August 12th, 2016 
admin 
Ultimul prototip Altay la IDEF 2015 – Sursa: armyrecognition.com
Ceva exemple.
Daca in alte parti competitia e mama inovarii, in Balcani e altfel. In Turcia e inflatie de aspiranti la titlul (si beneficiile) de constructor de tancuri. Adica de tanc, care este numa’ unu’, adica Altay.
Povestea Altay a inceput in 2008, cand contractul de dezvoltare, fabricatie a patru prototipuri si testare a fost incredintat companiei Otokar, al carui actionar principal este Koc Holding, pentru o suma totala estimata la USD500mil – ca o paranteza, de remarcat ordinul de marime al sumei necesare doar dezvoltarii, nu si productiei, unui tanc modern, asta referitor la “intentiile” aratate de romani in acest sens.
Problemele in dezvoltarea Altay, mai ales in privinta motorului, sint cunoscute si pe cale de a fi rezolvate de un contract in valoare de USD206mil atribuit TUMOSAN care ar urma sa proiecteze motorul si transmisia ce vor fi folosite, daca nu la prima serie de 250 de tancuri, atunci la urmatoarele loturi. Se estimeaza ca productia totala pentru Turcia ar fi de 1.000 de bucati.
Mai putin cunoscute sint problemele politice care inconjoara cel mai important proiect al Armatei turce. In 2013, la un protest organizat in Istanbul impotriva lui Erdogan – din punctul asta de vedere nimic nou – o parte din protestatari s-au refugiat intr-un hotel detinut de Koc Holding iar Ali Koc, membru al familiei ce detine grupul, ar fi ordonat angajatilor hotelului sa-i ajute pe protestatari. Evident incidentul a starnit furia lui Erdogan care a promis sa-i pedepseasca pe cei ce i-au ajutat pe “teroristi”. A fost debutul unei perioade de relatii reci intre guvernul turc si Koc Holding care mai detine in sectorul militar, pe langa Otokar, si santierul naval RMK ce construieste corvetele MILGEM, perioada marcata de diverse sicane in atribuirea contractelor.
Ca un amanunt picant, securea razboiului a parut a fi ingropata in urma unei intalniri de la inceputul anului curent intre Mustafa Koc, presedintele Koc Holding si Erdogan care a avut ca subiect exact continuarea programului Altay cu faza productiei, prima faza, cea de R&D, fiind deja incheiata. A doua zi dupa intalnire, Mustafa Koc murea in urma unui atac de cord.
Desi in mod logic Otokar pare a avea prima sansa la castigarea contractului de fabricatie al Altay, mai ales dupa discutia cu Erdogan, un concurent “mai favorit” a aparut la orizont: BMC. Statutul special al BMC este dat de prietenia personala intre detinatorul lui, Ethem Sancak si Erdogan. Atunci cand BMC a decis relocarea intr-o fabrica noua, guvernul turc i-a ajutat cu 222 de hectare de teren, investitiile promise in schimb urmand sa ajunga la USD430mil.
BMC si-a fixat ca scop declarat castigarea licitatiei pentru productia Altay si pentru a compensa lipsa de experienta fata de Otokar, a decis sa atraga parteneri dispusi sa asigure tehnologia lipsa. Rheinmetall a anuntat deja ca va participa la un joint-venture cu BMC, care are in vedere nu numai contractul Altay ci si, se pare, alte proiecte internationale, piata tinta fiind cea a Asiei si cea a Orientului Apropiat.
Odata asigurat suportul tehnic, BMC mai are de activat doar legaturile politice pentru a deveni principalul candidat la castigarea contractului Altay. Trebuie spus ca situatia nu ar fi singulara, chiar si pe plan international un numar semnificativ de contracte de productie fiind atribuite altor firme decat cele care au facut R&D-ul, exemplele cele mai bune venind din SUA. Acolo insa contractorii ce se lupta pentru cate un proiect au experienta relativ similara, ceea ce nu pare sa fie si cazul Turciei. Ramane de vazut daca politica va juca un rol atat de important incat sa deraieze logica.
