September 5th, 2016 
admin 
XASM-3 acrosata F-2 – Sursa: navyrecognition.com
Unul din efectele relatiilor tensionate dintre Japonia si China este o cursa a inarmarii care stimuleaza R&D-ul, domeniul in care Japonia are inca un avantaj consistent. Unul din obiectivele pe care japonezii trebuie sa le apere de o eventuala tentativa de debarcare chineza este arhipelagul Senkaku. Considerand ca actualele rachete antinava subsonice aflate in dotare nu sint de ajuns, japonezii au anuntat inceperea unui proiect pentru o noua racheta antinava cu baza la sol.
Singurele detalii cunoscute se refera la raza de actiune de 300 de km si la faptul ca ar avea combustibil solid. Alaturarea celor doua e oarecum surprinzatoare, avand in vedere ca rachetele cu raze de actiune similare sint in majoritate propulsate de combustibili lichizi, folositi pentru alimentarea unor turboreactoare, in cazul rachetelor subsonice sau a unor statoreactoare, in cazul supersonicelor preferate de rusi.
Excluzand cazul in care e vorba de o racheta balistica, japonezii par sa incerce imitarea performantelor rachetelor antinava supersonice rusesti, folosind insa combustibil solid.
Japonezii nu sint complet incepatori in domeniu, in acest moment desfasurandu-se testele unei rachete anti-nava supersonice destinata inarmarii avioanelor F-2, varianta japoneza puternic modificata a F-16. XASM-3 va inlocui subsonicele ASM-1 si ASM-2, are o viteza maxima mai mare de Mach 3, o raza de actiune de 150 de km si, desi informatia nu e confirmata oficial, se zice ca ar fi propulsata un motor statoreactor/ramjet cu combustibil solid. Daca ultima caracteristica va fi confirmata, inseamna ca japonezii pot refolosi tehnologia XASM-3 pentru viitoarea racheta cu baza la sol, scaland dimensiunile pentru a a obtine dublarea razei de actiune.
Cel mai mare F-16 si XASM-3 – Sursa: photohito.com
Aici trebuie notat ca XASM-3 pare in acest moment cea mai puternica racheta antinava occidentala capabila de a fi lansata de un avion de dimensiunile F-16, avand avantajul vitezei supersonice asupra mai clasicelor NSM/JSM sau SOM-J. Duelul cu LRASM va fi interesant.
Posted in 
Tags:
“Aici trebuie notat ca XASM-3 pare in acest moment cea mai puternica racheta antinava occidentala capabila de a fi lansata de un avion de dimensiunile F-16, avand avantajul vitezei supersonice asupra mai clasicelor NSM/JSM”
Un NSM sau O combinatie F35/JSM cred ca sunt mai letale decat o supersonica pt ca nu pot fi detectate decat prea tarziu sau deloc
In final si americanii au ales varianta asta pt LRASM si au oprit momentan dezvoltarea unui LRASM supersonic
Supersonicele au amprenta vizibila si impotriva lor s’au tot creat mijloace de aparare, e adevarat ca nu stiu ce echivalente au tzainiizili pt RAM, ESSM, SM6, E2D samd
Si prin balta chinei de la sud deja s’au instalat chinezii cu instalatii militare prin insule artificiale si se tot extind
Potzi sa faci jdemii de rachete supersonice, daca aia isi vad de treaba nederanjatzi nu se va intampla nimic
Sa’i vad eu pe astia luandu’se la ciomageala cu tzainiizili, cu toate consecintzele de rigoare…
Numai americanii daca se baga cu japonezii si cu restul lumii acolo contra tzainiizili si nici astia nu se prea grabesc, ca mai trec cu un Poseidon pe deasupra bazelor lor in timp ce aia ai injura pe radio asta nu e mare lucru
Pana acuma jocul marilor puteri nucleare a fost la genul cine muta si ocupa primul terenul ala a castigat mutarea, ailalti nu s’au dus peste ei sa le dea in cap, daca se ajunge la datul in cap se ajunge la nucleare fie macar si tactice si nu se prea grabeste nimeni, asa ca sunt curios cum vor evolua situatiile in care conflictul armat este singura cale de rezolvare
Distanta de detectie e influentata in principiu de orizontul radar sau cel vizibil, in cazul XASM-3, care sint cam tot pe acolo. Principala metoda de detectie la bodul navelor ramane radarul, abia apoi vin senzorii IR/UV.
