April 26th, 2016 
admin 
Inceputul a fost la fel – Sursa: technet.idnes.cz
Dezvoltarea industriei de armament cehoslovace a fost incetinita serios odata cu ocupatia germana, comparativ cu anii interbelici dar cehii au reusit sa scoata cateva proiecte la fel de reusite, printre care si un tun antiaerian pentru submarinele germane, in calibrul 30mm, cunoscut ca Br 300 produs intr-un numar foarte redus.
Varianta terestra Br 303 a avut mai mult noroc dupa razboi, cand cehoslovacii s-au gandit sa o foloseasca pentru dotarea propriei armate intr-o forma modificata, ca tun binat.
A fost adoptat ca PLDvK Model 53, cu principala misiune de asigurare a protectiei unitatilor mecanizate ale fortelor terestre iar in rol secundar urmand sa protejeze obiective fixe.
vz. 53 – Sursa: zdenek-s.webnode.cz
Cehoslovacilor nu le-a luat mult sa realizeze ca un tun tractat nu e destul de mobil pentru a tine pasul cu blindatele asa ca s-a inceput studiul unei variante autopropulsate, adoptate deja in ’59 ca PLDvK Model 53/59 Ještěrka (Soparla).
PLDvK Model 53/59 Ještěrka – Sursa: forum.valka.cz
Vehiculul a fost un succes, fiind inclusiv exportat si a reprezentat una dintre putinele alternative la modelele sovietice disponibile in anii ’60.
O caracteristica deosebita a M53/59 o reprezenta posibilitatea de a debarca tunul, acesta putand fi folosit de pe un afet fix.
Sursa: brdm2.estranky.cz
Sursa: forum.valka.cz
Printre problemele M53/59 se numarau capacitatea de trecere relativ slaba, data de sasiul de camion cu ampatament mare si protectia balistica slaba. Dar principala problema a M53/59 era legata de sistemul de conducere a focului ramas la nivelul anilor ’50-’60 si care avea o serie de limitari precum imposibilitatea lovirii tintelor de mare viteza, ochirea realizandu-se doar pe timp de zi si in conditii atmosferice bune.
Deja in anii ’80 era considerat complet depasit, lucru certificat in mod practic de catre sarbi care l-au folosit cu mai mult succes impotriva tintelor terestre iar atunci cand a fost vorba de rolul pentru care a fost proiectat, impotriva aviatiei NATO, s-a preferat convertirea afetului pentru lansarea unor rachete antiaeriene improvizate din cele aer-aer, de tip R-60 sau R-73.
Improvizatiile nu au avut prea mult succes insa s-a insistat pe ele in locul armamentului original, ceea ce spune multe despre utilitatea tunurilor fara un FCS avansat in razboiul antiaerian modern.
In 2009, R-60MK pe sasiu Praga M53/59 – Sursa: Srđan Popović via wikimedia.org
O incercare de remediere a problemei a fost BVP-1 Strop, un vehicul experimental bazat pe sasiul BMP-1 pe care a fost montat acelasi tun al M53/59, folosindu-se inelul turelei unui T-55.
A fost instalat un sistem de supraveghere si achizitie a tintelor bazat pe un radar pasiv – probabil interferometru – (Prus), un FCS optoelectronic compus din camera video si telemetru laser precum si echipamentele servo de orientare a tunului. Noul FCS permitea urmarirea semi-automata a tintelor, un sistem complet automat urmand sa fie dezvoltat ulterior.
Strop – Sursa: ftr.wot-news.com
Strop a reprezentat un progres in ceea ce privea protectia insa pentru montarea tunului a fost nevoie de indepartarea unuia dintre rezervoarele BMP-1, rezultatul fiind un vehicul cu autonomie serios redusa. De asemenea mobilitatea nu a fost considerata satisfacatoare, fiind nevoie fie de lungirea sasiului si adaugarea unei perechi de galeti in plus fie de trecerea la un vehicul pe roti, ceea ce se va intampla de fapt pana la urma. Strop nu a fost acceptat in dotarea armatei cehoslovace desi se pare ca ar fi fost exportat intr-un numar mic.
