TehnoMil

Prototipul Northrop Grumman T-X – Sursa: aviationweek.com

Un avion nou pentru o metoda de punctaj mai putin intalnita in achizitiile USAF.

Mai intai avionul: Scaled Composites, fortele pentru operatiuni speciale ale Northrop Grumman (adica operatiuni de rapid prototyping), au scos din joben propunerea Grumman pentru competitia T-X a USAF, ce urmareste inlocuirea T-38 produs de aceeasi companie. Acum doua zile prototipul, al carui nume nu este inca cunoscut, a inceput probele de rulare la sol.

Northrop Grumman este liderul unei echipe din care mai fac parte BAE Systems si L3, formata initial pentru a oferi produsul britanic Hawk. Odata cu publicarea cerintelor USAF, care puneau accent puternic pe factorul maxim de suprasarcina in viraj sustinut (minim 6.5G, obiectivul fiind 7.5G), a devenit clar ca Hawk nu ar fi avut sanse realiste asa ca s-a decis proiectarea unui avion complet nou. Nu e clar daca noul avion este supersonic sau nu, cerintele T-X nespecificand acest aspect deci capacitatea supersonica, daca exista, nu va fi punctata in plus.

Cel mai important criteriu de departajare este bugetul total pentru achizitia si intretinerea pe toata durata de viata a aproximativ 300 de avioane, iar supersonicele au in general costuri de intretinere mai mari fata de subsonice dar, pe de alta parte, exista indicii cum ca Grumman ar fi incorporat elemente de aerodinamica specifice supersonicelor. Pana la publicarea unor informatii oficiale totul e doar o speculatie. Este insa cert ca motorul utilizat, cunoscutul GE F-404, este capabil de a propulsa un supersonic usor (cu postcombustie).

De altfel, trei din cei patru finalisti ai competitiei ar folosi F-404: pe langa prototipul Grumman, KAI T-50 al coreenilor care fac, bineinteles, echipa cu Lockheed Martin dar, probabil, si prototipul pregatit de echipa Saab/Boeing – cel din urma fiind si cel mai misterios competitor, despre care nu se stie mai nimic, zvonurile indicand un derivat din Gripen.

Cel de-al patrulea este M346, singurul competitor cu doua motoare (F124). M346 a avut si el probleme in a indeplini baremul, initial parea pe punctul de a fi retras din competitie, General Dynamics abandonand colaborarea cu italienii dupa publicarea cerintelor USAF, ca mai apoi sa reintre drept Raytheon T-100. Prin ce difera mai exact T-100 de M346 (aerodinamica parand la o prima vedere identica) pentru a deveni brusc eligibil, ramane de descoperit ulterior. Daca Raytheon afirma ca T-100 indeplineste si chiar depaseste baremul, pilotul sef de incercare al Leonardo-Finmeccanica e mai temperat, evaluand performantele ca fiind “pe muchie”.

Cat despre noua metoda de punctaj, USAF incearca sa rezolve intr-un mod interesant o problema comuna: cum sa punctezi performantele dinamice impreuna pretul, intr-un indicator usor de comparat. Metoda de selectie va fi pretul cel mai redus dar, pentru a stimula constructorii sa ofere nu doar baremul minim ci performante aproape de nivelul maxim avut in vedere – ceea ce ar implica automat un pret mai mare – USAF a conceput un sistem de calcul al unui pret virtual.

Se pleaca de la pretul specificat de producator si pentru fiecare indicator al carui barem a fost depasit, se primeste un bonus. Mai precis se sustrage o suma virtuala din pretul cerut de producator astfel incat avionul cu performante cele mai bune va avea si un pret ajustat in jos cu o suma mai mare. Practic se rasplatesc performantele mai bune, facand oferta financiara comparabila cu cea a competitorilor care au preferat sa ofere avioane ieftine dar mai putin performante.

De exemplu, pentru fiecare 0.1G intre minimul 6.5G si 7G, producatorului i se iarta USD13.2mil iar pentru fiecare 0.1G intre 7G si 7.5G, i se mai sterg USD4.4mil. Asta inseamna ca un avion care reuseste sa atinga 7.5G va fi evaluat ca fiind mai ieftin cu USD88mil decat in realitate (buget total pe durata de viata), facandu-l mai usor de comparat cu un aparat care atinge doar minimul de 6.5G si care este, in mod normal, mai ieftin.

Acelasi mecanism este aplicat si in privinta timpului de pregatire de misiune, pentru fiecare minut sub baremul de 45 de minute fiind primite USD4.3mil. Adica i se iau, nu i se dau. Dar de data asta e de bine.

Este destul de evident ca metoda de punctaj favorizeaza avioanele concepute special pentru acesta competitie, proiectantii avand posibilitatea sa jongleze cu diversele caracteristici pentru a obtine compromisul optim avand in vedere cerintele foarte specifice ale USAF. Teoretic deci, T-50 si T-100/M346 ar fi in dezavantaj, compensand practic avantajul dat de faptul ca sint modele aflate deja in productie fata de cele doua proiecte noi ale Northrop/BAE si Boeing/Saab.