Un subiect mai usor si inceputul unei noi serii.
Filmul este prost chiar si pentru unul de categorie B asa ca nu voi insista asupra scenariului.
Mai interesanta e premiza: forte americane lupta in Moldova contra unor “insurgenti” loiali fostei dictaturi militare. Baietii rai sint prezenti mai ales in Capitala si in Nord, la granita cu… Rusia.
Nu stiu daca americanii au vrut sa scoata un sci-fi militar cat mai veridic si l-au consultat pe George Friedman asupra evolutiei din viitor a Moldovei de Est si Ucrainei dar e bine ca se obisnuiesc cu ideea ca se va lasa cu bucluc si vor trebui sa intervina la partea de efecte speciale.
Filmul merita vazut si de cei care sint interesati de cum ar arata Budapesta daramata de bombardamente. Capitala ungara joaca neconvingator rolul Chisinaului si inca arata mai bine decat Bucurestiul pe timp de pace. Solutia e clara: mai multe bombe in Budapesta.
Merry Christmas.
Budapestei i’ar sta oricand bine bombardata si nivelata, insa personal sper ca cat mai multe unguroaice sa se salvaze 🙂
Nollaig Shona
Nu esti singurul cu sentimentul asta personal.
la câte știu americanii despre Moldova …
mare majoritatea habar nu au sau zic că e un nume inventat (cam ca Transylvania)
o alăturarea dintre ”mold” (moldy) și ”ova” care arată că e de prin estul Europei, zona slavă
Asta ar fi si ideea, sa afle acuma ce si cum.
Nu cred că Bucureştiul sau românii au vreo vină în ce priveşte superioritatea capitalei vecinilor.
În primul rând, sunt o naţiune cu un trecut mai glorios în ultimii 1000 de ani, deci dezvoltarea superioară şi organizarea sunt lucruri naturale.
În al doilea rând, chiar dacă Bucureştiul ar fi capitala SUA, nu ar avea aura Budapestei nici potenţialul său. Budapesta o să fie un oraş mai mare şi mai important chiar şi peste 1000 de ani(deşi s-au făcut eforturi mari pentru a face din Bucureşti un oraş de top în toate perioadele, deci centralizarea a mai redus carenţele naturale).
Problema constă în poziţionarea faţă de ţară şi faţă de regiune. În ambele cazuri Budapesta are avantaje uriaşe, dominând bazinul mijlociu al Dunării, fiind plasat pe o rută vitală a Europei.
Bucureştiul nu are o poziţie bună nici în ţara proprie, nu numai în regiune.
Dacă pentru Voievodat/principat el a fost un oraş important, controlând Câmpia Română şi prima parte din bazinul inferior al Dunării, pentru România nu este, pentru Europa nu este. Este îndoielnic dacă şi pentru principat a fost alegerea fericită, dacă nu Târgovişte, Piteşti, Ploieşti ar fi fost alegeri/păstrări mai fericite. Dacă principatul conţinea şi nordul Bulgariei( au fost aproape în vremea lui Radu I şi Dan I), probabil Bucureştiul era fără discuţii, însă vulnerabilitatea Bucureştiului şi într-un scenariu local este destul de mare. După ce ai trecut Dunărea, mai treci un râu şi o mlaştină şi poţi asedia capitala inamică. Adică nu oferă adâncime strategică, pentru manevră nici într-un scenariu local, chiar dacă din punct de vedere comercial şi administrativ, într-un scenariu local, Bucureştiul este peste cele trei oraşe, peste orice oraş românesc într-un scenariu local.
Revenind, noi avem o asemenea poziţie la nivel naţional, dacă nu mai bună ca a lor, însă momentan este ocupată de o pădure.