Ca un al treilea candidat, grupul FNSS, care fabrica TBT-uri si IFV-uri, ar putea intra si el in competitia pentru Altay.
E ca si cand pentru virtualul viitor tanc romanesc ar intra in competitie, pe langa UMB, Mizilul si Moreniul. Competitia nu ar fi asa de bizara (curiozitatea ar fi sa existe un program al tancului romanesc) avand in vedere ca prototipul TR-77 a fost construit la Mizil, inainte ca productia sa fie transferata la UMB, cu o escala la Marsa – deci situatii de genul asta se intalnesc chiar si in Romania. Avand in vedere ca tehnologia tancurilor moderne este mai putin dependenta de folosirea blindajelor metalice groase, care poate fi deosebirea intre cele trei fabrici, “presa de turele” nefiind o problema?
Aceeasi intrebare e valida si in cazul TBT-ului – macar programul asta exista – dar si a viitorului MLI – daca si cand.
Daca la turci competitia naste telenovele, poate ca in Romania ar fi o solutie.
Posted in 
Tags:
Competitia este un factor ce favorizeaza evolutia si calitatea unui produs… din pacate la noi resursele sunt atat de mici incat numai cu o finantare de la stat se pot asigura fonduri pentru faza de R&D. Pe langa acesta finantare trebuiesc si asigurari ferme de la minsiterul apararii si de la guvern pentru finantare pentru un numar semnificativ de tancuri ( ideal sa fie un proiect la care sa adere macar pentru cumpaarare si alte state din zona… care ar fi ele acum..dificil de spus, Bulgaria pare extrem de alunecoasa, Ungaria la fel…serbia ia sigur de la rusi, Polonia pare ca se descurca bine si singura ). Turcii de bine de rau, mai au un pic si demareaza productia unui tanc propriu de un nivel bun din ce am mai citit.
Daca finantarea R&D-ului se face de catre stat, atunci nu e nevoie de nici o asigurare pentru finantarea productiei, e un contract separat, vezi cazul Altay. Care poate merge inainte cu aceeasi compania care a facut R&D-ul, dat altei companii sau anulat complet. Contractul de R&D spune ca in schimbul unei sume X, compania Y va proiecta si eventual construi prototipurile. Atat. Proprietatea intelectuala va apartine finantatorului, adica statului care poate sa faca ce vrea cu ea. Inclusiv sa o arunce la cos. Nu poate fi nici o obligatie de a atribui un contract de fabricatie.
Lucrurile se schimba daca R&D-ul ar fi platit de catre companie, ca o investitie, urmand ca daca produsul atinge anumiti parametri sa primeasca un contract de fabricatie.
Dar nici macar asta nu e marea problema in Romania: nu mai are cine sa proiecteze tancuri, MLI-uri sau TBT-uri. Nu cineva cu experienta, oricum, Ca experimente se pot face oricand, vezi cazul TBT-ului.
Da este adevarat, nu avem nici banii necesar si nici cunostintele si capacitatile tehnologice ( metalurgie pt aliaje ma gandesc … de exemplu) deoarce de multa vreme nu am mai facut mai nimic… cine stia ceva probabil este deja la pensie acum si lumea oricum nu a stat pe loc de cand s-a facut la noi cate ceva TR 125. Macar achizitile de AA, tancuri etc..sa le facem mai rapid.
Intreb si eu din curiozitate, de unde ideea ca nu avem deloc cunostintele necesare pentru a face un TAB, ori pe cele metalurgice sau legat de aliaje?
Referitor la TBT mie imi pare ca a fost vorba si de (sau mai ales de) o lipsa de finantare cat de cat serioasa si o lipsa de interes (sa nu zic ca or fi fost si alte interese). Iar ce fac acum e un fel de repede inainte, de unde faza cu o colaborare cu un partener strain care are deja niste lucruri gata facute sau tehnologii gata implementate.
Am inteles ca s-a schimbat de putin timp conducerea Romarm, iar generalul Croitoru e cu adevarat un profesionist si cred ca v-a aduce si alta mentalitate si alte viziuni mult mai serioase acolo.
