July 29th, 2016 
admin 
Sosna – Sursa: kbtochmash.com
Cunoscuta in Romania drept CA-95, bunica Strela-1 a fost inlocuita de sovietici in anii ’70 cu Strela-10, o racheta destul de similara pentru ca lansatoarele sa fie compatibile cu generatia precedenta.
De atunci Strela-10 (sau SA-13 Gopher in nomenclatorul NATO) si-a facut datoria discret, plasandu-se mai mereu in urma mai faimoaselor S-300V, SA-6/11, SA-8 sau Tunguska. Punctul comun al tuturor acestor sisteme e rolul in care au fost folosite, pentru asigurarea protectiei aeriene a trupelor terestre. Strela-10 a fost intotdeauna echipamentul cel mai ieftin de pe lista, motiv pentru care a fost si cel mai neglijat.
Noua generatie de sisteme antiaeriene rusesti destinate fortelor terestre a inlocuit aproape toata gama, incepand cu SA-17, Tor si Tunguska, mai putin Strela-10/Gopher, care a primit totusi unele pachete de modernizare insa nu a fost inlocuit pana acum cu nici un sistem nou. Chiar si rolul Strela-10 era pus sub semnul intrebarii, avand in vedere abundenta de optiuni la dispozitia rusilor, toate mai performante decat Strela.
Ce a salvat conceptul a fost pretul scazut, rusii realizand ca vor avea nevoie si pe mai departe de un sistem apropiat de performantele Pantsirului dar mai ieftin. Candidatul la inlocuirea Strela-10 este noul sistem Sosna, aflat in evaluare la acest moment. Pe langa pretul scazut, cerut in descrierea postului, s-a mai urmarit reducerea la minim a oricarei “amprente” radio, posibilitatea de angajare nu numai a avioanelor si a elicopterelor dar si a munitiilor ghidate, totul cu o crestere a performantelor dinamice.
Desi Sosna mosteneste “spiritul” best-buy al Strela, abandoneaza arhitectura acesteia pentru una similara celei folosite de Pantsir: racheta in doua trepte ghidata de la distanta. Fata de Pantsir unde ghidajul este radio, Sosna foloseste un sistem hibrid: radio pe prima parte a traiectoriei si CLOS laser pe partea terminala, mai discret. O alta diferenta fata de Pantsir este data de senzorii de descoperire si urmarire a tintelor, EO/IR pasivi, singurul element activ fiind telemetrul laser. Diferenta de pret a pachetului EO/IR/laser fata de cele doua radare folosite de Pantsir se reflecta direct in costul intregului sistem.
Echivalentul in dotarea Romaniei ar putea fi SIRET-ul german, propus inclusiv pentru un rol similar, insa diferenta de conceptie este semnificativa, cu plusurile si minusurile inevitabile.
Posted in 
Tags:
Intrebare: la noi s-a modernizat CA-95 la standardul CA-95M? Si in ce conssta pana la urma acest “M”? Din ce zic brosurile, pare a fi doar integrarea cu radarele SHORAR si sistemele de ochire Gun Star Night de la Oerlikonuri. Racheta pare sa fie neschimbata.
Buna intrebare, nu cunosc detalii tehnice despre “M” sau daca e in dotare sau nu. Cat despre integrarea cu Viforul, ce am vazut a fost mai mult un demonstrator/prototip – pareau facute destul de “artizanal” – nu stiu daca respectivele echipamente au fost instalate pe CA95 operationale.
CA 95M nu este in dotare. S-au facut incercari de integarre inclusiv pe Gepard, dar totul a fost la stadiul de incercari, nimic mai mult.
S-a incercat montarea pe Gepard a CA-94. CA-95 ar fi fost integrata cu Viforul. Oricum, am inteles ca nici unul din M-uri nu e intrat in dotare.
Eu am inteles ca CA-94M ar fi intrat in dotare in serie mica…
Ar fi fost bine sa fie asa. Nu am insa nici o confirmare. Ar fi si problema motivului pentru care s-ar fi renuntat la productia lor, daca intr-adevar au apucat sa intre in dotare. La momentul ala aveau unele caracteristici superioare rachetelor rusesti.
Daca A-94M consta doar in inlocuirea capului de lupta si doar partial a senzorului, atunci probabil ca asta ar sta la baza deciziei de a nu continua programul. Depinde si la ce raport pret/crestere performante se realiza, la care probabi lse poate adauga si integrarea pe alte sisteme, cum ar fi Ghepard R.
Mai e si ipoteza ca nu constituia o prioritate si erau bani putini disponibili, asa ca au abandonat…
Cam astea se spune ca erau avantajele A-94M vs A-94:
-instalarea unui focos de proximitate, cu raza de actiune de 0,5 m ( primul din lume la acest calibru )
-incarcatura exploziva cu bare libere si exploziv mai puternic, crescand efectul la tinta ( dupa unele surse neoficiale de provenienta israeliana )
-imbunatatirea modulului de autodirijare prin realizarea in tehnologie hibrida, ceea ce a facut posibila analiza semnalului IR al tintei, dubland probabilitatea de lovire si permitand scaderea inaltimii minime de utilizare
-sistem de indicare a unghiului de ochire, a carui valoare se introduce la tragere
-capacitate de lupta si pe timp de noapte
-scaderea timpului de reactie
Nu sint prea multe detalii tehnice, asa cum era de asteptat, mai ales despre senzor – dupa mine cel mai important element si cea mai mare problema la A-94.
Apropo de M-uri, adica 95M link.
si eu banuiesc ca senzorul ar fi fost calcaiul lui Ahile… alaturi de lipsa de bani pentru un minim de dotare.
Si inca este, practic A-94 (dar si A-95, ca e aceeasi tehnologie) nu mai sint viabile in conditiile actuale. Sint cel putin cu doua generatii in urma fata de nivelul tehnologic actual si in curand se va trece la generatia urmatoare, FPA.
Apropos de productia la serie mica a A-94M… cred ca am gasit!