NSM si XASM-3, zburand la aceeasi inaltime, vor fi detectate cam de la aceeeasi distanta, diferenta este facuta de viteza mai mare a XASM-3 vs manevrabilitatea superioara a NSM.
Ce e important la XASM-3 e ca schimba regulile jocului: chinezii (si rusii) si-au proiectat apararea impotriva rachetelor subsonice, nu impotriva unora supersonice. Poate ca CMS-urile lor nu sint chiar atat de evoluate, timpul de raspuns e mai mare, caz in care o racheta supersonica ar avea o sansa, cine stie…. Micile detalii fac diferenta.
E doar alta piesa in tolba japonezilor, pe langa F-35, F-5, F-2, rachetele subsonice ASM-2, etc….Mai bine sa o ai si sa nu-ti trebe.
daca se bazeaza numai de la orizontul radar incoa atunci toata lumea e mancata, timpul de reactie este foarte scurt iar la un stol de rachete n’ai ce sa le mai faci
americanii se bazeaza pe detectia rachetelor dincolo de orizont, cu E3D si ce senzori or mai avea si incearca sa ridice avioane cu AMRAAM ca sa le doboare cat sunt in faza high-altitude subsonic cruise sau cu SM6 dincolo de orizont cu ce solutie de detectie/datalinkuri or mai avea
NSM e o racheta mica stealthy din compozite cu senzor pasiv, probabil va fi detectata mai tarziu decat XASM-3
in rest pot sa’si umple tolba cu orice, nimeni nu porneste conflictul 🙂
si daca nimeni nu misca aia pot sa’si construiasca linistiti insule plutitoare cu radare, SAMuri si fighters, la un moment dat tzainiizili vor avea tupeul sa si muste din japonezi sau aia nu vor mai avea tupeul sa treaca pe acolo
deocamdata chinezii muta si ailaltzi latra
Pai tocmai, rusii&chinezii nu au AWACS decat la nivel teoretic deci e o paine de mancat. Interesant e ca occidentalii nu au pus accent pe rachete antinava lansate aerian, de unde si lipsa aparatelor tip AWACS din dotarea chinezilor&rusilor. Japonezii rup traditia.
Cat despre faptul ca NSM ar fi mai greu de detectat pentru ca e mica si din materiale compozite, asta e o chestie foarte teoretica. Atunci cand doua rachete se apropie frontal de senzor, diferenta de amprenta radar intre ele e minora, practic doar diametrul rachetei joaca un rol. Iar XASM-3 nu e cu mult mai mare decat NSM, nu vorbim totusi de un P-800. Iar tehnologia de reducere a amprentei radar incorporata intr-o racheta va fi intotdeauna mult mai slaba in comparatie cu ce se pune pe un F-35, de exemplu. In practica, eu as zice ca vor fi detectate cam de la aceeasi distanta, important e ce se intampla dupa aia.
China se tot extinde dar pana acum doar in dauna unora mult mai slabi ca ea. Nu s-au lovit inca de sud coreeni sau de japonezi. La un moment dat vor ajunge gard in gard. Vom vedea daca vor avea curajul sa dea cu pietre. De atatia ani nu au facut decat sa latre la taiwanezi.
nu stiu care o fi detectata prima, nsm’ul il lauda astia in specs ca e mai stealthy, nu numai ca diametru/body compozite ci si electromagnetic si termic
daca ambele sunt detectate in acelasi moment au mai mult timp sa angajeze nsm’ul, macar pe prima 🙂
“De atatia ani nu au facut decat sa latre la taiwanezi.”
si in timpc e latar crestea cat altii in zece 🙂
China din momentul asta creeaza ingrijorare
reala problema va fi China de peste 10-15 ani, cand americanii isi pun problema unei confruntari cu China
Taiwanul a fost aparat de americani pana acum, vedem peste 10 ani ce se mai intampla daca China isi pastreaza ritmul actual de inarmare
sau daca americanii nu se vor mai putea apropia cu carrier battle groupurile de Taiwan din cauze de DF-21D sau prea multe rachete de toate tipurile sau aviatie sau mai stiu eu ce deci cand aia vor fi capabili sa faca A2AD total in zona aia atunci va fi o problema, si asa Taiwanul e in bataia jdemiilor de balistice chinezesti
confruntarile directe intre puteri nucleare au fost evitate pana acum
Japonia nu e putere nucleara, nici Koreea South, nici Vietnamul, americanii sunt, insa incep americanii o confruntare nucleara cu chinezii pt aliatii lor din Asia? eterna intrebare ca la articolul acela 5 🙂 , 9 ne’au pus niste interceptori pt un atac limitat, acolo au distrugatoarele AEGIS, dar una e in teste alta e real’deal
daca China continua sa ocupe zona construind baze pe insule artificiale fara ca ceilalti sa faca ceva concret, peste 10 ani nu’i vad bine 🙂
http://www.nbcnews.com/news/china/china-lands-plane-artificial-island-disputed-south-china-sea-n490356
Cainele care latra, nu musca (inca).