Sper doar ca nimeni din clasa politica sa nu-si mai bage coada pe acolo (nu ca unii de prin Armata n-ar fi si ei vinovati de una alta), sau nu ca pana acum, adica sa puna bete-n roate in loc sa impinga lucrurile inainte
Cat despre turci, par a fi pe aceeasi carare cu ai nostri de pe vremea lui TR-2000 facut in colaborare cu nemtii de la KMW. Atata doar ca ai nostri s-au oprit la proiect in timp ce turcii au ajuns la prototip. De, alti bani, alt interes.
Daca ar merge tot asa ar ajunge si mai sus, daca Erdogan insa isi baga coada, incurca lucrurile si in plus supara prea multa lume pe afara atunci nu vad cum sa aiba mari progrese in viitor. Turcii inca sunt dependenti de tehnologii externe in buna parte iar la ei mai nou am vazut ca tre sa fi “corect politic”, adica de partea lui Erdogan, chiar ca om de stiinta, ca sa ramai pe pozitie, dar daca o da prea mult pe islamism se cam duc in jos chiar si ca realizari interne
Referitor la lipsa de experienta in proiectarea blindatelor, iti dau cateva indicii:
– Realitatea obiectiva a disparitiei proiectantului. Fara el, experienta in proiectarea masinilor de lupta de tot felul tinde la zero.
– In ceea ce priveste furnizorii de subansamble, cei care mai exista inca (intereseaza-te ce s-a intamplat cu proiectantii si constructorii de motoare sau cutii de viteza) nu au mai fabricat nimic nou in domeniul asta de 25 de ani. Si nici atunci nu reprezentau varful mondial, de atunci lucrurile au evoluat dar ei au ramas pe loc. Asta in cel mai bun caz, cei care mai au inca liniile respective. E vorba totusi de un sfert de secol de lipsa de progres, deci de unde experienta?
Cat despre metalurgie, aliaje, blindaje etc, Romania e in urma serios asa cum e si normal sa fie, fara investitii, nu numai fata de varfurile mondiale – poate ar trebui revenit asupra subiectului in viitor.
– Si de la botul calului: “Cum din lipsa fondurilor un transportor 100% românesc este o utopie, cea mai bună variantă este cooperarea cu o firmă internaţională. Ar aduce bani, experienţă şi acces la noi tehnologii.” Sursa. Deci nu lipsesc doar banii ci si experienta si tehnologiile iar dezvoltarea lor in tara e o utopie tocmai din lipsa banilor. Altfel nu ai mai avea nevoie de un partener strain ca sa le asigure.
Deci acum nu exista nici experienta si nici tehnologiile necesare construirii de masini de lupta. Si nici banii care sa urneasca cercetarea din loc.
In ziua de azi nu mai vorbim de blindaj omogen. Ca nu mai are sens. Asta doar daca nu vrei sa mai faci niste tab-uri modernizate a la Saur 1&2 si dupa care sa realizezi ca nu sunt adaptate campului de lupta modern. De asemenea nu cred ca blindajele composite vor aparea prea curand in armata romana – pe motiv de bani. Deci Solutia ar fi ceva hybrid, cu oteluri cementate si altele, pe care trebuie sa stii sa le produci, sa ai unde sa le produci si sa stii sa le manevrezi. Ca daca nu – te trezesti ca ucrainienii ca-ti crapa sudura si te intrebi de ce.
Ca doar sa ne mandrim asa ca suntem noi cei mai capabili de TBT-uri din fostul bloc cred ca e un pic peste.
Depinde ce intelegi prin blindajul omogen…
Daca ne referim la TBT-uri si MLI/IFV-uri, majoritatea au carcasa de baza din tabla de otel sudata (diverse aliaje – vezi Ruukki sau altii) sau aluminiu, peste care se adauga apoi alte kit-uri de blindaj: AMAP, MEXAS, alte placi de otel.
Saur2, asa cum l-au prezentat, este in varianta nuda, fara kit-uri aditionale.
Pandur:
“The construction is an all-welded steel hull with optional armour upgrades.”
Dardo:
“Dardo hull is built from welded aluminum alloy with add on steel armour plates for increased protection.”
Ascod(dupa care isi fac acum britanicii Ajax-ul):
“The ASCOD is constructed of several rolled steel armour plates.”