DPA/2009 – la pag. 4 pct.7 e modificare 100 rachete A-94_ probabil M:
http://www.dpa.ro/images/buletinul_contractelor/2009/bc2009_1.pdf
Eu nu m-as grabi sa trag concluzia ca e vb de CA-94M. Au existat niste probleme la tragerile cu A-94 clasice care (probabil/posibil/miracole se mai intampla) s-au rezolvat. Poate. Atunci acele modificari ar fi chiar acele fix-uri si nu modernizarea la M
S’a mai modernizat si un Jder
Mai alergi mult prin cimitirele mapn dupa cai mortzi 🙂 🙂
Ca veni vorba de cai mortzi, uite si fantomele SS77.
Bre GSG, cimitirele MApN e stufoase de pdf-uri, mai ales la DPA. Ins ain ultimii 2 ani zici ca au sistat aproape complet productia de pdf-uri la achizitii si s-au mutat la ACTTM pe RFI-uri. E drept, pe 2015/2016, e unul mare si lat 🙂
In rest, aflam soi noi de pe SEAP si alte site-uri de licitatii daca mai cumpara ceva… ca pe pagina achizitiilor bate vantul… scriu insa despre conferinte si simpozioane, mai mare dragul… cum ar fi filozofarea pe marginea conceptului de “SPATIU”.
Iar daca au mai modernizat un Jder, te rog articuleaza – e JDERUL, chiar el 🙂
Pai DPAuri, pdfuri, RFIuri, ACTTMuri, SEAP, licitatzii, simpozioane, or fi descoperit si astia ca varaieti iz za spais av laif…
In rest treaba merge, se incaseaza lefuri pe acolo, sunt platitzi pe post de armata 🙂
In plus, mai e si vineri 🙂
Nu trebuie lasat dusmanul sa se obisnuiasca cu publicarea de RfI-uri pe site la ACTTM. Trebuie luat prin surprindere si incercuit pe SEAP. Eventual la Mica Publicitate. Sau Gumtree, ca e mai pentru ei.
SPACE, THE FINAL FRONTIER… to Boldly go Where No Man (One) Has Gone Before 🙂
Eu unul m-as multumi cu CA-95 Mk II. Adica pastrand diametru (120) putin lungit (adica cu inca jumatate de metru pana la max 2.5m), cu greutatea pana in 80-100 kg si incarcatura de lupta dublata (5 kg).
Pulbere mai buna (raza pana pe la 6 km), senzor modern, surabarit la suprafetele aerodinamice/actuatori/control.
Asta ar insemna achizitia senzorului de la poporul prieten polac (Grom). Ca poporul prieten roman nu stie cu d-astea.
Modernizarea liniei de fabricatie pulberi pt imbunatatirea caracteristicilor.
Un program de cercetare de 1-2 ani cu un partener strain (daca tot luam senzorul de la polaci – de ce nu mergem cu ei) pt modificarea/modernizarea sistemului de control de la CA95 pt noua racheta.
Banuiesc ca la incarcatura de lupta ne descurcam si singuri – sau nu?
Si uite asa in 3 ani poate sa intre in dotare noua racheta “romaneasca”, “ieftina” si “buna” care ar trebuii sa inlocuiasca CA95 si poate SA-8.
PS. Cea mai buna aface ar fi insa cumpararea licencei pt un MANPAD (ca si asa trebuie sa inlocuim anacronicele CA94) de la polaci (Grom) sau licurici (Stinger) si posibilitatea folosirii senzorului pt noia racheta SHORAD
“pastrand diametru (120) putin lungit (adica cu inca jumatate de metru pana la max 2.5m), cu greutatea pana in 80-100 kg” – incepe sa se apropie de IRIS-T si stim deja ca ceva din clasa aia nu se (mai) poate fabrica local fara ajutor (masiv) strain.
Chiar daca s-ar putea cumpara licenta petru Grom sau Stinger sau, si mai realist, fabricarea de componente in cadrul unui contract de dotare, senzorii sint diferiti de cei care sint instalati pe rachetele SHORAD/aer-aer moderne gen Sidewinder, IRIS-T, MICA, etc… Ce folosesc MANPADS-urile sint mai ieftini dar si mai putin performanti (cu putine exceptii). Banuiesc insa ca senzorii se pot importa de la Raytheon etc… Inainte de a ne gandi la licenta trebuie sa vedem cine i-ar putea fabrica local, ca s-ar putea ca asta sa fie o problema mai mare.
Modernizarea liniei de fabricatie pulberi inseamna practic reconstructia uneia noi, ca e nevoie de pulbere compozita. O investitie de zeci de milioane de dolari, greu de crezut ca se va intampla vreodata. Poate doar daca ar fi foarte stimulati, oricum mai mult decat sint acum.
Cat despre inlocuirea SA-8, asta se va face “natural” in momentul cand vor fi retrase si nu vor fi inlocuite cu nimic altceva cu aceleasi performante sau mai bune. Idealul ar fi inlocuirea cu ceva similar, gen Crotale.
Incepe sa se apropie de orice rachete AA short range (127-160mm), pt ca asta e ideea de baza. Ceva mai puternic decat un MANPAD, cu caracteristici inferioare unei AA short range dar cu un pret mult inferior. Comparatia cu IRIS-T nu mi se pare inspirata, numai senzorul costand mai mult decat o potentiala CA95 MkII. Pana la urma nu vrei sa tragi cu 150K EUR dupa o nenorocita de drona care zboara la 2500m. Si poate n-ai in preasjma nici un CA94 si nici un high-tech S60.
“stim deja ca ceva din clasa aia nu se (mai) poate fabrica local fara ajutor (masiv) strain.” desigur ca nu se poate realiza fara aport strain; senzorul vine in cutie, plecand de la controlul anacronic rusesc se dezvolta unul mai modern pt noua racheta (1-2 ani cu ajutor strain), iar pulberea – pai retehnologizarea fabricii de pulberi bineinteles cu ajutor strain. La pulberi as zice ca ar fii mai usor – ca iti mai trebuie si la MLRS-uri, ba la niste AGuri, si la altele. Plus ca pt CA95MkII se poate realiza ceva cu booster pastrand racheta initiala, dar cu incarcatura mai mare.
