Intr-un anunt surpriza si nu prea, Northrop Grumman si BAE au anuntat ca nu vor raspunde la RfP-ul emis de USAF cu privire la noul avion de antrenament, program cunoscut drept T-X. Asta desi cele doua companii au investit deja intr-un prototip conceput special pentru competitia T-X.
Surpriza consta mai ales in modul abrupt in care s-a facut public anuntul de retragere, actiunea in sine fiind prevestita de declaratii facute cu doar o saptamana inainte din care reiesea ca NG nu sint foarte hotarati sa participe in continuare.
S-a dat de inteles ca programul T-X va fi adjudecat dupa modelul “celui mai mic pret, dintre ofertele tehnic acceptabile” – model de altfel foarte cunoscut romanilor, fiind de altfel modul normal in care se fac achizitiile militare in Romania. Se prevestea un razboi al ofertelor care ar fi dus pretul – si marja de profit a castigatorului – sub nivelul marii. Oficialii NG au dat de inteles ca ar fi mai interesati de competitii in care exista un oarecare spatiu de manevra iar pretul e considerat in functie de performante, asa cum se parea initial, dupa cum am prezentat aici. Daca avioanele considerate acceptabile din punct de vedere tehnic intra in competitie doar pe baza pretului, indiferent de diferentele de performante, este clar ca cel mai ieftin va castiga, nu neaparat cel cu cel mai bun raport pret vs performante.
Teoria ar fi fost ca si in cazul unei reduceri de pret pana la limita profitabilitatii, compania castigatoare tot ar fi facut profit prin numarul mare de unitati care ar fi contractate, circa 300, programul fiind evaluat la USD16bil. Conform unei ipoteze, Northrop Grumman a preferat sa-si protejeze marja de profit actuala, de 11%, in loc sa urmareasca castigarea competitiei chiar cu pretul unei marje de profit mai reduse. Pentru o companie listata la bursa, e o logica valida.
Asteptarea generala era ca totusi NG/BAE sa faca o propunere chiar daca pretul s-ar fi dovedit pana la urma necompetitiv. Modul in care compania a ales sa iasa din program, prin echivalentul trantirii usii, pare a fi un semnal ca achizitiile prin licitatie ar trebui reconsiderate, acestea functionand doar atat timp cat exista competitori dispusi sa intre in joc. Chiar si asa, exista posibilitatea ca oferta castigatoare sa nu fie de fapt cea mai echilibrata.
Dupa retragerea Raytheon, care i-a abandonat pe italienii de la Leonardo cu al lor M-346 vopsit cu stars and stripes, in cursa au mai ramas Boeing/Saab, Lockheed/KAI si, se pare, Textron cu al lor Scorpion. Un candidat surpriza ar putea fi turcii de la TAI care incearca sa proiecteze in cooperare cu cei de la Sierra Nevada un nou avion de antrenament, despre care se stie doar numele, Freedom Trainer si faptul ca va fi propulsat de doua turboreactoare Williams FJ44-4M. Aceleasi FJ44-4M pe care le-am remarcat de curand pe noul M-345HET, din ce in ce mai clar alegerea preferata pentru avioane de antrenament super low cost – se pare ca elementul de diferentiere pe care se mizeaza in cazul Freedom Trainer ar fi consumul scazut de carburant.
Ce va urma pentru prototipul T-X al Northrop Grumman si BAE? Greu de crezut ca va fi abandonat intr-un colt de hangar sau trimis la muzeu, avand in vedere investitia nerecuperata, asa ca cel mai probabil va aglomera si mai mult piata aparatelor de antrenament si atac usor.
NG T-X are gene bune – http://img.chinatimes.com/newsphoto/2016-08-21/656/20160821003651.jpg
La o adica ar putea deveni competitor pt M-346/T50 pe piata international. Mai mult are potential sa atace si piata low-cost fighter pe care FA-50/FC-1 actioneaza – adica tarile mai sarace care oricum nu au bani de ceva prea avansat.
Hold your horses 🙂
Pai acum l-am luat la ochi, n-o sa-l scap.
Daca va fi criteriul pretului celui mai mic, atunci sansa cea mai mare o au cei de la Lockheed Martin cu derivatul T-50, ca ala doar modifica putin o platforma deja dezvoltata si cu costurile initiale amortizate, deci si-ar permite sa traga mai mult de pret in jos.
Textronul cu Scorpion modificat nu stiu daca vor reusi sa livreze un prototip functional in fereastra de timp alocata, ca cu alte aripi e practic alt avion… de turci ce sa mai zic…
Depinde cat taraganeaza si americanii competitia in programul T-X….
Depinde daca:
– T-50 e acceptabil din punct de vedere tehnic. Toata lumea ia asta ca o formalitate, s-ar putea sa nu fie
– costul pe toata durata de viata al T-50 e acelasi cu cel al competitorilor sai. Daca e (mult) mai mare, atunci s-ar putea sa anuleze avantajul faptului ca e in productie
Ati uitat competitorul surpriza….IAR 99 TD. Dragnea i-a propus un deal lui Trump la investitura, anume sa-i dea el IAR-ul la juma de pret, daca-i da si lui macar un comision baban. A mai spus mustaciosul din Teleorman ca toata afacerea o fac prin Trump Invest si TelDrum, cu Ivanka si Bombonica paravan.
Trump i-a raspuns sex, pardon sec….we will do it, romania is important for the ass, pardon….for us! 🙂
Nu va mai agitati voi cu competitorii astia amarati, TD-ul e viitorul…se stie, fara numar!!! 🙂
Parerea mea este ca totul va fi reluat de zero.Trendul noii epoci este “fiecare se descurca pe barba lui”.Deci produs american cap-coada.
Nu mai sta nimeni sa proiecteze inca o data nimic, mai ales daca au vazut ca nici prea mult profit nu le iese.
Si de ce s-au retras cele doua grupuri inainte de “examen”?Cate proiecte mult mai scumpe au fost abandonate!
Abandonate, da. Dar reluate de la zero pentru aceeasi competitie, in aceleasi conditii, mai rar.
Proiectul turcesc din alt unghi:
http://c4defence.com/ImageM/ca83f63a-b365-4679-b280-90bb0556b1b9.jpg
Interesant, aduce foarte mult cu Scorpion. Cu alte aripi.
Similitudinile acestea sunt suparatoare.Toata lumea s-a gandit sa puna prizele in lateral,design deja-vu,clar suntem in criza de creativitate.
Intre astea doua, e greu de spus care-i care. Celelalte T-Xuri parca sint un pic mai diferite, au personalitate proprie.
In proiect pur turcesc:
https://store.donanimhaber.com/d2/e2/2d/d2e22d06cb1a76f7b15937ff2b0f76d8.jpg
O firma mica,dar ambitioasa tare,si la T-X,si la next A-10:
http://www.stavatti.com/