La nivel de oraşe, oraşele existente cu potenţial ar fi Galaţiul(controlând intersectarea Bazinului Inferior al Dunării cu restul Câmpiei Pontice, fiind la o aruncătură de băţ şi de Transilvania, Marea Neagră), Severinul, dar mai mult pentru un scenariu deja imposibil, în care românii i-ar fi bătut pe slavi, până la urmă, ar fi controlat în primul rând provinciile sudice romane(Panonia, Dioceza Dacia, Moesia Inferior etc.. În cazul acela, oraşul poate controla relativ bine ambele bazine ale Dunării, atât la nord, cât şi la sud de Dunăre, fiind aproximativ în centrul regiunii Balcano-Carpatice, oferind şi o poziţie bună de apărat, cu un potenţial mare economic, minusul fiind barajul, care poate fi folosit de inamic), Alba Iulia, iarăşi într-un scenariu în care estul nu este foarte important, ci controlul Dunării, dar de data asta într-un scenariu mai nordic, nu foarte diferit de scenariul întâmpinat de ţara noastră, asemănător celui dacic. Oraşul fiind aproape de cumpăna dintre Mureş şi Olt, într-o zonă bună climatică, nu la fel de spectaculoasă, dar care oferă o poziţie bună centrală, o doză de protecţie, legături cu ambele bazine ale Dunării, poate deveni un centru foarte bun(parcă dacii l-au folosit pe post de capitală după ce capitala a fost ocupată în primul război/ nu a fost ocupată(este o polemică în această privinţă), dar era împresurată de castrele romane .]
Deci trebuie să fim realişti în această privinţă.
În ce priveşte Moldova, ei sunt într-un proces de finalizare a formării noii naţiuni şi într-un proces de renaştere sau naştere(că am dubii că puteam vorbi de o naţiune română în Moldova lui 1918 la nivelul de jos) a conştiinţei naţionale româneşti ,iar procesul poate produce scântei foarte mari.
Mă îngrijorează ambele părţi, atât partea română, care nu vede realităţile din Moldova, ci o priveşte ca pe o provincie românească, fără a înţelege că Moldova nu a luat parte la formarea naţiunii române, i-a fost alterată cultura foarte mult timp de 200 de ani, i-a fost alterată structura etnică, cât şi atitudinea lipsită de respect a ruşilor de acolo(că pretenţii de la Rusia nu mai am de mult timp), care încearcă a răpi identitatea moldovenilor ca prin anii 50.
Ori Moldova nu poate deveni o federaţie reală din cauza ruşilor, că de unit nu cred că putem vorbi în următorii 40 de ani, nici nu poate fi preluată de ruşi sau transformată într-o federaţie fantomă, cu o nouă naţiune, din cauza puterii renaşterii naţionale româneşti.
Însă această situaţie păstrează nebunia din ziua de azi, în care puterea statului este pe hârtie,fiind toţi nemulţumiţi de stat, toţi ascuţindu-şi săbiile pentru zile negre(ruşii şi noua naţiune la propriu, având organizaţii cu caracter sau potenţial paramilitar, cum este Voevodul).
Ori acest impas este favorabil unui război civil, a infiltrării instituţiilor statului şi a paralizării lor de către agenţi, pe modelul Ucrainian(lucru deja realizat în mare parte).
Deci scenariu este realist, americanii ştiu despre ce vorbesc, mă tem mai mult pentru noi şi moldoveni, fiindcă gândesc obiectiv.
Deci eu nu-s de părere că acuma află, practic toată lumea ştie cât de vulnerabilă este Moldova, ce potenţial dezastruos are, de aici şi dorinţa de a păstra echilibrul, a nu se implica foarte tare.
Deci un război de genul este foarte realist, iar fără discuţii clare, fără o atitudine raţională din partea părţilor, adică spre o federalizare pe bune(deşi nu cred că este în interesul Rusiei şi nu o să vedem aia), pe etape, mai devreme sau mai târziu se va ajunge la un conflict, fiindcă interesele diferă enorm, iar minoritatea ţine în şah majoritatea bulversată de provocări şi de probleme identitare.