“Chiar daca s-ar putea cumpara licenta petru Grom sau Stinger sau, si mai realist, fabricarea de componente in cadrul unui contract de dotare, senzorii sint diferiti de cei care sint instalati pe rachetele SHORAD moderne gen Sidewinder, IRIS-T, MICA, etc… Ce folosesc MANPADS-urile sint mai ieftini dar si mai putin performanti (cu putine exceptii).” – Pai si eu ma gandesc la fel – cine ar vrea sa-ti vanda licenta de senzori – ca dupa aia nu mai esti cumparatorul captiv. Daca vrei senzori – pui bani seriosi de cercetare si in 7-10 ani poate o sa ai ceva – sau poate nu. Senzorii de MANPADS sunt de preferat in cazul unei aftel de rachete datorita costului si simplitatii. Nu cred ca avem nevoie de “off-boresight” si alte asemenea delicatese.
Era prin `90-00 o idee ca francezii ar dori sa mute productia Magic-2 in Romania (odata cu intrarea in dotare a MICA). Ar fi fost o oportunitate.
“Inainte de a ne gandi la licenta trebuie sa vedem cine i-ar putea fabrica local, ca s-ar putea ca asta sa fie o problema mai mare”
Si eu as zice asa la prima vedere. Evident companii care sa produca asa ceva nu exista. In schimb exista destule laboratoare care detin aparatura (mai mult sau mai putin performanta) care ar putea produce daca ar avea know-how. Pe o placa de Si de 4 in incap 8 senzori full size de DLSR. Banuiesc ca cei pt racheta sunt mai mici – dar luam ca standard. Zicem ca realizezi un wafer pe saptamana – adica 52 pe an (416 senzori). Sa zicem ca randamentul e de 40% (ca nu sunt echipamentele performante). Deci iti raman cam 160 senzori/an (in caz lejer – 2-3 wafere/saptamana e posibil). Sa aibe Romania intentie sa cumpere atati senzori pt rachete cat se pot face 🙂
http://ppam.inflpr.ro/topics.html
http://ecs.inflpr.ro/QuantumElectronicsDevices.html
http://www.mdeo.eu/mdeo/main.asp
http://www.itim-cj.ro/en/equipment
si cine stie pe unde or mai fi prin tara. Oameni sa fie ca ceva echipamente se mai gasesc/cumpara.
“Cat despre inlocuirea SA-8, asta se va face “natural” ” – si eu am aceeasi impresie 🙁
Pardon – greseala de eroare – pe un wafer de 4 in incap doar 4 chip-uri full-size. Adica recalculam totalul de senzori pe an la jumate – adica 80. 🙂
Matematica asta domnule! 🙂
Matematica e buna, contabilitatea ne omoara.
Din cate stiu, singurul SHORAD/CIWS care foloseste cap de ghidare imprumutat de la un MANPADS e RAM (se poate sa fie si altele). Chestia e ca rachetele AN nu arunca cu capcane termice ca altfel ar fi niste probleme (in cazul asta special RAM-ul foloseste un ghidare radio pasiva dar vorbesc doar de partea de IR). Probleme care ar trebui rezolvate in cazul in care vrei sa tragi dupa avioane, elicoptere si altele capabile sa pacaleasca senzorii de generatie mai veche deci ajungem la DLSR. Sa zicem ca senzoru’ gol-pusca se rezolva in regim de atelier de manufactura (ar mai fi si IMT Bucuresti), serie mica, rata de rebuturi mari si cost de asemenea. Mai trebuie platforma orientabila (oare ce-or mai face Aerofina, Mecanica Fina, etc, se simt bine sau nu mai simt nimic?), un sistem de racire (mare problema) si eletronica aferenta (inclusiv platforma giroscop, legatura radio performanta, etc). Apoi cineva trebuie sa proiecteze cum se vor pupa toate astea.
Nimic nu-i imposibil (la modul general, nu la romani, ca aici lista-i lunga) dar programe de 10 ani cu finantare, adica nu 10 ani petrecuti in pdf-uri, asta nu s-a mai vazut de… De fapt nici nu stiu daca a fost vreun program de genul asta in ultimii 25 de ani. Asta referitor si la pulberi.
Deocamdata s-a admis oficial ca nu se mai poate proiecta/construi local un nou TBT, urmeaza aceeasi confesiune si in privinta armei de asalt deci o chestie fina cum sint rachetele e un pic cam mult.
Insa de undeva trebuie re-inceput. Sau poate totusi nu trebuie, merge si asa.
Eroare la eroare – am vrut sa zic DSLR (digital single-reflex camera) in loc de DLSR. Si full zise inseamna 36*24 mm – ceea ce inseamna ditamai senzorul. Habar nu am cat de mare e senzorul, promit ca data viitoare cand dau de o racheta IR sa iau rigla la mine.
Cat despre noul sensor – evident ca trebuie sa fie cel putin dual-band: IR( lung sau scurt) + UV. Ca sa nu fie asa usor fraierit. Altfel lasam galena de la CA95 si senzorul VIS (http://www.elmecph.ro/produse.html).
Deci ne trebuie un sensor InSb sau MCT plus unul UV.
Banuiesc ca in loc de DLSR (altele capabile sa pacaleasca senzorii de generatie mai veche deci ajungem la DLSR. ) si vrut sa zici DIRCM.
“Mai trebuie platforma orientabila (oare ce-or mai face Aerofina, Mecanica Fina, etc, se simt bine sau nu mai simt nimic?), un sistem de racire (mare problema) si eletronica aferenta (inclusiv platforma giroscop, legatura radio performanta, etc). Apoi cineva trebuie sa proiecteze cum se vor pupa toate astea” – pai ma gandesc ca oarecum stiau ei cum se faceau. Ca CA94 si CA95 e produse “romanesti”. Deci sa faceau sau se faceau ca le faceau si defapt ele erau made in cccp?
