TehnoMil

Piranha IV – Sursa: defense-update.com

A venit. Dar cu ce?

Un articol HotNews anunta ca “Trei mari corporatii americane cu afaceri in domeniul industriei de aparare si-au anuntat interesul in programele de inzestrare cu echipamente a armatei romane. Reprezentantii companiilor General Dynamics, Bell Helicopter si The Boeing Company s-au intalnit miercuri cu ministrul Economiei, Mihai Tudose, potrivit unui comunicat al institutiei.” Sursa

E de notat ca delegatiile au trecut (si) pe la Ministerul Economiei, nu (numai) pe la MApN asa cum se obisnuia si ca americanii au venit in grup organizat.

Nu exista nici un fel de detalii despre ce fel de colaborari au in vedere americanii si pe ce proiecte insa daca ar trebui sa se faca o lista cu produsele fiecarei companii, in ordinea probabilitatii de a fi cumparate de romani, o varianta ar arata cam asa:

General Dynamics – Piranha III sau vreo rubedenie (de data asta poate cu asamblare locala)
Bell Helicopter – AH-1Z (nu stiu daca MApN-ul il vrea dar americanii par sa nu renunte niciodata) sau poate reconditionare OH-58 Kiowa
Boeing – ?

AH-6i, ScanEagle, MSA (baby P-8), CH-47 Chinook. In afara de AH-6i, pe care Jane’s il dadea ca o potentiala varianta pentru elicopterul multirol cerut de Fortele Terestre si de ScanEagle, MApN-ul nu a aratat vreo intentie pentru restul produselor Boeing desi toate ar fi nice to have.

Cam prea multe elicoptere pe lista, pentru o singura delegatie.

Fostii concurenti UCLASS, viitorii concurenti MQ-25A – Sursa: US Naval Institute (USNI)

Doua mutari interesante in domeniul razboiului naval: prima ar fi ca SUA au gasit un raspuns la amenintarea rachetelor balistice chinezesti DF-21.

Nu e vorba de vreun laser sau vreo racheta anti-balistica sofisticata ci de un avion fara pilot si nici macar unul de lupta. Programul UCLASS (Unmanned Carrier Launched Airborne Surveillance and Strike) a fost restructurat ca MQ-25A, pierzand mult din capacitatea de lupta si ceva din cea ISR. MQ-25A pune insa accentul pe misiunea de realimentare in zbor, avand sanse sa devina primul avion-cisterna fara pilot care sa opereze de pe portavioane.

Cum ar putea sa invinga inofensivul MQ-25A temutele DF-21: prin cresterea razei de actiune a F-18 si F-35 ambarcate pe portavioane, permitand flotei sa ramana la o distanta sigura fata de tarm, in afara bataii DF-21.

Sint cel putin patru concurenti in competitia MQ-25A, aceeasi patru care au participat la UCLASS, care vor avea insa nevoie de reproiectarea aparatelor pentru a tine cont de misiunea prioritara, insa e posibil ca in competitie sa intre si nume noi.

Cea de-a doua miscare e facuta de rusi, care au in pregatire cel putin doua noi rachete anti-nava construite pe baza unei tehnologii inrudite: 3M22 Zircon si presupusa varianta a sa pentru export, BrahMos-2.
Continuare…

USAF ar studia planul inlocuirii F-15C/D cu o versiune a F-16 “cu radar imbunatatit” pentru asigurarea superioritatii aeriene, pe langa F-22.
E un plan surprinzator avand in vedere ca F-15 parea sa aiba un viitor asigurat prin investitia in avionica noua, cum ar fi noile radare AN/APG-63(V)3 sau AN/APG-82 si lipsa alternativei, odata cu oprirea fabricatiei F-22. Prin comparatie, modernizarea F-16 aflate in serviciul USAF intampina probleme de finantare, pe fondul intrarii in serviciu a inlocuitorului F-35. Totul parea sa indice inlocuirea, mai mult sau mai putin rapida, a F-16 cu F-35 si mentinerea cu multe eforturi a flotei F-15C/D pentru a completa numarul de F-22.

Asta pana acum, cand eforturile mentinerii F-15 in stare de zbor au inceput sa fie evaluate ca prea mari in raport rezultatele prea slabe – masurate prin gradul de disponibilitate a flotei – ceea ce impinge USAF la identificarea unei solutii “mai ieftine”. Un F-16 cu un radar mai puternic este vazut ca un compromis acceptabil pentru inlocuirea F-15C/D.

Nu e clar ce soarta ar avea F-15E insa daca se vrea uniformizarea flotei pentru scaderea costurilor, retragerea lor nu ar fi prea departe.

