TehnoMil

Saptamana trecuta a avut loc un prim test reusit al variantei navale a sistemului anti-balistic cu raza scurta israelian Iron Dome, varianta cunoscuta ca C-Dome. Tintele au fost niste rachete de artilerie, cel mai probabil similare GRAD de 122mm, trase dinspre tarm.

In mod normal ar trebui postat doar filmul lansarii si mentionat ca sistemul nu a fost integrat fizic la bordul navei, israelienii plasand efectiv o baterie terestra la bordul unei corvete Sa’ar 5, INS Lahav, proaspat modernizata cu radarul EL/M-2248 MF-STAR si rachetele navale Barak-8.

Dar in cazul asta e ceva mai mult, un mic puzzle de marketing sau o perdea de fum pe care israelienii incearca s-o lanseze pentru a-si ascunde adevaratele planuri.

Mai intai filmul evenimentelor:

In declaratiile de dupa test, israelienii sint foarte atenti sa sublinieze foarte apasat doua lucruri. Unul ar fi modul in care C-Dome a fost integrat dpdv electronic cu radarul MF-STAR, ceea ce nu-i chiar o surpriza avand in vedere ca israelienii reutilizeaza pe cat posibil toata tehnologia de care dispun si astfel radarul terestru al Iron Dome, EL/M-2084, este inrudit cu cel instalat pe corvetele Sa’ar 5 modernizate, EL/M-2248. Pe langa costurile reduse cu cercetarea/devoltarea unei intregi familii de radare, se obtine si o anumita interoperabilitate, din proiect, intre rachetele folosite cu aceste radare.

In al doilea rand si mai interesant, sare in ochi insistenta cu care israelienii pozitioneaza C-Dome ca un sistem destinat sa combata rachetele de artilerie, complementar cu Barak-8 care ar fi rezervat rachetelor anti-nava.

Cam toata lumea o gandeste dar nimeni nu intreaba cu voce tare: cand a fost o nava lovita ultima data de rachete tip GRAD lansate de la tarm?

Si daca e greu de amintit un asemenea incident e pentru ca dificultatile tehnice sint substantiale iar fezabilitatea practica a unui asemenea concept nu a fost inca demonstrata in mod clar.

E vorba in principiu de imprecizia cunoscuta a unui sistem MLRS, compensata in cazul unei tinte terestre fixe cu o locatie cunoscuta si suprafata mare, de numarul rachetelor trase intr-o salva. Atunci cand e vorba de o nava aflata in larg deci un obiectiv punctual cu o locatie incerta, rachetele tip GRAD au toate sansele de a nu o lovi aproape indiferent de numarul in care sint lansate. Nici chiar folosirea unor rachete ghidate GPS, cu o precizie in jur de 10m, nu imbunatateste semnificativ sansa de reusita si astfel de munitie nu este inca chiar la indemana inamicilor imediati ai Israelului, adica a palestinienilor.

Sa fie doar o investitie preventiva, pentru vremurile cand GRAD-urile ghidate GPS plus un senzor terminal se vor gasi pe toate drumurile din Gaza sau e vorba de altceva?

Oricine se uita la C-Dome poate remarca cat de similar e cu un CIWS. Manevrabilitatea teoretic mai scazuta poate face Iron Dome mai putin folositor in rol SHORAD insa nu-l impedica sa fie util ca CIWS, cel putin la acelasi nivel cu SeaRAM. Avand in vedere ghidajul radar activ, C-Dome are chiar un avantaj tehnic fata de RAM, controversat, e adevarat. Daca este luat in calcul si pretul mult mai scazut, sistemul israelian puncteaza serios la capitolul comercial. Atunci de ce nu e prezentat C-Dome ca ceea ce este in mod natural, fara povestea legata de GRAD-uri?

Poate fi vreo legatura cu faptul ca producatorul SeaRAM, Raytheon,  este si colaborator al Rafael la constructia interceptorului Tamir, folosit de Iron Dome si respectiv C-Dome iar pozitionarea C-Dome ca CIWS ar face o concurenta directa nedorita SeaRAM-ului?

Avand in vedere ca parte din fondurile pentru dezvoltarea Iron Dome vin din US of A, israelienii trebuie sa fie foarte atenti pe cine supara. Desi daca e vorba de vanzari de armament, parca riscul s-ar merita.