Pana la urma si chinezii stiu ca e inutil sa ia Taiwanul cu forta, ar lua o populatie extrem de belicoasa, mai mult decat cei din Hong Kong care cam maraie si ei. Sau mai rau, cei de pe continent se pot molipsi. Pana la urma e o problema de control. Mai degraba as zice ca vor incerca sa se apropie de taiwanezi si in vreo 20-30-40 de ani sa propuna o unificare dupa acelasi model cu al Hong Kong-ului. Nu au absolut nici un motiv sa se grabeasca, timpul curge deocamdata in favoarea lor. Cu cat vor fi mai bogati si mai puternici cu atat vor fi mai atragatori economic.
Japonia nu e o putere nucleara acum dar poate ajunge in cel mult cateva luni. Coreea de Sud va avea poate nevoie de mai mult timp dar parca ei au mai fost prinsi o data incercand niste magareli cu combustibil nuclear, cam in acelasi timp cu romanii. Nici ei si nici noi nu am fost pedepsiti atunci pentru ca motive dar probabil ca ei au pus deoparte echipament alb pentru zile negre. Sa fie acolo, ca nu se stie… daca nu, angajeaza niste consultanti din Nord.
Vietnamezii sint suparati-rau-dati-va-ca-va-lovesc, au mai avut o neintelegere cu chinezii rezolvata cu forta pasnica a argumentelor contondente.
Mai degraba as miza pe filipinezi ca pe ai mai slabi din turma deci primii care vor fi mancati.
Filipine e cu un picior in groapa duoa ce presedintele l-a cam dat in ceva pe ambasadorul american si mai vorbea si de niste fapte de coruptie si ilegalitati facute de americani prin insule.
Cat priveste armata filipineza si asta lasa mult de dorit, mai pluseaza ceva la marinesi care nici aia nu sunt prea multi speciali
Si-au gasit si filipinezii pe cine sa calce pe coada, pe singurii care-i pot proteja de chinezi.
filipinezii s’au reintors in evul mediu, s’a dat liber oficial si se omoara oameni pe strada, or fi aia drogati/traficanti dar totusi…extrajudicial killings…
iar tzaranelu ala de prezident se scula taratza in el la un press-conference ca ei sunt stat suveran domle si ca nu mai sunt colonie…cu subinteles ca la ei acasa ei pot sa omoare pe cine vrea pla lor…
asa ca daca’i ocupa chinezii ai mai civilizeaza aia un pic, care nu vor, in genunchi pe stadion, dar macar chinezii fac un proces de forma acolo
Pana atunci chinezii au altele pe cap, asa se intampla cand ai capu’ mare: tocmai ce vorbeam de Hong Kong ca ultimele vesti zic ca se formeaza o forta pro-independenta. Asta pe langa Tibet.
Eh, in Tibet parca s’a mai incercat. Iar in HK sa vezi ce se ineaca aia cu bolul de orez, ai calca masina pe trecere, se overdozeaza in cada sau se sinucid asistat cu aspirina, s’a accidentat ea Diana si din nu stiu cate camere in zona n’a functionat atunci nici una iar Fiatul acela alb n’a fost de gasit 🙂
Astia mici sint rezistenti, daca se ineaca unul mai vin altii din urma. Nici nu trebuie sa faca foarte multe, propaganda e tot ce trebuie si exact de ce le e frica chinezilor. Daca aia de pe continent incep sa-i ia in seama pe cei din HK? Unde o sa ajunga lumea?
Ar fi in interesul japonezilor sa-i incurce cat mai mult pe chinezi deci ceva exporturi de armament in Taiwan, Vietnam si Filipine, la preturi mai omenesti, ar fi o treaba.
