O idee a fost observata circuland in libertate. Este inarmata si poate fi considerata interesanta.
Exprimata intr-un articol al prestigiosului Frankfurter Allgemeine Zeitung, ideea se reduce in esenta la trecerea unei brigazi romanesti si a uneia cehesti in subordinea unei divizii germane. Planul ar urma sa fie anuntat la intalnirea ministrilor apararii din statele NATO de la Bruxelles, care incepe Miercuri 15 Februarie.
Nimeni nu si-a asumat in mod oficial paternitatea ideii deci nu exista nici o confirmare ca planul este real insa, pe langa reputatia ziarului german, ar mai fi un element care indica cel putin fezabilitatea practica a unei asemenea reorganizari: Olanda a procedat deja intr-un mod identic, doua din cele trei brigazi ale sale trecand in subordinea Bundeswehr-ului.
In cazul in care planul se dovedeste real, armata europeana va lua nastere nu ca o structura NATO si nici macar ca una a UE ci ca una germana, pe structura de comanda a Bundeswehr-ului, prin grefarea de unitati multinationale.
P2006T a fost conceput special pentru instruirea pilotilor de avioane multimotoare, avand ca principala calitate costurile de intretinere foarte reduse, fiind cel mai mic avion bimotor de scoala disponibil.
Dintre elementele care contribuie la scaderea costurilor se evidentiaza structura clasica, metalica, si motoarele Rotax de 100CP ce pot functiona si cu benzina auto, pe langa benzina de aviatie, mai scumpa.
Italienii mizeaza deci pe o mica nisa de piata in care nu s-au inregistrat schimbari majore in ultimul timp asa ca P2006T are sanse sa treaca drept produsul (r)evolutionar.
La fel de interesant e un alt produs al Tecnam, P2012 Traveller.
Si asta pentru asemanarea cu INCAS AeroTaxi, cel putin din punct de vedere al caracteristicilor. Diferenta e, evident, ca P2012 zboara in timp ce AeroTaxi s-a blocat undeva la stadiul testelor de rezistenta.
Vrei un elicopter de atac cu capacitate de transport trupe, cargo si MEDEVAC. Care sa fie cat mai ieftin posibil, mai precis aflat in uz sau chiar stocat. Nu e neaparata nevoie sa existe mai mult de 12 exemplare dar ar ajuta la moral.
Say no more.
In 2015 armata britanica a retras din dotare ultimele elicoptere Wesland Lynx AH7. AH7 a fost calul de bataie al britanicilor incepand cu sfarsitul anilor ’80, cea mai importanta caracteristica a sa fiind talentul multilateral dezvoltat. A fost construit in aproximativ 120 de exemplare si a fost utilizat in cam toate rolurile posibile, inclusiv in cel de atac antitanc, dotat cu 8 lansatoare de rachete TOW si un sistem de achizitie tinte electro-optic M65, proiectat de Hughes (acum Raytheon) si produs local de BAE.
Povestea AH7 e rezumata foarte bine in cele ce urmeaza:
Chiar mai interesant decat deja retrasul AH7 e succesorul direct, AH9, cu ultima versiune remotorizata AH9A. AH9 a aparut la inceputul anilor ’90, a fost construit in 24 de exemplare dintre care 22 au fost modernizate pana in anul 2011 la standardul AH9A. Cele 22 de elicoptere AH9A vor fi retrase in 2018 si inlocuite cu noul AW159 Wildcat.
Deci pe langa AH7, undeva la orizontul anilor 2018-2019 vor deveni disponibile si 22 de aparate AH9A modernizate destul de recent, in 2011. AgustaWestland nu e chiar Bell, avand o prezenta in Romania foarte discreta spre inexistenta dar AH7/9A ar fi mai multirol decat OH-58D, un alt elicopter care bifeaza cerinta legata de pret.
Niste informatii mai clare despre celebrele interfete ale HAWK-ului romanesc, direct de la sursa adica UTI:
HAWK Communications – Command and Control System – SysC3H
SysC3H provides Communications and Command and Control capabilities for HAWK PIP III R systems and ensures integration into an air-ground defense system. It can be used in peacetime, crisis or armed conflict.
