Momentul de glorie al IAR-80 a fost fara indoiala ofensiva din 1941, acesta pierzand treptat din eficacitatea relativa fata de vanatorii sovietici pe tot parcursul anului 1942, in ciuda modernizarilor repetate, decizia de inlocuire fiind luata in 1943.
Dar in 1941 era inca un avion cu performante decente, chiar daca nu spectaculoase, suficiente pentru a se impune in fata Polikarpov I-16 Rata, cel mai des intalnit avion de vanatoare de la acea data. I-16 era insa un avion deja vechi, proiectat la inceputul anilor ’30 si rusii aveau deja din 1938 un inlocuitor, I-180, o evolutie a I-16.
Comparatia dintre IAR-80A si I-180 e interesanta avand in vedere similaritatile dintre cele doua aparate: au fost dezvoltate in acelasi timp, ambele isi aveau originea in modele biplane (PZL P.24 si respectiv I-15) iar motoarele erau foarte asemanatoare, sovieticul M-88 fiind si el o versiune a Gnome-Rhone Mistral Major ca si 14K de pe IAR-80.