Btw, prin anii ’70-’80 Romania importa ceva tehnologie japoneza. Acum traditionala prietenie cu niponii e istorie, ii ignoram de parca nici nu exista. Vad ca ei se descurca totusi si asa.
Taiwanul e sub umbrela MRLSurilor, balisticelor, cruise missile variety, aviatiei, SAMurilor samd chinezesti
Daca chinezii reusesc sa faca un A2AD effective americanii nu se mai apropie.
Ma rog, daca…
Sau daca se ajunge la concluzia ca pierderile suferite de aia buni vor fi prea mari…
Parerea mea e ca oricat armament li s’ar vinde daca’si pun aia mintea cu ei tot ai ocupa
E prea aproape de mainland China…vin aia cu 50 de milioane inot intr’acolo…
Filipino pipal primeau ajutor meletar de la americanci, nu ceva extraordinar dara ceva acolo
http://www.reuters.com/article/us-southchinasea-philippines-usa-idUSKCN0X50XF
De banii aia nu stiu daca reuseau sa sperie portavioanele 3D printed chinezesti si Suhoaiele copy-pasted
Insa acuma se gasi si nea Taratza sa’l injure pe avocatul O’Bama, cunoscut si la supt numele de Fiu de Curva 🙂 🙂 , ma rog, bine ales momentul…
http://www.hotnews.ro/stiri-international-21271163-presedintele-filipinze-rodrigo-duterte-isi-cere-scuze-dupa-numit-barack-obama-fiu-curva.htm
De vietnamiiz pipal sincer nu mai stiu nimic din zona de military, de cand cu razbelu acela mare dupa aia nu m’a mai interesat nimic soarta lor, parca s’au mai incaierat cu ciainiizii, in rest doar ce am vazut odata un episod Top Gear cu cei trei magnifici pe la ei prin sat 🙂
Relativ la relatia noastra cu Giapanu, nu ne trebe, ca 9 nu prea ne mai trebe nimica, oricum giapaniizii nu prea produc chestii care sa ne mai intereseze pe noi pe zona tehnologie sau military
Poate niste Lexus, Land Cruiser, camere foto, zmartfoane, PS4, televizoare, mai degraba d’astea
P’alea le luam pe credit cu buletinu, ei sa descurca ceva mai usor, adevarat
Din Japonia ar fi interesant de vazut mai de aproape, de preferinta pe plaiurile mioritice, MANPADS Type 91, cam orice misca pe roti si Howa Type 89.
SUA daca vrea sa castige timp in Asia-Pacific mai bine ar crea un NATO in zona cu aliati precum Sud Korea, Japonia, Australia, New Zeeland si Singapore.
Chiar daca e greu de impacat koreenii cu japonezii, in fata mesei cred ca poate prima interesul fiecaruia de a se putea apara de rusi sau ciainizi impreuna si nu separat.
Ar fi solutia logica dar cum nu s-a intamplat pana acum, inseamna ce exista probleme care nu au putut fi rezolvate. Japonezii sint vitali pentru o asemenea alianta dar ei nu se inteleg cu nimeni din zona.
Tocmai ma uitam aseara la LRASM. Este stealth, subsonica si impresia mea e ca LM a facut totul pentru a avea o amprenta IR cat mai mica.
In plus, e dotata cu AI, care analizeaza zonele de protectie AA intermediare in scopul de a le evita.
Se poate lansa atat de pe nava, cat si din avion.
Impotriva racheteor stealth solutia ruseasca e clasica: radare mai puternice.
Cat despre LRASM, e deocamdata o solutie intermediara sa vedem daca o sa devina si cea permanenta. JASSM-ul din care provine a avut ceva probleme la inceput.
Desi nu sunt un specialist in radare, problema radar-stealth mi-a starnit interesul. Nu cred ca un radar mai puternic ar fi solutia.
Radarele VHF au aparut (la rusi, in principal) ca o solutie la detectie.
Ele pot detecta un avion stealth, dar nu-l pot localiza. Motivul il constituie cantitatea redusa de informatii primita de radar, datorita frecventei mici a acestuia.
Si cum avioanele nu stau pe loc, problema devine extrem de complicata.
De aceea, rusii folosesc aceste radare pe post de early-warning.
O aolutie ar fi o retea de astfel de radare, legate intre ele si compunerea tuturor informatiilor pentru obtinerea unei imagini adecvate. Dar asa ceva inca e dificil de realizat. Cel putin astazi.