Nu e clar nici ce versiune F-16 este evaluata de USAF insa probabil e vorba de F-16V.

Ar fi o mare ironie ca F-16, tinut artificial mult timp la un nivel al avionicii inferior lui F-15, pentru a nu intra in competitie pentru misiunea de superioritate aeriana, sa reuseasca sa-si inlocuiasca fratele mai mare si mai mereu favorizat.

Deocamdata planul este in evaluare, nefiind inca aprobat, si legaturile bune dintre Boeing si administratia prezidentiala americana fac un asemenea scenariu mai putin probabil.

Dar chiar si daca planul nu este pus in aplicare, simplul fapt ca este evaluat plaseaza F-16 ca cel mai influent proiect al ultimilor 50 de ani.

Proiectul ucrainian Lan – Sursa: globalsecurity.org

#1: Ucrainienii au proiectul general al unei nave rapide de patrulare dar nu au bani sa o construiasca.

Proiectul pe nume Lan atrage insa atentia vietnamezilor, care se ocupa de proiectarea de detaliu si construiesc local patru nave, cunoscute drept TT-400TP.
Au un deplasament de aproximativ 450 de tone, o viteza maxima de 32 noduri si o raza de actiune de 2500 de mile la viteza economica. Echiparea parca ar fi romaneasca adica e vorba de echipamente sovietice rusesti de generatia anilor ’70: AK-176 de 76mm, AK-630 de 30mm, KPV 14.5mm si Igla. De altfel vietnamezii negociaza cu rusii intretinerea si modernizarea lor.

Continuare…

Cu sau fara rachete, tot aia e – Sursa: Navy.ro

Despe modernizarea NPR-urilor, din perspectiva alternativelor.

La categoria BNIB (brand new in box), trei variante, de la cea mai exotica, la cea mai puternica pana la cea mai putin… remarcabila.

Daca criteriul de evaluare al navelor rapide purtatoare de rachete ar fi doar viteza, atunci Skjold ar fi cea mai buna NPR.

Nava pe perna de aer cu pereti laterali rigizi sau pe scurt SES (Surface Effect Ship) a norvegienilor ar fi cea mai rapida nava militara din lume, are un comportament foarte bun pe mare montata si o vulnerabilitate redusa la exploziile minelor subacvatice fata de constructiile navale clasice.

In plus, pentru supravietuire se bazeaza si pe masuri de reducere a semnaturii radar, ajutata de tehnologia de constructie ce utilizeaza materiale compozite, mai precis laminate cu matrice din polimer (“plastic”) armate cu fibra de sticla si carbon, in structuri sandwich cu miez din PVC.

Continuare…

Cum ar fi trebuit raportate cele doua bugete ale MApN – Sursa: Cosmin Marinescu – contributors.ro

(*)Praf in Ochii Prostilor #InchisGuraFraierilor

Un articol foarte interesant de pe contributors.ro explica misterul creditelor de angajament, un mecanism bugetar care si-a castigat “faima” anul acesta, cand s-a incercat bifarea promisiunii de alocare a 2% din PIB pentru MApN prin completarea costelivului buget anual cu credite de angajament.
Pe scurt, creditele de angajament inseamna o autorizare pentru MApN (in cazul de fata) de a se angaja la plata unor sume in anii viitori. Pentru ca platile efective se vor face in alti ani, sumele respective vor fi alocate in bugetele anuale aferente si se vor contabiliza atunci, raportarea lor ca facand parte din bugetul anual curent fiind evident o greseala, in cazul asta intentionata.

Normal ar fi fost sa se raporteze un buget anual/curent – care sa cuprinda sumele ce pot fi cheltuite anul acesta si care sa atinga pragul de 2% din PIB – si un buget multianual/”virtual” care sa indice plafonul pana la care MApN-ul poate angaja plati in anii ce vin, dupa cum se poate vedea si in tabelul alaturat). Evident ca respectivele angajamente vor bloca sume din bugetele anuale/curente ale anilor viitori deci practic creditele de angajament nu inseamna decat o autorizatie pentru MApN de a-si angaja proprii bani din viitor. La fel de evident e ca discutia nu are nici o legatura cu vreo eventuala marire a bugetului iar “comasarea” celor doua bugete este doar inca o modalitate de a farda realitatea.

Pe acelasi principiu se poate construi un buget format din credite de angajament planificate pe urmatorii 200 de ani, care il va depasi pe cel al SUA. Din anul curent.