Characteristics
Ensures command and control for:
– CORSA
– CDF (UT HAWK PIP III R)
– PCP (UF HAWK PIP III R)
Provides communications services using NATO standard between the components of the system:
– provides bi-directional voice communication services between system components
– provides hierarchical and centralized control for HAWK PIP III R air – ground combat units while allowing in special situations their usage in a decentralized mode
– ensures interoperability with C2 systems – NATO similar systems
16 Mai 2016 – DSME (Daewoo Shipbuilding and Marine Engineering) incepe constructia primei fregate DW3000H pentru Marina Thailandei.
23 Ianuarie 2017 – Fregata este lansata la apa. Va fi livrata clientului in 2018.
Desi nu caracteristicile fregatei sint importante, trebuie spus ca are de toate: MK41 cu ESSM, Harpoon, Phalanx, tun de 76mm, sonar montat in chila si unul tractat. De la schimbarea specificatiilor initiale, fregata fiind cunoscuta acum drept DW3000F, s-a renuntat la I-Mast-ul celor de la Thales cu radar integrat pentru un Sea Giraffe al Saab. Totul montat pe o nava in lungime de 122m, un deplasament de 3.650 de tone si un pret de USD410mil. Proiectul s-ar baza pe o modernizare a clasei KDX-1, un fel de distrugator Marasesti sud-coreean, pastrand proportiile.
A doua fregata ar urma sa fie construita in Thailanda, frumos din partea coreenilor ca lasa si pe altii sa taie si sa sudeze tabla.
Micul gigant poate deci construi o nava in timpul cat altora le ia sa scrie un RfI sau sa organizeze o licitatie. Nu ar trebui uitata prezenta Daewoo in Romania, in caz ca s-ar vrea ceva concurenta pentru Sigma by Damen of Galatz. E drept ca santierul local al Daewoo nu are experienta in constructia de nave militare asa ca ar porni cu handicap dar si asa ar fi interesanta o oferta de pret si durata a constructiei, nu de alta dar s-ar putea sa fie surprize.
Ca sa inchidem cercul, si Hyundai va vinde doua fregate/corvete de 2.600 de tone si 104m lungime in Filipine. Pretul total este suspect pentru doua nave de dimensiunile astea: USD337mil. Probabil vopseaua e la optionale.
Acum doi ani, Jane’s anunta primele contracte de export pentru SIMBAD-RC – un sistem antiaerian naval telecomandat aproape-CIWS – clientii cei mai probabili find Turkmenistanul si Arabia Saudita. Turkmenistanul nu apare prea des in anunturile de achizitii militare, ocazia asta a fost prilejuita de achizitia (si dotarea) unor nave de patrulare turcesti, clasa Tuzla.
Acum avem si confirmarea de la producatorul rachetelor utilizate de SIMBAD-RC, MBDA:
Un vas de pază de coastă din Turkmenistan reperat ca fiind dotat cu un sistem naval de apărare aeriană cu rază scurtă de acţiune de tipul SIMBAD – RC
Potrivit presei turkmene, preşedintele Turkmenistanului, Gurbanguly Berdimuhamedov, a vizitat fortele maritime cu sediul în oraşul Turkmenbasi, pe coasta Mării Caspice. În timpul acestei vizite, sistemul de apărare naval al MBDA , SIMBAD-RC, cu rază scurtă de acţiune, a fost reperat pentru prima dată pe cel puţin două nave de patrulare: SG 111 Arkadag şi SG 113 Merdana.
Turkmenistanul a preluat livrarea a 10 nave de patrulare construite de şantierul DEARSAN din Turcia. Vasele fac parte din clasa Tuzla/NTPB (New Type Patrol Boat) al marinei turceşti. Vasele dislocă 400 de tone, au o lungime de 55,75 metri şi un echipaj de 35 de marinari.