O alta problema ar fi distanta de la care un avion stealth ar fi detectabil. Daca luam diagramele lui Kopp (cu rezerva cat sunt ele de actuale), ar rezulta ~140Km.
http://www.ausairpower.net/APA-Rus-Low-Band-Radars.html#mozTocId177595
Desi RCS la F-35 nu este public, din modul in care a fost contruit, special pentru stealth si sacrificand din aerodinamica, cred ca el este la paritate cu F-22.
Cu alte cuvinte, este detectabil sub 100Km. Insuficient pentru o defensiva adecvata.
Nu e de mirare ca apar informatii despre noi radare VHF atat la rusi cat si la chinezi.
E o batalie interesanta, pe care putem admira doar de pe margine …
Atunci uite o introducere radar-vs-“stealth” 101.
1. “Stealth” sau “invizibil” e o denumire de marketing intretinuta atent. Mai corect este “greu observabil” dar asta ar indica imediat realitatea: greu detectabil nu inseamna imposibil de detectat. Nici un avion greu detectabil, incepand cu F-117, B-2 si terminand cu F-22 si F-35 nu ramane “invizibil” la orice distanta, de la 100 de km pana la 1 metru de antena radar si asta chiar in banda X pentru care se zice ca ar fi optimizate.
2. Detectia oricarui obiect se bazeaza pe diferenta intre ecoul radar emis de tinta si zgomotul de fond, parazit. In cazul tintelor “clasice”, ecoul e influentat de puterea semnalului emis, distanta intre radar si tinta si dimensiunile tintei: cu cat tinta e mai departe cu atat atmosfera atenueaza semnalul radar mai mult iar ecoul este mai slab, detectia fiind mai dificila, adica cu probabilitate mai redusa. O tinta la 100 de km va fi detectata cu o probabilitate mai mica decat aceeasi tinta la 50 de km. Ca o paranteza, atunci cand se dau diverse raze de detectie a unui radar, de ex. impotriva unui UAV la 30 de km, unui avion de vanatoare la 75 de km si a unui bombardier la 100 de km, ce se omite in general sa se spuna ca astea sint distantele la care probabilitatea de detectie e de 50%. Impresia generala e ca daca scrie in brosura ca un radar detecteaza un avion cu RCS X la Y km, detectia ar fi cumva garantata, ceea ce e fals.
3. Avioanele greu observabile adauga la atenuarea normala, cauzata de atmosfera, o atenuare artificiala prin fatetare si/sau materiale “absorbante” radar insa atenuarea nu este niciodata perfecta, intotdeauna va exista o cantitate de energie reflectata inapoi spre radar. Asta inseamna ca daca un avion clasic ar reflecta o cantitate de enegie care l-ar face observabil de la 100 de km cu o anumita probabilitate, un avion greu observabil, reducand puterea ecoului, va deveni observabil, sa zicem, abia la 20-30 de km. Asta inseamna ca un avion greu observabil e capabil sa degradeze capacitatea apararii AA dar nu o va anula niciodata complet, nu va avea o licenta sa zboare pe oriunde doreste, nestingherit ci va trebui sa evite sa zboare foarte aproape de radare. Cat de aproape e asta, e un secret bine pazit care nu va fi gasit pe Internet, nici macar pe AusAirPower. Asta e de fapt explicatia pentru doborarea F-117 in Serbia: aparatorii au tinut oprit radarul de conducere a focului pana in momentul in care aparatul era la o distanta care il facea detectabil. Adica a fost prea aproape.
4. O observatie e ca greu-observabilitatea nu tine numai de caracteristicile avionului vs caracteristicile radarului ci si de (sau mai ales) de planificarea misiunii: atacatul trebuie sa localizeze statiile radar adverse pentru a planifica un traiect de zbor care sa le ocoleasca de la o distanta “sigura” sau cu probabilitate mica de detectie.
