte.

In urma pierderilor suferite in Ucraina, rusii incearca sa-si refaca stocul de avioane fara pilot Forpost (IAI Searcher II) si i-au contactat din nou pe israelieni. Desi IAI a transferat o parte din tehnologia de fabricatie, rusii depind inca de importul de componente israeliene si trebuie sa incheie cate un nou contract pentru fiecare lot in parte.

Moment in care mana lunga a americanilor a trantit usa peste picioarele rusilor. Flightglobal spune ca in urma “consultarii” cu autoritatile israeliene, IAI a oprit discutiile cu rusii.

Rusii ziceau ceva de Franta ca inlocuitor al Israelului in productia de UAV-uri. Vestea buna e ca optiunile Rusiei au fost reduse cam la acelasi cerc de suspecti de serviciu.

Sursa: Wikipedia.org

Momentul de glorie al IAR-80 a fost fara indoiala ofensiva din 1941, acesta pierzand treptat din eficacitatea relativa fata de vanatorii sovietici pe tot parcursul anului 1942, in ciuda modernizarilor repetate, decizia de inlocuire fiind luata in 1943.

Dar in 1941 era inca un avion cu performante decente, chiar daca nu spectaculoase, suficiente pentru a se impune in fata Polikarpov I-16 Rata, cel mai des intalnit avion de vanatoare de la acea data. I-16 era insa un avion deja vechi, proiectat la inceputul anilor ’30 si rusii aveau deja din 1938 un inlocuitor, I-180, o evolutie a I-16.

Comparatia dintre IAR-80A si I-180 e interesanta avand in vedere similaritatile dintre cele doua aparate: au fost dezvoltate in acelasi timp, ambele isi aveau originea in modele biplane (PZL P.24 si respectiv I-15) iar motoarele erau foarte asemanatoare, sovieticul M-88 fiind si el o versiune a Gnome-Rhone Mistral Major ca si 14K de pe IAR-80.

Continuare…

Sursa: wainfan.com

Tot din seria “Asta nu se poate”: o incrucisare dintre un avion ultrausor si un F-117. Pe langa Facetmobil, o caramida pare aproape aerodinamica.

A fost construit la mijlocul anilor ’90 ca avion experimental, a zburat cu succes insa nu a fost dezvoltat mai departe intr-un model comercial.

Contructorii sai au castigat insa in anii 2000 un contract NASA pentru studiul unui concept de avion personal, menit sa inlocuiasca automobilele navetistilor iar rezultatele au fost incurajatoare. Totusi conceptul in sine e problematic si, cel putin pana la rezolvarea problemelor logistice, Facetmobilul mai are de asteptat.

In sfarsit la pensie – Sursa: armyrecognition.com

Nu e SF dar tot cam la nivel “aspirational” adica doar in stadiul de RFI-uri.

Ce ar fi de notat la o prima vedere:

La tancuri – doar numarul de 276 de unitati, incluzand vehiculele specializate. Restul caracteristicilor lasate la latitudinea producatorilor. Programul de achizitie nu are niste termene clare deci se afla in faza cea mai incipienta.

La rachetele de artilerie cu raza de actiune de 150 de km exista un termen desi destul de indepartat 2019-2025, pentru achizitia a 54 de sisteme organizate in 3 batalioane. De remarcat ca Brigada 8 LAROM are tot 3 batalioane.

Componenta de asigurare date este descrisa in neobisnuit de multe detalii, astfel se intentioneaza achizitia unor radare de localizare a artileriei si a unor UAV-uri.

Continuare…

Amintirea Bataliei Angliei pare sa-i rascoleasca nemti, care inca se gandesc la Spitfire. O replica in marime naturala ar fi prohibitiv de scumpa insa o mica firma germana a venit cu solutia: un avion ultrausor care sa copieze liniile Spit-ului la un pret rezonabil.

Silence Twister se numeste MiniSpit-ul si pe o piata sufocata de ultrausoare care seamana intre ele, are avantajul unor linii retro celebre care il fac sa iasa in evidenta. In primul rand faimoasa aripa eliptica, ce asigura o distributie constanta a portantei de-a lungul ei.

In afara de forma exterioara, restul este rezultatul tehnologiei moderne: Twister este construit bineinteles din materiale compozite, poate fi asamblat/dezasamblat pe camp si incape intr-un trailer.

Interesant e ca germanii au ales ca model un aparat advers in loc de, sa zicem, FW 190 dar cu obsesiile nu te pui. E ca si cand romanii ar alege Yakul ca model pentru un ultrausor in locul IAR-80 – nu ar fi o idee rea constructia unui asemenea avion, forma exotica dar cu istorie in spate ar fi o buna strategie de vanzari.