Referitor la blindaje, daca nu ma insel chiar Marius Z a pus pe Romaniamilitary un link (inclusiv cu niste imagini) cu niste placi de blindaj din Al+ inca ceva (otel aliat sau nu mai stiu ce) si care fusesera testate la proiectile de cal 25 mm si erau produse de nus ce institut.
Pe Resboiu tin minte iarasi ca se discutase la un moment dat despre blindaje compozite si cineva a pomenit de vreo doua firme (daca mai tin minte) care produc la noi carburi nu stiu de care, ce pot fi folosite la blindajele ceramice. Mai e si o companie care produce niste placi foarte bune pentru vestele antiglont. Deci cred ca s-ar putea face si aici, cu ceva finantare (inclusiv pentru teste, tin minte insa ca pusese odata cineva o poza cu carcasa TBT cu urme de lovituri pe lateral, de la niste teste, posibil chiar contra AG-7).
Ca si proiectanti, pai ACTTM incepuse sa colaborazeze direct cu Moreniu, mi se pare cea mai OK cale de urmat, imbini experienta producatorului cu experienta si cunostintele dobandite de Armata in teren si in teatrele de operatii, plus ce s-a observat la altii. TBT imi parea evolutia fireasca a lui Saur 1 si 2, care se rupsesera de modelul TAB-BTR si se apropiasera de modelele vestice.
Eu cred ca TBT 8×8 ar fi putut fi, daca ar fi fost finantat la timp (ceea ce evident nu s-a intamplat), un TAB chiar foarte OK la categoria lui.
Apoi si Patria ia motoare de la Volvo, GDLS cu Piranha le iau de la Caterpilar parca. Sigur, cel mai bine e sa-l faci aici si pe asta, dar asta costa si aici ajungem iarasi la finantare.
Acum cred ca incearca sa mearga pe repede inainte si sa sara niste etape neglijate in trecut si care ar necesita mai mult timp si bani si bataie de cap, de asta colaborarea cu un partener strain care sa aduca ceva tehnologii si sisteme deja testate si produse.
Noul sef de la Romarm, generalul Croitoru, e un profesionist adevarat si sper ca va face treaba buna, daca factorul politic (sau chiar unii mai dubiosi de prin Armata) vor pune umaru sau macar nu vor baga bete-n roate.
Armata ar trebui sa aiba si niste conceptii clare despre ce si cat vrea, si evident sa gandeasca pe termen lung (si asta trebuie sa favorizeze productia locala, desigur), iar politicienii sa sprijine cerintele emise de Armata si industria locala de aparare, in loc de gudurat pe langa nu stiu cine si umplut buzunarele cu comisioane.
Oricum, nu se propusese acu ceva ani ca Romania sa se orienteze mai mult pe razboiu cibernetic si pe aerospatiale hehe?
Proiectantul a disparut, nu mai exista. Cate vehicule a proiectat in ultimii 15-20 ani ACTTM?
La fel si in cazul blindajului. Ce ai vazut era rezultatul unui proiect de cercetare. L-ai vazut pe vreun blindat? Te-ai intrebat de ce? Sau care erau performantele fata de ce se gaseste pe piata?
Cat despre finantare, am citat deja un articol in care e spus foarte explicit: nu exista bani pentru cercetare/dezvoltare in tara. De comparat cu sumele necesare turcilor pentru Altay. Dar asta trebuiau sa o stie de la inceput si sa nu piarda atata timp ca sa ajungem tot in acelasi punct in care eram acum 7-8 ani. Daca stiau ce vor de la inceput, atat caietul de sarcini dar si metoda de achizitie, exista o sansa ca acum sa fi intrat deja in dotare.
Daca prin aerospatiale se intelege Puma si Boreal, atunci mult noroc!
Omogen inteleg ca e “hot/cold rolled”. Pe langa asta, placa de otel poate sa fie pe o singura parte pregatita special. Nitrata, cementata, etc. Si se mai poate ca doua placi de otel sa fie “hot/cold rolled” impreuna. Adica una de un aliaj, alta de un altul. Ca spall splitter si altele. Si daca te apuci de sudat asa ceva – ar fi si trebuii sa stii cum se face. Ca electrozi se gasesc pe toate drumurile.