5. Daca e sa ne intoarcem la elementele care influenteaza ecoul, pe langa distanta la tinta si dimensiunea tintei despre care am discutat deja, mai este si puterea semnalului emis de radar. Pana acum am considerat semnalul ca fiind constant, pentru simplificare insa e evident ca un semnal mai puternic, in conditii identice de atenuare naturala si artificiala, va rezulta intr-un ecou mai puternic deci o capacitate de detectie la distanta mai mare / cu probabilitate mai mare. Deci una din solutiile impotriva unui adversar care apeleaza la atenuare artificiala, e cresterea puterii semnalului. Statiile radar mai puternice au capacitatea de a detecta mai usor avioanele “greu observabile” deci trebuie ocolite mai de departe. Evident exista o limita pentru cat de puternic poate fi un radar tactic, mobil si alternativa e ideea de a varia frecventa de lucru, intr-o banda in care atenuarea artificiala nu mai e eficienta. Adica celebrele radare VHF.
Cat despre faptul ca un radar in banda VHF primeste o cantitate redusa de informatii, e vorba in principiu de rezolutie, care depinde pe langa frecventa redusa si de dimensiunile antenei. Se pot construi radare VHF cu o rezolutie mai buna marind dimensiunile antenei, solutie care are din nou o limita in cazul unui radar mobil.
In concluzie, fie radare in banda C/S/X mai puternice fie unele in banda VHF mai mari. Ambele au limite.
Multumesc pentru lungul expozeu, dar imi permit cateva observatii, chiar daca sunt de nivelul 101.
“atenuare artificiala prin fatetare” – nu este atenuare, ci reflectarea radiatiei eletromagnetice in alte directii si nu spre receptorul radarului.
Doborarea lui F-117 nu a fost ceva voit, ci o intamplare. Dani, parca asa il chema, spunea ca vedea niste strafulgerari pe perioda foarta scurta cand tinea radarul deschis. Americanii au facut prostia sa zboare pe aceeasi ruta si la aceeasi ora 🙂 Omul a tras si de aici toata povestea. Firesc ar fi fost sa-l gasim la o academie militara tinand prelegeri de cum se doboara un avion stealth. Dar el vinde paine intr-un sat unde are o brutarie.
Cresterea puterii radarului va avea drept consecinta cresterea ecoului de la TOATE obiectele ce reflecta radiatia, inclusiv a ecourilor parazite. Exista o corelatie cu raza de detectie, dar nu cu rezolutia. Rezolutia depinde de un criteriu al unui gorobete pe nume Rayleigh.
In fine, cantitatea de informatii depinde de numarul de fronturi de unda receptionate pe unitatea de timp. Intre doua antene ideale (fac abstractie de pierderile inerente in cazul real), antena de frecventa joasa va receptiona un numar de fronturi de unda mai mic decat o antena lucrand pe frecventa inalta, pe unitatea de timp. De aceea am spus ca radarul VHF poate detecta, dar nu si localiza un avion ce se deplaseaza cu aproape 1 Mach.
Sper ca nu am deranjat cu observatiile mele.
Absolut de loc, orice observatii la obiect sint binevenite.
Am si eu cateva comentarii la observatii:
“atenuare artificiala prin fatetare” a fost evident o exprimare mai putin fericita insa in esenta corecta: reflectarea radiatiei in alte directii duce la un ecou mai slab decat in lipsa fatetarii deci din punctul de vedere al radarului are loc o atenuare. Depinde din ce punct vezi/scrii ecuatia.
Faptul ca doborarea F-117 a fost mai mult o intamplare este confirmat de faptul ca nu s-a mai putut repeta. Eu am adus in discutie exemplul ca o dovada ca un radar de conducere a focului a putut sa vada si sa ghideze o racheta impotriva unui avion considerat “invizibil”.
Da, cresterea puterii radarului va duce la cresterea ecoului de la toate obiectele, inclusiv de relief, dar un nene pe nume Doppler a fundamentat solutia implementata la radarele Pulse-Doppler actuale: ecourile sint clasificate in functie de viteza de apropiere de radar, cele sub o anumita viteza fiind rejectate. In cazul in care avionul nu sta pe loc sau se misca pe o traiectorie perfect tangentiala, va avea o viteza peste nivelul minim deci va fi detectat.
Cat despre receptia fronturilor de unda, daca scoatem din discutie radarele CW, cele Pulse-Doppler folosesc pentru detectie pulsuri de a anumite lungimi – mult mai mari decat un ciclu. Lungimea pulsurilor are relevanta pentru rezolutia in distanta. Problema radarelor VHF este rezolutia in azimut. Detectia implica localizarea, problema este rezolutia adica precizia ceruta de sistemele de conducere a focului. Cresterea dimensiunilor antenei ajuta la cresterea rezolutiei in azimut/preciziei de detectie dar exista o limita.