Bineinteles ca ar fii preferabil un gyro-ring laser dar urca pretul la rachete mai ceva decat altitudinea maxima 🙂
Erorile sint precum cascatul: contagioase. Ma gandeam la DSLR, am citit DLSR, am scris DLSR.
InSb parca s-a facut la un moment dat, cred ca exista chiar si un patent de inventie pentru un sistem de racire.
De facut or mai sti cum se faceau desi e posibil ca nici asta sa nu se mai stie, daca au inchis sectia respectiva si oamenii au plecat dar problema e ca vrei sa proiectezi ceva mai performant, capabil sa urmareasca tinta la viteze mai mari, etc.. Deci ar trebui sa stii cum au fost proiectate, nu numai cum au fost construite. Si de aici incepe durerea, pentru ca licenta.
Niste senzori giro MEMS, ca tot sint pe val, poate ca s-ar face, in acelasi regim de artizanat. Pana la omologarea produsului finit trec anii.
“InSb parca s-a facut la un moment dat, cred ca exista chiar si un patent de inventie pentru un sistem de racire.”
Surprinzator s-a facut – bine acum ceva vreme:
http://adsabs.harvard.edu/abs/1995SPIE.2461..482G
chiar si ceva masuratori pt MCT (acum nu stiu daca eru facute la noi):
http://ieeexplore.ieee.org/xpl/articleDetails.jsp?reload=true&arnumber=557459
Peltierul se cumpara de la galbejiti/vodcari daca nu se stie a se face. Worst case scenario – gas cooling 🙂
Daca se faceau la noi inseamna ca pe undeva sa mai fi ramas niste hartii. Ca nu le faceau din minte. Iar daca au ramas niste hartii am putea gasi niste unii care sa inteleaga ce si cum e desenat/scris. Daca nu gasim – atunci ramanem cu Volhoave si CA95 plus NATO (daca platim pt deranj la unu` roscovan cu manute mici).
Senzorii aia MEMS “e” relative usor de facut. Parca vazusem chiar niste patente online. O echipa de FEA si in max 6 luni iti pun in brate modelul 3D. O echipa de prin laboratoarele sus mentionate si in vre-o 3 luni iti scoate primul MEMS. Inca un an de tesrari si – tadaaaaaaaa iata horoscopul – a giroscopul.
Who cares about omologare si altele?
Nu ne mai jucam cu Peltieru’ ca nu mai purtam pantaloni evazati si nici coafura “afro”. Gas cooling sau chiar ceva mai avansat gen Stirling, depinde de cat de repede vrei sa ti se raceasca obiectivul, conteaza si timpul de raspuns altfel aplici principiu ingineresc: Trece lebedele-n zare/Eu ma uit, ele dispare. Sau, cine stie, bolometru’ daca tot zicem ca facem cercetare atunci sa venim cu ceva de sta matza-n coada si n-a vazut Parisu’.
Cat despre senzorii MEMS, nu sint sigur ca e asa de usor: nenii de la IMT se strofoaca un pic pe tema asta. Transpiratie, inspiratie, cooperare, etc…
Sau mai gasesti cate unul luminat pe afara gata sa se ajute:
https://books.google.cz/books?id=qjp4wAq6__IC&pg=PA147&lpg=PA147&dq=HgCdTe+romania&source=bl&ots=UJF0qu0a67&sig=IRsAqnMCb99xqekjOMiCkU154J4&hl=en&sa=X&redir_esc=y#v=onepage&q=HgCdTe%20romania&f=false
daca o mai fi in viata 🙂
Pai MEMS ai acilea:
http://www.google.com/patents/US6796178
http://www.google.com/patents/US8789416
http://www.slideshare.net/Yole_Developpement/yole-mems-gyropatentinvestigationsample
Adica daca vrei gyro pe o axa e cel mai simplu: ai nevoie de o masa care sa penduleze, de contacte metalice intre masa si “sasiu” si un cititor pt masurarea diferentelor minuscule de capacitate. De aia iti trebuie o echipa FEM (finite element modelling) care sa-ti faca analiza si modelarea. Fara asa ceva faci calibrarea pt fiecare MEMS cu niste margini de eroare de nu te vezi, avand practic un produs neutilizabil.
Ar mai fi si Sensors and Wireless Laboratory Bucharest ai lui Honeywell Romania care se ocupa de chestii din astea.
Fantana de miere se ocupa cu MEMS, dar am ceva informatii ca in Europa fac “monkey models”. Adica baza e in US, unde sunt patentate, iar prin Europa le “rebranduiesc” conform specificatiilor ESA. Oricum productia e in Asia la TSMC, STM si altii
Atunci ramane R&D-ul propriu, cum are IMT. Am vazut chestia asta.
Sau cei de la UT Cluj, relativ pe subiect.
Cam subtire, dar probabil baietii au ceva know-how
https://archive.org/details/springer_10.1007-978-3-642-18727-8
pag 289-291.
Toata cartea e de citit pt pasionati.
Senzorii sunt partea cea mai sensibila din racheta aia, Nuți da nimeni tehnologie de varf la supt, licența. Mai intai din motive de securitate, ca n’au control la ce mioritic o sa vrea sa o vanda pe sub mana rusilor pe 50$, o sticla de vin si un McMenu ca sa dezvolte aia contramasuri. Cred ca am pus aici o lista cu zeci de generali condamnați. Iar de politicieni ce sa mai vorbim…
Licența Stinger au dat Germaniei si Turciei, cu astia din urma e de ras 🙂
Poate ne’o vand turcii daca facem fregatele cu ei, dam un ciubuc, o acadea, facem moschee mare si plecaciuni la Sultan
Gromul a fost smenuit de polaci de la rusi cand intrase CCCPul in disoluție, le’a vandut careva planurile la Igla pe vreo 100$. Dupa aia l’au mai imbunatațit ei, dar aia nu si’au daramat industria si colectivele de cercetare
Dupa aia din motive de bani si timp investite de ei in cercetare. Din motive de posibila concurența. Samd samd
Daca senzorul vine in cutie oricum e partea cea mai scumpa din tot ansamblul. Ce mai faci, tabla, corpul cilindric, motorul racheta, asta unde, in fabricile inchise sau daramate? Retehnologizam linia de compozite?
