Ceva exemple.
Daca in alte parti competitia e mama inovarii, in Balcani e altfel. In Turcia e inflatie de aspiranti la titlul (si beneficiile) de constructor de tancuri. Adica de tanc, care este numa’ unu’, adica Altay.
Povestea Altay a inceput in 2008, cand contractul de dezvoltare, fabricatie a patru prototipuri si testare a fost incredintat companiei Otokar, al carui actionar principal este Koc Holding, pentru o suma totala estimata la USD500mil – ca o paranteza, de remarcat ordinul de marime al sumei necesare doar dezvoltarii, nu si productiei, unui tanc modern, asta referitor la “intentiile” aratate de romani in acest sens.
Problemele in dezvoltarea Altay, mai ales in privinta motorului, sint cunoscute si pe cale de a fi rezolvate de un contract in valoare de USD206mil atribuit TUMOSAN care ar urma sa proiecteze motorul si transmisia ce vor fi folosite, daca nu la prima serie de 250 de tancuri, atunci la urmatoarele loturi. Se estimeaza ca productia totala pentru Turcia ar fi de 1.000 de bucati.