1. E primul/unicul caz in aviatie in care chinezii i-au batut pe rusi: continuand traditia cooperarii cu Yak, al carui cel mai celebru rezultat a fost avionul de antrenament L-15, inspirat puternic de Yak-130, chinezii s-au inspirat din proiectul intarziat Yak-152 pentru CJ-7, care a zburat pentru prima data in 2010, deci inaintea “originalului” rusesc.
Da, e mai vechea cunostinta, LCD-ul camerelor cu termoviziune Thales Catherine asociate pana acum cu sistemul de conducere a focului SOSNA-U de pe tancurile rusesti T-72B2/B3. Desi e posibil ca LCD-ul sa fie conectat la o alta camera decat Catherine, e mai probabil ca Armata continua sa foloseasca echipamente de import, de data asta sistemul francez de termoviziune asistand mecanicul-conducator.
Distributia pe nationalitati a suspectilor implicati in retelele de transport clandestin a imigrantilor ilegali din Orientul Mijlociu si Nordul Africii in Europa. Sursa Interpol:
USAF cauta inca avionul ideal pentru OA-X (programul de suplinire a A-10 cu un avion de atac usor COIN) si ultimele zvonuri ar parea sa indice preferinta pentru turbopropulsoare aflate deja in productie, in mod practic aria de selectie restrangandu-se la AT-6B si A-29 Super Tucano.
Interesant e ca US Navy a avut la jumatatea anilor ’50 avionul ideal pentru OA-X: A2D Skyshark. Destinat sa inlocuiasca celebrul A-1 Skyraider, A2D a intampinat probleme tehnice si nu a intrat niciodata in serviciu, A-1 supravietuindu-i inca 20 de ani.
Performantele reale ale A2D nu vor fi cunoscute niciodata dar se pot estima pe baza experientei A-1, un avion propulsat de un motor cu piston clasic, ce a servit onorabil inclusiv in Vietnam, infruntand o aparare antiaeriena ce nu va fi egalata prea curand de nici o organizatie insurgenta din Orientul Mijlociu sau Afganistan.
Lasand “modernul” A2D la o parte, chiar si batranul A-1 Skyraider, avion proiectat in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, ar fi si azi, daca ar mai zbura, un competitor serios pentru turbopropulsoarelor de antrenament convertite la atacul usor.
Rooivalk cu insemnele ONU, participand la o misiune in Congo – Sursa: defenceweb.co.za
Francezii de la Airbus par interesati sa investeasca intr-o linie de elicoptere “low cost” care sa ofere o alternativa la catalogul rezervat pentru “lumea buna”.
Dupa ce au transferat in Romania productia H215, varianta saracului la NH90, francezii au inceput sa colectioneze modele retro.
Airbus s-a decis sa-i ajute pe sud-africani sa-si modernizeze toate cele 11 elicoptere Rooivalk din dotare si afacerea este vazuta ca un prim pas spre un “parteneriat strategic de cooperare pe termen lung“. Cum MLU la cele 11 elicoptere nu poate fi calificat drept un program pe termen lung, intentia e mai degraba de a sprijini un potential program Rooivalk Mk2 la care sud-africanii se gandesc de ceva timp. Daca Mk2 va fi construit, atunci va fi bazat pe experienta si echipamentele utilizate la Mk1 MLU, modernizarea vizand in principal avionica. Sud-africanii prospecteaza deja piata pentru eventuale exporturi, printre primii potentiali clienti fiind Polonia si Nigeria.
Airbus nu a ratat deci oportunitatea sa participe la un proiect care sa ofere nu numai o alternativa “low cost” la propriul Tiger, ce nu s-a bucurat de prea mult succes dar si o arma impotriva Mangustei italo-britanice.
Unde BMS (Battle Management System) este fratele terestru al CMS-ului naval (Combat Management System).
Inainte de a citi fine print-ul, o punere in tema. Pe o piata extrem de competitiva a sistemelor de comanda si control militare, orice mic avantaj se poate traduce in castiguri mari. Pe primul loc in lista lucrurilor de “optimizat” este costul, motivul principal pentru care multi clienti decid sa nu implementeze un sistem C2 modern. Tendinta e vizibila mai ales acum, in plina efervescenta a programelor de tip “Soldatul Viitorului”. Un BMS “facut la comanda” costa destul de mult pentru majoritatea statelor mici – mai precis, mici din punct de vedere al bugetului militar – una din solutii fiind renuntarea la functionalitati pentru un cost mai redus.
Saab a avut o alta idee, aceea de a veni cu un produs standard in proportie de 80% si de a adapta restul de 20% in functie de nevoile utilizatorilor. Reutilizarea produsului de baza si modificarile tinute sub control rezulta intr-un cost relativ scazut. Evident ca un astfel de sistem “generalist” nu va avea flexibilitatea de a se mula pe orice fel de cerinta, pentru cei mai pretentiosi clienti cosntruirea unui BMS de la zero fiind solutia cea mai buna dar si cea mai scumpa insa suedezii pariaza pe piata clientilor mai mici, ale caror nevoi ar fi acoperite suficient de bine.
Teste cu racheta nucleara supersonica ASMP, principalul vector nuclear al aviatiei franceze, lansata dintr-un Rafale. In mod traditional, ASMP este purtata de Mirage-2000N dar nu strica sa ai si un avion mai modern capabil de misiuni strategice.
De remarcat grija cu care sint blurate digital detaliile din zona incarcaturii de lupta si a partii posterioare a ASMP (camufland sistemul de propulsie sau de ghidare?).
Sau de ce e important sa-ti instalezi mereu ultimul patch.
O inregistrare remarcabila, din cockpitul unui student-pilot la bordul unui F-16 simpla comanda care isi pierde pentru un moment cunostiinta in urma unei manevre la un factor de suprasarcina mare. Vocea care se aude in fundal este cea a instructorului care il urmareste dintr-un alt avion.
Din fericire, F-16 studentului era dotat cu un sistem relativ nou, Auto-GCAS (Automatic Ground Collision Avoidance System), care compara traiectoria avionului cu profilul terenului si daca cele doua se intersecteaza (big no-no!), sistemul executa automat o manevra de recuperare a atitudinii.
In doar doi ani – Auto-GCAS fiind introdus in 2014 – sistemul a salvat deja patru piloti, inclusiv cel de fata.
Auto-GCAS este parte a M6.2 tape, in sistemul de “patch”-uri al F-16. Informatiile neoficiale, care pot fi bineinteles eronate, spun ca F-16 romanesti vor veni cu M5.2 tape. Daca informatia se confirma, e ghinion de nesansa. Nu e ca si cand ar lipsi ceva important.