Ce alte componente electronice mai sunt prin ea, ca dupa IPRS pe faras cred ca nici rezistențe si condensatoare nu mai facem.
Si toate astea pt cele 100 de rachete pe care le cumpara asistații social din garzile patriotice romane intr’un program multi-anal de 20 de ani care porneste prin 2027 toamna pe la asfințit ?! 🙂 🙂
Astia or sa se cacaie 20 de ani sa cumpere 5 bucați off-za-rafturi, dar nu acu, ca nu e urgența, mai incolo…
N-auzisi bre GSG-ule ca tehnologia cam exista. Oamenii nu cam mai exista. Pe langa mai trebuie sa stii si ceva know-how. Ala lipseste aproape cu desavarsire. Ca CCD-uri si CMOaSe toata lumea stie theoretic. Dar daca ii pui pe unii sa ti-l puna pe Si – incep sa se scarpine dupa ureche. Altfel ar face si rusii Pentium dar raman la M(L)IPS-urile lor
http://www.baikalelectronics.com/products/T1/
“Licența Stinger au dat Germaniei si Turciei, cu astia din urma e de ras :)” – ras sau plans au reusit sa scoata HISAR.
Cum au facut polacii rost the Igla se “cunoaste”. Noi nu eram vecini cu albinorusii.
“Ce alte componente electronice mai sunt prin ea, ca dupa IPRS pe faras cred ca nici rezistențe si condensatoare nu mai facem” – pai ce – ai laptop made in Ireland/Germany/UK? – componentele de baza vin din China/Taiwan. IC-urile le faci matale cam prin aceleasi laboratoare pe motiv de “siguranta”. Or mai scoate universitatile alea unul care sa fii fost prin tari straine si sa stie cu ce se mananca IO-urile/microcontroalele.
Iar de cumparat – pai alea 100 de bucati va sa fie pe vre-o doi ani – adica doi ani in care fabricile alea implicate din industria aia strategica de aparare va plati contributiile la pensii si sanatate angajatior. Nu asa cum se face acum si se asteapta alegerile si stergerea datoriilor.
Apoi daca te gandesti ca si cu spaga luata sa iasa racheta la 150k – pai 100 de bucati iese 15 mil in 2 ani. Adica cat 5 raiduri ANAF pe la terase. 🙂
cand am zis de turci ca e de ras m’am gandit la situația politica actuala 🙂 🙂 , ca altfel au Rocketsanul, sunt bagați prin F16 si or sa ne vanda noua CMSuri si modernizeze OPVurile alea doo, fața de noi sunt bine
vad ca te pricepi, baga’te sa le faci si habarnistilor alora din “sistem” niste SAMuri, ramane sa’i convingi p’astia sa se mai apuce careva de ceva, deocamdata nu mai facem nici TBTuri, nu prea mai facem mai nimic actually
banii de la raidurile anafului merg la buget, de acolo la bugetele locale si dupa aia prin firme agreate se intorc la terasele partidelor
doar n’o sa dea nimeni banii aiuirea pe rachete, cu atat mai mult sa le mai si produca 🙂 🙂
Pai nu se produce mai nimic ca fiecare sef de “uzina” e sef pe mosie. Secundul e liderul de sindica(ca)t care e un fel de caine de stana.
Si astia doi fac si spanzura la ei in uzina de “stat”. Acuma repede in minte in vine Moreni – nu si nu ca SAUR 2 e cel mai bun – stai cu dinoSAURul in curte pana dai faliment si apoi ceri salarii compensatorii si pensie inainte de termen, in loc sa cumperi un TIR vechi si sa transplantezi un motor Volvo/Iveco/Mercedes/Kamaz/etc si sa-l pui in teste de vazul lumii. Dar daca s-a dat scris ca nu mai avem capacitate de a realiza local TBT – asteapta si ei ba sa le pice un contract de vopsit/sudat table ba sa se inchida.
Aia de la UMB – altii – “am facut o lista cu nspe mii de furnizori romani pt viitorul tanc” – haide be – tu n-ai mai facut un tanc cap coada de 25 de ani si te-ai trezit acum tare competent.
Cugir – stai ca poate se screm mai tare si pana in 2020 ne arata noul model revizuit al noii arme de asalt. Relativ noua ca de prin 2009 tot e noua.
Ilie rusii fac si procesorul Elbrus care cred ca e compatibil Pentium.In alta ordine de idei ICTIM Cj nu doar are aparatura,are cele mai performante din tara,poate la Magurele sa fie mai bune……cauta “brosura
MDFMOLBIO”sa vezi dotarile.
Elbrus compatibil cu Pentium? Pai nu prea are la ce sa fie compatibil. Elbrus nu detine x86. Putere de calcul? – habar nu am – dar daca vrei putere de calcul iti iei GPGPU si ai rezolvat problema.
Cat despre ICTIM Cj am vazut ce au – n-as zice ca-s cele mai performante din tara. Mai uita-te pe la UB si INFLPR. Nu zic ca nu au – dar ce au e doar de laborator. Doar MBE0-ul ala poate fi folosit pt senzori, numai ca nu poti face decat pe 10 mm – adica e prea mic. Eu vorbeam de minim 100mm (4 senzori). Apoi, suprafata totala a camerelor “curate” e de 60 m2 – ceea ce e prea mica. Iti trebuie litografie, mai pui si corodarea, metalizarea, wire-bonding, incapsularea si testarea. Si daca toate astea nu le faci in conditii controlate degeaba le mai faci.
In plus iti trebuie cuptoare de InSb, diamond wire-cutter, masini de slefuit, analiza, etc.