Bine, asta dacă nu moldovenii se mişcă foarte bine şi termină procesul de renaştere naţională în 5 ani, votează în bloc şi masiv(chestii utopice, din păcate).
Deci realist este, cred că lumea deja a acceptat scenariul şi cred că toată lumea are anumiţi agenţi în caz de dezastru(sper, fiindcă Rusia sigur are nu numai agenţi, Rusia nu prea face lucrurile de mântuială în cazul politicii, sunt experţi în diversiune).
Eu cred că nu ar trebui să ne alarmeze, însă nemulţumirea românilor şi modul în care o să şi-o manifeste ar putea arunca Moldova într-un scenariu deja pregătit, pe modelul ucrainian.
Norocul, momentan Rusia are probleme şi în alte zone, nu-i stă în fire să deschidă mai multe fronturi decât este necesar, chiar dacă Moldova s-a oferit pe tavă, a deschis uşa cu noul preşedinte.
Nu trebuie uitat ca Bucurestiul e in cea mai mare masura rezultatul dezvoltarii de dupa 1977, cand romanii au avut sansa sa stearga cu buretele ultimii 600 de ani si sa construiasca un oras frumos, daca nu i-ar fi oprit alti romani. Lucrurile continua si azi intr-un mod similar deci problema nu tine de persoane sau de epoci.
Ca o regula generala, romanii au toate meritele si poarta toata vina pentru ce se intampla bun sau rau in Romania.
Da, dar greşeala aia se poate repara cu un pic de imaginaţie şi sticlă, deşi mai sunt scoase în faţă şi alte probleme.
Mie îmi place oraşul pentru ce este, îl consider frumos, doar am spus că este o comparaţie nedreaptă, fiindcă Bucureştiul este un oraş târg, un centru economic, nu o capitală în ADN-ul său. A fost şi este una din prisma lipsei de viziune şi a conjuncturilor.
Deci Bucureştiul nu cred că trebuie să fie frumos, trebuie să fie vibrant şi să fie un muşchi economic pentru Sud, România. În general oraşele de genul nu excelează în organizare şi frumuseţe, capitalele sunt mai bine plănuite, au o tradiţie aparte. Putem lua exemple din Germania, unde oraşele importante nu dădeau pe dinafară de frumuseţe, chiar dacă erau mai omogene, iar acuma după trecerea erei industriei grele au fost înfrumuseţate.
Sau cel mai bine putem lua exemplul SUA, unde de multe ori oraşele uriaşe nu prea sunt capitale nici de stat. O capitală în primul rând trebuie să servească un rol administrativ şi strategic, un exemplu de urmat.
De asta capitala noastră nu poate rivaliza cu capitala lor şi mi se pare nedreaptă comparaţia pentru Bucureşti, oraş care-şi îndeplineşte rolul său primordial cu brio.
În ce priveşte ultima remarcă, total de acord.
“Solutia e clara: mai multe bombe in Budapesta.” Esti rautacios, acuma. Daca niste oameni saraci la minte spuneau recent ca bat cu palma in masa romanilor nu inseamna ca trebuie sa batem si noi cu bombardeaua in ei 😀
Cat despre subiectul filmului, ar merita sa trimitem niste forte speciale bine antrenate care sa curete un pic din cancerul rusesc de dincolo de Prut. Doar rusii ne-au aratat ca se poate, dar pt asta trebuie sa avem niste elicoptere & tancuri gata de miscare in caz de se apropie ceva de granite.
Nu cred ca jucam in aceeasi liga cu omuletii verzi. Deocamdata au dovedit ca acolo ei controleaza si verticala si orizontala. Politica Romaniei a esuat total asa ca inapoi la planseta.
Filmul nu e prost deloc.
Chiar si cu bugetul redus (netflix) este mult mai coerent si bine realizat decat alte “capodopere” (gen Independence day 2).
In arta totul tine de gusturi, care nu se discuta. Deci avem si un vot pentru.