Cehii si, de la un moment dat, slovacii au continuat evolutia Strop cu o varianta complet reproiectata, Strop II, pe roti, care ar fi trebuit sa rezolve problemele legate de mobilitate si sa creasca eficacitatea sistemului inclusiv prin adoptarea unor rachete VSHORAD.
Strop-II – Sursa: forum.valka.cz
E de remarcat ca Strop II folosea tunurile rusesti de 30mm 2A38 montate si pe Tunguska, intr-un ciudat efort de standardizare a munitiei, exact la sfarsitul Pactului de la Varsovia.
In ceea ce priveste FCS-ul, Strop II folosea un sistem opto-electronic si un radar pasiv similar Strop-I.
Pe partea rachetelor VSHORAD lucrurile au fost mai complicate, rachetele auto-dirijate IR de tip MANPADS fiind considerate nepotrivite pentru misiunea impusa, o varianta mai buna fiind unele ghidate radio, dupa modelul Tunguska. Pana la urma s-a acceptat folosirea MANPADS-urilor rusesti Strela-2M (dupa care au fost copiate rachetele romanesti A-94) care, desi mai putin optime, erau cel putin disponibile.
Odata cu dezmembrarea Cehoslovaciei, dezvoltarea ulterioara a Strop II a fost preluata de Slovacia, noua varianta fiind cunoscuta ca BRAMS, aceasta avand aceleasi tunuri rusesti 2A38 insa cu un nou FCS opto-electronic (fara radarul pasiv) si inlocuind rachetele Strela-2M cu Igla.
BRAMS – Sursa: forum.valka.cz
In ceea ce-i priveste pe cehi, acestia au renuntat la dezvoltarea Strop II si s-au reorientat spre sistemul standard NATO de 35mm, cu tunul revolver al Oerlikon folosit mai apoi la cunoscutul MANTIS. Proiectul ceho-elevetian s-a numit Styx.
Styx – Sursa: forum.valka.cz
Nici unul din cele doua sisteme nu a intrat in productia de serie, se pare ca motivatia cehilor a fost legata de renuntarea la protectia antiaeriana pentru unitatile blindate, acestia mentinand totusi un numar de Strela-10 in dotare.
Si da, inca facem de rusine 2x30mm Md. 1980.
Posted in 
Strop-II, BRAMS sau Styx, niste struto-camile labartzate nu foarte interesante, dovada ca nu le’a cumparat nimeni
Magaoile alea nu merita pt apararea obiectivelor fixe, scumpe, prea mari, tunurile luate separat pot fi dispersate si camuflate usor
Iar pt protectia coloanelor blindate iarasi magaoile alea nu’s bune, prea mari, mobilitate si protectie redusa. Un Gepard sau un ZSU/Tunguska care tin pasul cu tancurile si end of story
Si turela cu Oerlikon pare aproape la jumatate fatza de aia de pe Strop-II/BRAMS, macar ca inaltime
Strop-II si BRAMS se bazau pe tunuri rusesti de import, nu stiu cine le-ar fi cumparat dupa ’90 – ma gandesc dintre cehi si slovaci. Poate ar fi prins ceva la export dar ma indoiesc ca rusii ar fi vrut concurenta la Tunguska sau Pantsir deci existau niste dificultati.
Ca sint mari e adevarat dar de exemplu inaltimea BRAMS e exact aceeasi ca a Gepard si daca e sa iei in considerare ca sasiul pe roti e inevitabil mai inalt decat cel pe senile, inseamna ca BRAMS ar fi de fapt mai compact decat Gepard-ul.
Sasiul in sine (un model foarte similar) a fost folosit fara probleme pentru obuzierele Dana deci are calitati off-road destul de bune. Evident ca o platforma pe roti e mai putin mobila in teren greu decat una pe senile deci au fost facute compromisuri dar Strop-II, BRAMS sau Styx ar fi mai bune pentru apararea obiectivelor fixe. Aici avem exemplul Pantsir care face exact asta cu destul de mult succes desi este la fel de mare si tot pe roti (exista si varianta pe senile pentru fortele terestre).