Bine – chestiile astea se gasesc prin Romanica, mai gasesti la cate o univestitate mare. Problema e cu oamenii – ca daca le dai bani de paine si parizer (si aia la cate 3 luni) iti fug naibii p-afara si cu dinozaurii care au ramas nu mai faci nimic.
Eu nu stiu ce dracu mai visezi IPRS Baneasa…ae pot faxe conponente cu tolerante foarte mici si intr-o firma mai mica dar cu tehnologie si know-howcsuperior…doar nu crezi ca faci rachete cu tranzistori si rezistente numai ..mai trebyie microcontrollere,optica etc.Fii mai realist te rog Numai bine
rusii scot jdemii de sisteme AA valabile contra generatiei vechi de aparate si drone non’stealth
americanii isi fabrica avioane, elicoptere (cum s’a vazut cand l’au spalat pe picioare pe Obama in oceanul tiganesc cand l’au cules in tzara aia Paki), drone si rachete stealth
SIRET my “irish” arse, CA95 e ultimul, armata aia e distrusa definitiv
There can be only one: CA95.
Only one adica una bucata functionala, instalata pe singurul TAB79 functional de la parada. Pana expira si alea beyond’repair. Sau pana’i da careva afara pe toti…
Racheta 9M31M are cam 32kg cu totul (cap de lupta 2.6 kg, cal. 120mm), pe cand un Crotale e pe la 76kg in versiunea R440 (13kg cap de lupta, cal. 165mm), posibil ca NG-ul sa fie mai greu.
Mai apropiat de A-95 imi pare LFK-NG: cal. 110mm, cap de lupta 2,5kg, masa 28kg, raza de actiune 10km, Mach 2,2:
https://de.wikipedia.org/wiki/Lenkflugk%C3%B6rper_Neue_Generation
Aici poate ar fi loc de miscare daca se merge pe SIRET si se vrea un A-95 mk2… un LFK-NG cal. 120mm/ masa totala 35kg cu o raza de actiune +12km, cap de lupta spre 3-4kg. Asta asa, in teorie!
Rusii la 9M333 au ajuns la peste 40kg racheta, cap de lupta 5kg si raza de actiune5km:
https://en.wikipedia.org/wiki/9K35_Strela-10
Asta nou, SOSNA-R 9M337 (SA-24), e capabil sa loveasca tinte aeriene, inclusiv rachete de croaziera si rachete ghidate aer-sol, la distante de pana la 10km si altitudini de pana la 5km. E cu 2 trepte, de tip “beam-rider” de mare viteza (900m/s). Racheta contine 2 capete de lupta totalizand 7kg, deci banuiesc ca masa rachetei trece de 50kg.
Iris-T se duce deja la 90kg (87,4), cal. 127mm, cap de lupta 11,4kg: 0,38 mil. euro bucata. E chiar mai greu decat Crotale.
Crotale ar fi un inlocuitor pentru SA-8 daca o mai fi nevoie.
Cat despre comparatia A95 vs IRIS-T sau LFK, nu inseamna ca vor folosi aceeasi platforma auto (daca la asta te gandeai), ca aia e partea cea mai ieftina deci nu ar trebui cautat ceva care sa se potriveasca dpdv al dimensiunilor ci ceva care sa fie folositor in rolul respectiv si sa creasca performantele. Daca racheta e mai mare, mai grea, etc dar are performante mai bune – ca nu se poate obtine cu mult mai mult fara nici o penalizare – asta e. De exemplu SIRETUl era promovat in rol de CA95 desi nu seamana de nici o culoare.
In principiu e greu de comparat SA-8/Crotale/Panstir/Sosna vs SIRET avand in vedere ca primele nu au cap de ghidare deci automat au un alt aranjament intern, al pret, alte performante, etc.
Pai comparatia era pe caracteristici tehnice vs pret. Plus ca destinatia e putin diferita.
Adica ditamai IRIS-T-ul e clar ca bate tot din ce am enumerat, la manevrabilitate si putere de lovire… doar ca e mare (deci nu intra multe pe lansator), scump si greu… si cu raza cam scurta. Adica e de tras dupa aeronave care trec de 20-30 mil. euro bucata, cu conditia sa apuci sa le incadrezi inainte sa te incadreze ei.In versiunea SLS, parca mai bine folosesti echivalentul de pe avioane, daca ai aviatie.
LFK-ul e cam la jumatatea drumului intre Stinger/A-94 si Crotale sau IRIS-T: ca si raza de actiune (aici nu neaparat), ca si putere de lovire, ca si masa si posibil si ca si pret. Nu o fi foarte ieftin, dar probabil ceva mai ieftin decat IRIS-T. Adica iti permiti sa cumperi si mai multe, sa tragi mai multe si sa angajezi si tinte mai ieftine decat multiroalele si super-elicopterele. Iar daca obtinem ceva similar tehnologic pentru A-95 MkII, probabil chiar usor mai ieftin.
Clasa portabilelor (A-94M/Stinger/Grom)are nisa ei: mult mai ieftine, raza < 8 km, lovitura slabuta… insa poti trage mai multe, fara sa te usture la buzunar, si dupa sburatoare mici si ieftine + drone. Poti pune si pe vehicule gen Avenger sau Gepard-ul nost', sunt cam ultima linie de aparare. In plus iti dau ocazia sa pui un picior in C-RAM, macar pe unele componente. In ultima instanta, si LFK va fi integrat cu Oerlikon, atat in config. AA a fortelor aeriene (poate candva Viforul?), cat si la mecanizate.
In fine, ideea este ca:
– portabile ar cam trebui sa-ti iei, cu sugestia de a integra si ceva pe vehicule eventual + tunuri AA.
– ceva mai serios, cu bataie 10-15 km tot va trebui luat, insa astea sunt de obicei scumpe si nu poti cumpara loturi mari (ma refer la Romania). Atunci mai bine mixezi cateva sisteme gen IRIS-T sau mai degraba Crotale (putin mai “acoperitor”) cu unul mai ieftin gen A-95MK2/LFK NG (“SysFla” ).