Care e proiectantul care a disparut?
Iar legat de blindaje, pai pe ce blindat sa le fi vazut, ce blindat s-a facut la noi in ultimii 10 ani, sa te parafrazez? E foarte posibil totusi sa fi fost ceva la carcasa aia de TBT din moment ce au testat-o in poligon (dupa poza aia pe care am vazut-o zic eu ca inclusiv contra AG-7).
Cat despre finantare, cred ca lucrurile stau diferit cu turcii. Nu ma refer acum la faptul ca ei au stiut ce vor si au avut si disponibilitatea sa finanteze proiectul (care oricum nu e gata) pentru ca aici e clar.
Ma refer la faptul ca odata tancul e un proiect (mult) mai complicat decat un TAB, apoi ca, din cate am inteles, turcii au cumparat licente si tehnologii de la sud-coreeni (folosite la K1 sau K2 al lor). In plus turcii chiar aveau experienta zero, din cate stiu, la constructia de tancuri.
Ceea ce nu era cazul la noi, unde exista si experienta cu TAB-uri si existau deja niste trepte consecutive urcate pe scara evolutiei (Saur 1, urmat de Saur 2 si ar fi urmat Saur-3 sa zicem, TBT 8×8, pentru al carui prototip zic eu ca ar fi fost deajuns banii dati pe alea 30 si ceva de Piranha 3 si alea 12 Panharduri).
Din sursa citata de tine, lipsa finantarii pare problema principala, sigur tre sa prezinte lucrurile in asa fel incat sa “se scoata” cumva pentru ca nu s-au interesat de asta pana acum asa ca mai baga si texte cu lipsa de expereinta si alte asemenea.
Macar de ar aduce tehnologiile alea noi (in primul rand, ca experienta nu ar fi asa urgenta cred, inca) si s-ar face cum scrie acolo, dupa “cooperarea cu o firmă internaţională” sa urmeze “după ce ar termina contractul cu armata română, fabrica din Moreni ar putea vinde produsul şi pe alte pieţe.”
Faza cu aerospatialele am luat-o si eu mai mult in gluma (desi aia cu razboiu cibernetic pare mult mai solida, oricum avem nevoie si de “fiare” pe campu de lupta, nu te poti lupta cu softuri si laptoape contra blindatelor inamice).
Cu intrebarea asta trebuia inceput: uite aici, plus, desi tangential, un bonus . Cu ceva sapaturi poti afla detalii despre soarta lui dar nu e nici o surpriza. Sau poate ca e, intr-un fel.
Blindajul la care te-ai referit era, daca imi amintesc bine, destinat MLI-urilor (se poate sa ma insel, astept corectura). MLI-urile nu au nici acum blindaj suplimentar, asa de izbutit a fost.
Referitor la turci: la momentul inceperii proiectului Altay nu aveau experienta in productia de tancuri dar nici romanii nu mai aveau. Faptul ca s-a construit ceva acum 25 de ani, bine/rau nu discutam, si de atunci nimic, nu inseamna ca mai ai experienta. Nu e ca o muratura sa o pui intr-un borcan la pastrare. S-a dus, oricata ar fi fost, nu mai exista – vezi linkul pus mai sus. Oamenii care au vazut cum se face un asemenea proiect au plecat raspanditi in patru zari. Fara ei ai niste desene vechi si atat.
Declaratia aia a fost un exces de sinceritate mai rar intalnit. Da, romanii nu mai stiu sa proiecteze blindate de nici un fel. Nu unele cat de cat performante la momentul asta. Industria orizontala, care a mai ramas, nu mai ajuta nici ea. Si nu sint bani pentru a reface ce s-a pierdut. Nu au mintit cu nimic dar poate ca e socant dupa atatia ani in care s-a dat de inteles ca totul e bine, nu e nici o problema, productia de tancuri/TAB/MLI-uri pleaca la prima cheie.
