May 15th, 2016 
admin 
Cu mult timp in urma – Sursa: ticomarchive.com
Sa se deie domne’ cate o grupa de cercetare radio la fiecare, sa ajunga la toti.
Tendinta de “infiltrare” a capacitatilor de cercetare specializata pana la nivelele organizatorice inferioare se poate observa cel mai bine in domeniul IMINT, unde microUAV-urile au fost adoptate mai intai de SOF si mai apoi au aparut si in dotarea plutoanelor de infanterie.
Domeniul SIGINT pare sa urmeze acelasi model insa ceva mai discret. Imaginea traditionala a cercetarii EW/SIGINT/COMINT era a unor statii plasate pe camioane sau autospeciale undeva la cativa kilometri de linia de contact, culegand informatii legate de situatia la nivel tactic.
Nu toate comunicatiile pot fi localizate si interceptate de la o asemenea distanta iar utilitatea lor poate fi mai imediata decat real-time-ul asigurat la nivel tactic. Destul de evident, pentru a intercepta comunicatiile radio pe distante scurte este necesar ca si receptorul EW sa se afle in proximitatea surselor adica in dispozitivul inamic.
Au aparut deci structuri SIGINT de dimensiunea unui pluton sau chiar a unei grupe, ramanand de dezbatut daca respectivele structuri se pot incadra la SOF sau cercetare.
E vorba evident de tari cu apa ceva mai calda, cazul cel mai cunoscut fiind US of A unde Armata pare sa se fi orientat spre modelul SOF, cu SOT-A (Special Operations Team Alpha) iar USMC pare sa fi optat pentru atasarea echipelor SIGINT RRT (Radio Reconnaissance Team) unitatilor de cercetare.
Misiunile nu se rezuma la descoperirea si localizarea (DF) surselor radio ci si la interceptia comunicatiilor deci pe langa antrenamentul specific cercetasilor sau fortelor speciale si cel tehnic cerut de echipamentul EW, operatorii SIGINT au nevoie sa cunoasca inclusiv limba inamicului.
Daca organizarea difera intre US Army si USMC, echipamentul este in mare parte similar, incepand cu mai vechiul AN/PRD-12, transportabil de catre doi soldati si mai noile PRD-13, DRS Blackstone sau RRT (Radio Reconnaissance Technologies) R2S2, destul de compacte pentru a fi transportate de un singur operator.
In termeni de comparatie romanesti, un fel de AZUR miniaturizat.
AN/PRD-12 – Sursa: fas.org
Sursa: drs.com
Bataia pestelui este insa pe sistemele On-The-March, care nu mai au nevoie sa fie amplasate la sol, putand functiona in timp ce sint purtate. De exemplu PRD-13(V)3, DRS Blackstone Body-Worn sau RRT THiEF (Tactical Handheld Emitter Finder).
Sursa: L-3 Linkabit
Blackstone Body-Worn DF/TDOA System – Sursa: drs.com
Ca o nota interesanta, avand in vedere ca e un pic mai dificil de operat receptorul carat in rucsac, solutia gasita atat pentru PRD-13 cat si pentru Blackstone a fost conectarea unor smartphones ce ruleaza Android.
La capitorul miniaturizare iese in evidenta RRT HIDRAH (Handheld Integrated Directional Receiver and Homing System) care are posibilitatea de a fi montat inclusiv pe armele de asalt, dand o noua semnificatie sintagmei de “sistem achizitie tinte”.
HIDRAH pe trepied – Sursa: radiorecon.com
Montat pe arma, HIDRAH da aparenta unei mitraliere cu tambur orizontal, gen DP sau Lewis, din cauza antenei circulare:
HIDRAH – Sursa: vk.com
Pana la aparitia unui asemenea echipament si in dotarea RoArmy – achizitie care ar trebui precedata de importul ideii low level SIGINT – cam asta e ce poate face cu resurse COTS, fara pretentia de a fi un echipament militar:
RasHAWK – Sursa: rtl-sdr.com
Mai multe informatii tehnice despre RasHAWK (RaspberryPi, RTL-SDR, Arduino) pot fi gasite aici.
Asta ar fi la capitolul “La altii se poate/ ce ne lipseste?”.
Posted in
Prin 1992, cand eram MAC la o unitate de transmisiuni din Bucuresti, am testat un echipament gonio portabil. Nu era facut de noi ci au venit cu el doi ofiteri ingineri.
Aparatul avea forma paralelipipedica, cu baza un patrat cu latura de cca 9cm, si inaltime de cca 25-27cm, continuat cu o antena de cca 20cm.
Cutia aparatului era din placaj iar toate butoanele si contactele se aflau pe cele doua suprafete patrate de la capete.
Cutia avea un maner de tipul patului de pistol de la AKM si o masa de cca 1.2-1.5 kg.
Au ascuns o statie R1070 in subsolul unei cladiri si m-au trimis s-o caut cu aparatul. Am gasit-o foarte repede.
Singurul neajuns era ca tineam aparatul intr-o mana ceea ce ma impiedica sa folosesc pistolul mitraliera.
Le-am sugerat ca in locul patului de pistol sa fixeze doua chingi pe cutia aparatului pentru a-l putea prinde pe antebrat, putand utiliza,in acest mod, si pistolul mitraliera. Aparatul ar fi fost fixat pe mana care tinea ulucul PM-ului, avand atat aparatul cat si arma orientate aproximativ in aceeasi directie.
Nu stiu ce s-a intamplat pentru ca nu am mai auzit nimic despre aparat dar solutia prinderii pe antebrat era mai ergonomica decat montarea pe arma de asalt, cu reducerea posibilitatilor de utilizare a acesteia din urma.
O fi murit speranta, adica in stare de prototip/demonstrator, ca de obicei.
Sefule, you made my day cu traznaia aia cu Raspberry Pi. Daca mai stii si alte jucarele folosind microcontrollere, da si la saraci, ca ai adresa de mail. 😀
Deocamdata nu mai am nimic pe lista dar am retinut ideea.
Multumesc frumos 🙂