In principiu Crotale merge la FT exact in locul SA-8. Greu de pus IRIS-T in acelasi rol desi ar “merge si asa”, totusi cred ca mai degraba IRIS-T ar fi in rolul (nu neaparat dimensiunile) lui CA95, tot la FT in cooperare cu Viforul – totusi sarim un pic dintr-o categorie in alta conform clasificarii. Fiecare la locul ei. Iar MANPADS-urile mai rasfirate, asa, nu grupate tot cu CA95/IRIS-T.
Oricum, LFK= mini IRIS-T:
http://www.deagel.com/Surface-to-Air-Missiles/LFK-NG_a001103002.aspx
“The LFK NG is a variant of IRIS-T air-to-air missile intended for short range air defense system applications in support of mobile land-based forces. Equipped with a high sensitivity IR sensor LFK NG would provide the German Army (Bundeswehr) the capability to successful engage low signature airborne targets such as unmanned aerial vehicles (UAVs), missiles, fixed-wing aircraft and helicopters. As of December 2005, LFK NG is still an experimental study carried out between Diehl BGT and EADS LFK.”
http://www.bayern-chemie.com/images/LFK-NG-mission-szenarios.jpg
“Plus ca destinatia e putin diferita” – asta e esentialul.
De fapt Crotalu’ Mk3 bate IRIS-T-ul la raza de actiune desi e mai usor (probabil nu cu mult). Pentru ca lipsa cap de dirijare => mai mult combustibil. In plus e mai ieftin si poate lovi PGM-uri, ceea ce ma indoiesc ca IRIS-T-ul poate face in realitate si nu prin brosuri. Si are un timp de raspuns mai mic. IRIS-T are insa alte avantaje.
De asta zic ca o comparatie intre SA-8/Crotale si IRIS-T e greu de facut, in principiu din cauza rolului diferit. Ori rolul e principalul factor in stabilirea parametrilor. Daca faci o comparatie directa intre IRIS-T si SA-8 de exemplu, poti sa ajungi la concluzia ca una e mai mare/grea/scumpa/etc deci mai “buna” dar daca pierzi din vedere destinatia pentru care proiectantii au optimizat racheta, s-ar putea sa alegi sistemul nepotrivit. Pentru rolul lor SA-8/Tor sint mai bune decat SLS, iar SLS mai bun decat SA-8/Tor in rolul pentru care a fost proiectat (OK, adaptat).
Ar trebui impartite pe roluri si abia atunci se poate trage o concluzie. E clar ca MANPADS-urile sint cel mai simplu de comparat, in aceeasi categorie intrand si pseudo-MANPADS de genul RBS 70 sau Mistral. Dupa care incepe incurcatura…
Cum vad eu categoriile:
La FT:
CA95, Sosna, LFK NG, IRIS-T(maybe?)
Tunguska, Pantsir
SA-8, Tor, Crotale
SLARAAM (cam mort intre timp), KUB/BUK
La AF:
IRIS-T, CAMM, MICA, Morfey (va aparea in curand)
NASAMS, Aster-15, S-350
Patriot, Aster-30, S-300/400
Greu de sarit dintr-o categorie in alta desi se poate cu dispensare de la stapanire.
Apropos de BUK… modernizarea la nivel M3, prin introducerea unei noi rachete cu raza de actiune crescuta, care poate fi instalata in containere de cate 6 unitati, fata de 4 la cel vechi.
Intra in inventarul armatei ruse din 2016, capabil de a atinge o altitudine de 35km si o distanta de 70km, cu 25km in plus fata de sistemul vechi.
Adica asta?
Relativ la ghidaj, poate e chiar recomandat sa mixezi sisteme cu ghidaj diferit, complementare, gen Crotale (Mk3 VT-1?)+ LFK NG…
Cred ca e una din idei, in plus LFK-ul poate fi distribuit la nivele inferioare. Ca exemplu, parca in FT SA-8 era la nivel de regiment (poate ca ma insel). Cumperi LFK si distribui la nivel de batalion AA.
Ie!
“SLARAAM (cam mort intre timp)”
Asta e integrat in NASAMS, s’a livrat Norvegiei, cine mai vrea poa sa’si cumpere NASAMS High Mobility Launchers, ca exista solutia
NASAMS nu prea e in aceeasi categorie cu ASTER, S400 nici daca’i pui ESSM in canistre, diferenta de pret, raza de actiune, ma rog, e networked deci poti sa’l imprastii
E mai degraba “inlocuitor” de Hawk, deci cam cu BUK in categorie
La finlandezi NASAMS a concurat exact impotriva ASTER 30 si a castigat. S-a preferat o racheta cu performante dinamice mai slabe dar un sistem cu capacitate de networking mai buna. Distributed lethality cum se zice. Mai o terasa, o maslina, o aluna. Sintem sociali.
Cat despre S-400, are 9M96E de 40km. Nu e chiar acelasi lucru cu NASAMS (25km?) dar, din nou, daca NASAMS zice ca lupta in retea….
Oricum, ai dreptate, trebuia sa pun S-350 Vityaz in loc de S-400 era mai clar. Rachetele sint mai performante decat la NASAMS dar rolul e acelasi.