Chestia cu adusul tehnologiilor e ca bancul cu iepurasul la farmacie: ok, ti le aduc, dupa aia sa vedem ce faci cu ele. Poti cumpara licenta de motor, transmisie, etc. Cine le va pune in productie?
Sigur ca ar putea vinde produsul si pe alte piete. Acum se poate orice, nu-i doare gura sa vorbeasca. Macar daca ar retehnologiza chiar si numai Moreniul si tot ar fi ceva. Adica taiat/debitat/sudat carcasele si umplute cu componente din import. Poate mai misca ceva pe senzori, statii radio, turela, ar fi un caz fericit.
Sau poate ca le vor face la UMB sau Mizil.
Blindajul de care vorbeam era PROTECOMB parca… au inceput studiul pentru sandvis din foi de aluminiu si l-au incheiat cu placi de otel, de unde posibila explicatie pentru neintroducerea pe MLI, probabil datorita diferentei de masa.
Mai un lucru, apropos de tablele folosite la SAUR2 sau TR-85… ca eu tot ii dadeam inainte cu diverse solutii de la Ruukki sau de blindaje suplimentare AMAP, MEXAS s.a.m.d: alea au fost facute la cerererea unor clienti gen Bundeswehr si altii si nu ai acces la respectiva solutie decat daca e de acord clientul si mai platesti si o redeventa sau ceva. Sau iti comanzi propriul produs.
Mai era solutia ucraineana, mai ieftina, dar si aia se mai crapa uneori 🙂
Da, sper ca cei care au acceptat sau au participat in mod voit la distrugerea capacitatilor industriale si de cercetare vor plati pana la urma, in asa fel incat daca altii vor mai ajunge in pozitia aia sa nu mai faca asa ceva, macar de frica daca nu din patriotism sau din demnitate si dorinta de a face ceva.
Atata doar ca noi vorbeam parca de proiectare TAB-uri, nu de motoare de tancuri?
Blindajul l-a care m-am referit nu stiu pentru ce era, adica din ce tin minte se refereau la blindate in general, nu la ceva specific gen MLI-84. Si din cate imi amintesc era un blindaj compozit, cu placi de otel, fibra de sticla si aluminiu sau ceva de genu, si a rezistat la lovituri cal 25 mm (varf de tungsten, viteza hipersonica, deci e ceva). Pentru blindajul tancurilor s-ar folosi cred si carburi din acelea si alte combinatii, si desigur n-ar fi rea deloc o colaborare cu ucrainienii pentru blindaj reactiv si pentru sist de aparare pasive (aici ar fi o treaba si cu evreii, cu Trophy ala al lor).
Nu stiu ce au pus pe carcasa aia de au testat-o pentru TBT 8×8 dar tot din poze parea sa fi rezistat la ce au folosit la teste.
La ce ma gandesc eu ca e nevoie de noi tehnologii si experienta in primul rand e vorba de electronica si ergonomia blindatului.
Amu nu stiu cat o fi de bun blindajul ala si cat e reclama oamenilor, ori de ce l-au luat sau nu cei de la Armata
E interesant cum interpretezi delcaratiile alea insa hehe, pe de o parte spui ca intr-o privinta e exagerat de sincer si in alta ca omu bate campii ca doar nu-l doare gura sa vorbeasca. Desi si eu am spus cam acelasi lucru, doar ca suntem cel putin partial in contradictie legat de declaratie si unde vorbea sincer sau nu.
Atata doar ca noi vorbeam parca de proiectare TAB-uri, nu de motoare de tancuri? – In al doilea link desi articolul are ca subiect principal motoarele de tancuri (dar nu numai) se face o referire scurta si la proiectantul blindatului, de asta l-am pus acolo.
Blindaj aditional care sa reziste la 25mm indica un MLI. E prea mult pentru un TAB si prea putin pentru un tanc. Indiferent pentru ce era, nu a aparut nici pe Saur 2, nici pe MLI si nici pe TR. Pur si simplu a ramas in stare de experiment.
Interpretez declaratia in sensul ca se confirma in sfarsit in mod oficial evidenta: lipseste cam tot ce e necesar proiectarii unui blindat performant. Se poate ignora declaratia, din diverse motive – unele valide – dar nu si realitatea, altfel dam in alte chestii.