Camuflajul e mai dificil oricum, chiar si pentru tunurile luate separat, pana la urma e vorba de un VSHORAD care inevitabil va fi langa obiectivul aparat. Ideal, cat mai aproape si exact pe directia de atac. Nu sint extrem de multe optiuni.
Pana la urma ramane de remarcat evolutia, au incercat sa faca ceva din ce in ce mai bun. Fata de altii care au ramas la stadiul 1953.
Eh, altii se mai streseaza, degeaba, ca fraerii, mai destepti ai nostri ca şed si cujeta, romanii au ei niste vorbe de duh la genul “timpul trece leafa merge”
Si 1953 rulz, astia probabil asteapta niste salturi mai mari de tehnologie intre upgradeuri, la noi urmatoarele SHORADuri vor fi railguns, plasma si lasers
Mai ales acuma ca au vazut si si’au facut poze cu TIE-Fighters
Asa se omogenizeaza dotarea, daca astepti destul de mult toate devin antichitati si nu mai conteaza ca au fost produse in ’50, ’60 sau ’80.
La Strop pe sasiu BMP-1, ce mult seamana din profil turela cu OWS-25R… mai putin sistemul de incarcare + FCS!
Cat despre 2x30mm, ca si cel de 2×14,5mm, pacat ca nu reusesc sa le reutilizeze in configuratii mai mobile si cu FCS mai modern.
Eu as merge tot pe ceva gen camion, fara radar si eventual cateva rachete gen Stinger/CA-94M… de completat in retea cu radar si o platforma pentru rachete SHORAD
Pacat ca nu incearca, nu ca nu reusesc.
Ar trebui sa se gandeasca cui le dau – sau le lasa – si in functie de asta se poate decide cum ar trebui sa arate. Ce ai descris e mai mult pentru RoAF decat pentru FT.
Pai FT au Ghepard (si alea insuficiente ca si numar) … nemodernizat, plus ceva CA-95, nu, care ar trebui si ala inlocuit cu un SHORAD mai modern SIRET/ Crotale Ng/ etc?
La brigazile mai sarace, pentru care nu sunt Gheparzi, poti sa adaugi o versiune din asta, cal.30mm, fara radar, pe senile sau roti. La fortele aeriene nu e obligatoriu sa fie toate mobile, ci tractabile.
Nu, la FT nu poti fara radar – daca nu e pe aceeasi masina pe care sint instalate tunurile/rachetele atunci trebuie sa vina pe o alta platforma si asta e si problema actuala. Cel mai simplu ar fi sa fie pe aceeasi platforma, s-ar simplifica configuratia. Nu trebuie inventat nimic nou, au cugetat altii la asta. Uita-te la configuratiile propuse pentru SIRET, intre cea pentru RoAF si FT, si o sa vezi care are radar si care nu – sau care nu are nevoie neaparat.
Eu sunt interesat mai mult de sistemul de rachete R-60m si R-73m cu booster.
parerea mea este ca acel booster a dublat raza de actiune a rachetei R-60m… si racheta a devenit o adevarata arma de protectie Anti-Aeriana cu raza R=7-8km
Racheta este performanta pentru ca provine dintr-o racheta Aer-Aer cu o manevrabilitate excelenta.
Raza de actiune nu conteaza daca racheta nu poate fi ghidata suficient de bine, ceea ce a fost cazul cu rachetele sarbesti. Au fost un esec.
păi dacă vorbim de ”evoluții” italienii au pus tunul lor naval de 76 (care are și rol antiaerian!) pe o turelă care poate fi pusă pe camioane, transportoare și șasiuri de tancuri (peste 15 t)
http://www.military-today.com/artillery/draco.htm
http://www.army-guide.com/eng/product4507.html
sudafricanii au folosit cu succes primii un transportor (tank destroyer) cu tun de 76 (care putea să tragă și proiectilele navale de 76!) dar mai mult pentru ținte terestre, proiectul italian poate fi folosit pentru apărare antiaeriană, pentru ținte terestre de la mare distanță și chiar pentru apărarea litoralului