Bărcile de patrolare turkmene sunt echipate cu câte două lansatoare SIMBAD – RC, unul în faţa punţii şi unul în spatele acesteia. Este neclar însă dacă toate vasele turkmene de acest tip (8 aflate în serviciul Pazei de Coastă / Serviciul de Frontieră şi două în cel am Marinei) au primit aceste sisteme.
Pentru inceput, sistemul anti-balistic David’s Sling se apropie de operationalizare. La fel de important, firma producatoare Rafael a primit licenta de export atat din partea guvernului israelian cat si a celui american, clientul identificat fiind Polonia. Trebuie reamintit ca israelienii au participat la competitia poloneza pentru sistemele de rachete cu raza lunga – care se desfasoara inca, in ritmul melcului polonez – insa la presiunile SUA, Rafael a trebuit sa abandoneze cursa. Motivul consta in faptul ca in competitie existau deja doua firme americane, Lockheed si Raytheon si prin retragerea Rafael s-a creat cale libera pentru ca Raytheon sa ajunga in pole-position. La schimb, israelienii ar fi primit asigurari ca racheta lor ar face parte din pachetul oferit de Raytheon, complementand rachetele cu raza lunga PAC-2 si inlocuind produsul rivalilor de la Lockheed, PAC-3, pe care Raytheon ii dorea de mult iesiti din ecuatie.
Acum, israelienii ar fi primit dreptul de a discuta direct cu polonezii insa nu e clar daca David’s Sling e oferit ca parte a Patriot (improbabil), in cadrul competitiei pentru sistemele cu raza medie-lunga sau este o oferta pentru programul rachetelor cu raza scurta, program ce avanseaza in paralel dar este inca intr-un stadiu incipient.
Polonezii au de ce sa se grabeasca, desfasurarea rachetelor Iskander in enclava Kaliningrad ajungand usor pe primul loc in lista prioritatilor. Pe langa achizitia rachetelor de croaziera JASSM, polonezii ar mai avea nevoie sa intareasca si defensiva iar David’s Sling parea cel mai ieftin sistem ABM cu raza scurta-medie disponibil pe piata.
Conceput initial ca un sistem ABM pur, David’s Sling urmeaza sa fie dezvoltat in continuare pentru a putea lovi si rachete de croaziera sau tinte manevriere, cum ar fi avioanele de lupta. In cadrul acestui programul de dezvoltare, s-a desfasurat recent un nou test, cel de-al cincilea.
Israelienii nu au publicat calendarul programului de dezvoltare a David’s Sling, asa ca e greu de spus cand va aparea versiunea capabila sa distruga atat tinte balistice cat si unele manevriere.
Prototipul T-X al Northrop Grumman si BAE – Sursa: janes.com
Intr-un anunt surpriza si nu prea, Northrop Grumman si BAE au anuntat ca nu vor raspunde la RfP-ul emis de USAF cu privire la noul avion de antrenament, program cunoscut drept T-X. Asta desi cele doua companii au investit deja intr-un prototip conceput special pentru competitia T-X.
Surpriza consta mai ales in modul abrupt in care s-a facut public anuntul de retragere, actiunea in sine fiind prevestita de declaratii facute cu doar o saptamana inainte din care reiesea ca NG nu sint foarte hotarati sa participe in continuare.
S-a dat de inteles ca programul T-X va fi adjudecat dupa modelul “celui mai mic pret, dintre ofertele tehnic acceptabile” – model de altfel foarte cunoscut romanilor, fiind de altfel modul normal in care se fac achizitiile militare in Romania. Se prevestea un razboi al ofertelor care ar fi dus pretul – si marja de profit a castigatorului – sub nivelul marii. Oficialii NG au dat de inteles ca ar fi mai interesati de competitii in care exista un oarecare spatiu de manevra iar pretul e considerat in functie de performante, asa cum se parea initial, dupa cum am prezentat aici. Daca avioanele considerate acceptabile din punct de vedere tehnic intra in competitie doar pe baza pretului, indiferent de diferentele de performante, este clar ca cel mai ieftin va castiga, nu neaparat cel cu cel mai bun raport pret vs performante.