Depinde ce intelegi prin “a bate campii”, am spus ca e foarte usor de iesit cu o declaratie de marketing, nu ca ar fi mintit. Reiau: Sigur ca ar putea vinde produsul si pe alte piete. Teoretic are dreptate, in practica insa e doar o dorinta care nu are in spate nici un plan concret. Adica e doar un gand de bine. Bate campii, daca vrei sa formulezi asa.
PROTECT-COMB 2010:
http://www.cnmp.ro:8083/pncdi2/program4/documente/2010/sedinta/rez/D8/82-097.pdf
vechiul link nu pare sa se incarce…
http://www.rumaniamilitary.ro/noi-solutii-de-blindaje-ieftine-si-la-indemana
Acest blindaj continea, alternativ, straturi de fibra de sticla si ceramica compozita aluminoasa in sandvis de placi de aluminiu, inlocuit in urma evaluarilor balistice cu placi de otel.
Alte mentiuni cu privire la studii pe acelasi domeniu al blindajelor se gasesc aici.
adica aici…
http://doctorate.ulbsibiu.ro/obj/documents/CRISTEARezumattezaro.pdf
Koc Holding este unul din cele mai mare gupuri din Turcia și produce foarte multe de la biscuiți și până la tancuri și vase de război, la care se mai adaugă și bănci și investiții în media printre altele. Turcia este cam ca Coreea de Sud din punctul ăsta de vedere care tot așa e dominată de câteva grupuri de firme care au interese diverse. Diferența ar fi că în Turcia e acum la putere Erdogan, care e populist și pare să fie în conflict cu acei oameni puternici din umbră și se poate să încerce să naționalizeze o parte a industriei, ceea ce înseamnă că va fi o dereglare majoră în viața economică de acolo (și nu numai!)
Comparatia cu Coreea de Sud e foarte buna. Care a “imprumutat” de fapt modelul de dezvoltare al japonezilor.
Iar Turcia e acum in mars spre modelul economic german al anilor ’30, un fel de national-socialism cu pastrarea/tolerarea proprietatii private (si incurajarea cui trebuie). Cat despre nationalizare, era o butada care zicea ca nazistii au fost intrebati de sovietici – cand inca erau prieteni – cum reusesc sa aiba succese economice fara sa nationalizeze inteprinderile. “Noi nu avem nevoie sa nationalizam fabricile, noi nationalizam oamenii”.
Daca Turcia este spre un model economic german al anilor 30 si incepe sa fie in relatii de amicitie ( chiar si de scurta durata) cu Rusia, sa nu le treaca prin cap sa imparta intre ele, fostele lor pasalacuri, Romania in special,cum a procedat Rusia si Germania cu Polonia.
Mai degraba vor imparti ceva prin Siria sau Caucaz.
In mod logic asta ar fi probabilitatea cea mai mare… ma gadnesc acum ce or sa faca turcii daca americanii nu raspund la cererea de extradare a lui Gulen, dupa retorica avuta in ultimile saptamani cu occidentalii sustinatori ai terorismului, si mitinguri de sustinere (reala cred eu) este posibil sa fie tentati sa inchida stramtorile navelor militare americane( practic NATO), transformand pe drept cuvant Marea Neagra intr-un lac Ruso-Turcesc.
Ar iesi singuri din NATO. Grecii atata asteapta, cred ca se roaga zilnic la asta.
modelul turc al lui Erdogan pare mai degrabă modelul iranian, adaptat Turciei, din păcate el se bazează destul de mult pe segmentul sărac în mare parte neinstruit al societății turce, iar dacă va continua să se implice în anexarea industriei, învățământului, media etc, s-ar putea ca în viitor să avem în zonă un stat tip Venezuela cu tentă islamică
un alt conducător care este destul de aproape de el ar fi Mohamed Morsi, președintele arestat al Egiptului, cu care avea destule în comun și pe care l-a susținut de altfel
De rugat sigur se roaga :), insa cred ca ar mai trece ceva ani pana cand economic si-ar permite o incercare de a recupera partea din cipru detinuta de Turcia in prezent.