Cat despre moartea lui SLAMRAAM, desi e teapan se tine bine, poate ajunge sa si voteze. Sa vedem cine-l cumpara chiar si pe camion fiind.
pai de concurat or fi concurat ele dansele dar nu baga ASTER in acceasi categorie cu NASAMS numai pt ca finlandejii aia ciudati care beau ca sa nu se sinucida sau se sinucid pt ca beau (by far the highest suicide rate in the Nordic countries) le’au bagat pe amandoo in aceeasi competitie – adevarul e ca nici nu prea aveau ce sa mai bage, Crotale aveau deja si e scurt, BAMSE si ala cam scurt si cam numai la suiedejele alea blonde cu barba din Syria, de alea rusesti tocmai vroiau sa scape 🙂 , Spyder-SR nu era MR
ASTER e mult mai avansat si mai scump decat NASAMS si e long range
“Compared to MBDA’s SAMP/T, NASAMS has much shorter range, lower aerodynamic performance, less vertical reach, a less advanced controlling radar, and lower-end technology generally. If required, SAMP/T Aster-30s and Arabel radars could even be used in a ballistic missile defense role, something that’s entirely beyond NASAMS. Kongsberg’s advantages included a cost advantage reported to be around 2:1, the ability to deploy more radars and protect more sites, the combat resiliency that accompanies their multi-radar deployment approach, and no need for a slope-free view. ”
in final au ales varianta mai ieftina si mai bine distribuita
“Instead of one Cadillac, we bought 4 Volvos. Now we are getting more missiles than with the other option.”
Eu ma refeream exclusiv la rolul in care le vedeau finlandezii aia cu privirea incetosata: vroiau un sistem AA cu raza medie, ambele sisteme s-au calificat pentru rolul asta (in opinia utilizatorului care e si aia care conteaza), a urmat comparatia si au ales. Asadar si prin urmare, cele doua sisteme sint comparabile in rol de AA mediu, in opinia finlandezilor.
Ca altii vad Asteru mult mai evoluat, ca s-ar califica si la capitolul AA cu raza lunga (vezi Polonia), ca poate fi si ABM, corect. Dar astea sint doar alte opinii, alaturi de cea a finlandezilor. Si daca ei le-au comparat asa, atunci mint si eu…
Dar fair enough, impartim Asteru in doua -15 si -30. Macar Aster-15 e comparabil cu NASAMS. Modific acusha.
Unii care inca mai fac/pot face ceva:
http://microel.ro/Perimetru.php
http://www.ttelectronics-ims.com/about-us/press-room/tt-electronics-ims-announces-opening-new-manufacturing-facility-Timisoara
http://www.hamlin.com/Documents/LoC_Hamlin_TS_leg_eng_012012.pdf
Asadar si prin urmare, pe partea teoretica sau de cercetare/dezvoltare se pare ca Romania nu sta chiar catastrofal – adica s-ar putea si mai rau. Productia de serie ne omoara.
Din lista aia lunga de categorii de AA de la FA si FT ai uitat sa bagi si alea evreo-iudaice, Barak 8/Barak 8ER(virgin deocamdata) ssi Spyder MR/SR.
Iar cand enumerasi MANPADSurile ai uitat sa zici ceva de ala korean KP-SAM Shingung sau ceva de genul asta care zic galbejitii ca e mai buna ca Mistral ai e corcitura de Mistral cu Igla.
Apoi pe nisa CA-95 au asiaticii din Singapore sau Taiwan ceva de genul M113 cu Igla in doua variante si cred ca ar merge pus alt MANPADS in locul Igla pe aiatemul respectiv, cred ca ii spune Igla IGFU la sistem, mie unul mi-a atras atentia sistemul asta acum cativa ani cans am citit franturi despre el pe net, chiar mi-a placut conceptul si m-am gandit imdediat ca e pe felie cu al nost 95.
Am uitat multe, nu se vroia a fi o lista exhaustiva. Doar cat sa dea o structura care sa defineasca categoriile.
Ce parere ai de Ulltra Mechanized Igla singaporez pe nisa CA-95?
Poate un viitor articol “La altii se poate” despre acest sistem, cu o nota de final inlocuind Igla cu sisteme occidentale gen Starstreak, RBS-70, FIM-92 Stinger sau KP-SAM Shingung
Vehiculul singaporez e similar cu ATILGAN-ul turcilor sau ASRAD-ul germanilor.
As zice ca mai intai trebuie sa vedem diferentele dintre CA-95 (Strela 1) si Igla (pen-ultima versiune descendenta din Strela 2). Strela 2 a fost conceputa ca un MANPADS asa ca dimensiunile au trebuit reduse pentru a o face cu adevarat portabila in timp ce Strela 1 a fost destinata instalarii pe vehicule, unde dimensiunile nu contau asa de mult. Strela 1 (CA-95) are deci un diametru mai mare care ii asigura performante mai bune ale senzorului IR si o componenta de lupta mai grea (deci racheta e mai eficace) decat Strela 2. Igla e descendenta a Strela 2, cu alta tehnologie bineinteles daca pastreaza limitarile de performanta date de dimensiunile reduse. O Strela 1 cu aceeasi tehnologie (Gopher de exemplu) ar fi superioara Igla.
Daca vrem sa inlocuim Strela 1 din dotarea Romaniei (CA-95) cred ca ideea rusilor e corecta si ar fi mai bine sa ne orientam spre o racheta mai grea, cu diametru mai mare similara Gopher. Cu tehnologie la zi, evident. LFK NG (va inlocui Stinger in Germania) sau HISAR-A (ar inlocui ATILGAN in Turcia) ar fi doua optiuni.
De altfel rusii nu au fost singurii care au remarcat limitarile unui MANPADS clasic: francezii, suedezii si sud-coreenii produc pseudo-MANPADS, mai grele.
Adaptarea unor rachete gen Stinger (Avenger, ASRAD), Grom sau Igla pe vehicule ar asigura o uniformizare a dotarii insa cu pretul performantelor mai reduse. Mai degraba as zice ca CA-94 sa fie inlocuite de rachete similare Igla (de ce nu Grom a polonezilor) montate pe vehicule 4×4 foarte usoare (pentru VM, BIM, etc) cu senzori EO/IR (plus IFF) si sa se abandoneze conceptul de MANPADS pur.
Iar CA-95 inlocuite cu ceva gen LFK NG pe vehicule mai grele care sa fie dotate si cu senzori radar.
[…] utilizand rachete ghidate prin radio sau laser, nu unele autoghidate IR ca IRIS-T. Chiar si noua Sosna, evolutie a Strela, a abandonat sistemul de autoghidare IR in favoarea unuia radio. Punctul comun […]