Motivul aparentei “generozitati” e ca un astfel de “credit” nu ar influenta nivelul datoriei externe si nici deficitul bugetar, nefiind vorba de sume cheltuite efectiv. Din punct de vedere practic nu este insa nimic nou, MApN-ul avand deja un mecanism de finantare al programelor multianuale prin care se incheie un contract-cadru initial, urmat (daca exista finantare) de contracte subsecvente anuale, raportate desigur in bugetele curente din anii respectivi.
Rezultatul este fix acelasi, depinzand in exact aceeasi masura de alocarile efective din fiecare an.

F-16 si JSM – Sursa: flightglobal.com

Programul de teste a JSM (varianta lansata de pe avioane a Kongsberg NSM) a inregistrat la finele anului 2016 o noua premiera, fiind executat primul zbor pe distanta mare, cu obiectivul de a demonstra capacitatea rachetei de a executa manevre de zbor complexe.

Continuand traditia predecesoarei sale, Penguin, platforma de lansare a JSM a fost un F-16 si, desi tinta este calificarea pentru F-35 si poate pentru F-18, asta e o oportunitate pentru Kongsberg de a-si largi baza de clienti potentiali, dintre utilizatorii de F-16.

Primul test cu incarcatura de lupta este prevazut a fi executat in 2018, destul de interesant, impotriva unei tinte de la sol. Racheta va fi astfel un concurent pentru SLAM Harpoon (Standoff Land Attack Missile), intr-o nisa a rachetelor de croaziera de dimensiuni mici, versiuni ale unor rachete anti-nava.

Trebuie spus ca JSM a fost proiectata de la inceput ca o racheta multirol, capabila sa loveasca atat tinte navale cat si unele terestre.

Chiar si NSM pare capabila de a juca rolul unei rachete de croaziera, Marina norvegiana efectuand tot in 2016 o tragere de test asupra unei tinte de pe mal, transformand Skjold-ul intr-o foarte mica Buyan-M.

Corveta multirol – Sursa: Fincantieri

Inca o corveta ce ar fi putut fi luata in calcul de MApN.

La jumatatea lui 2016, Qatarul a comandat consortiului italian format din Fincantieri si Leonardo-Finmeccanica un numar de sapte nave, dintre care patru corvete, o nava de debarcare si doua nave de patrulare (OPV-uri).

Contractul se ridica la o valoare totala de EUR5bil, din care circa EUR3bil inseamna constructia navelor, electronica in valoare de EUR700-800mil furnizata de Selex ES (companie Leonardo-Finmeccanica) si rachetele Exocet si Aster in valoare de EUR1bil, suma primita de MBDA, o alta companie Leonardo-Finmeccanica. A fost o zi buna pentru italieni.

Comparatia corvetei multifunctionale a Fincantieri cu SIGMA 10514 dar si Avante 2200C a spaniolilor de la Navantia arata cam asa:

Continuare…

Radarele compatibile SPYDER ar fi fost deja achizitionate – Sursa: w54.biz

(*)Praf in Ochii Prostilor #InchisGuraFraierilor

Cu multumiri pentru semnalare lui @LaCuscaPSD (poate pe viitor cu un nume de scena mai usor citabil):

“La întâlnire s-a discutat planul de cooperare tehnico-militară între România și Israel pentru anul 2017.

“Cu această ocazie s-au identificat și s-a căzut de acord cu partenerul israelian asupra unor proiecte potențiale comune de colaborare, precum: sisteme de rachete pentru apărarea aeriană, sisteme de avioane fără pilot, vehicule fără pilot, sistem mortier autopropulsat, sistem de stabilizare pentru platformă artileristică, arma de asalt pentru infanterie, echipamente optoelectronice, precum și de cercetare-dezvoltare de echipamente militare pentru forțele terestre, aeriene și navale, cyber defense și detecție CBRN”. a precizat Departamentul pentru Armamente.” Sursa: RomaniaLibera

MApN revine deci la prima iubire, aruncatorul de bombe Cardom, ca la Elbit SPEAR nu putem spera. Asta desi exista un proiect romanesc ramas la stadiul de demonstrator. De unde se vede ca nici UTI nu mai e ce-a fost.

“Sistemul de stabilizare pentru platformă artileristică” e o denumire voit vaga, parca pentru a mentine suspansul. O fi ATROM, o fi LAROM? Ambele destul de scumpe.

“Arma de asalt pentru infanterie” ar putea insemna sfarsitul pentru “noua arma de asalt romaneasca”, esuata intr-o licenta si nici macar una din cele mai bune. Totusi Cugirul are experienta pistoalele Jericho, standardizate acum in dotarea Romaniei.

“Sistemele de rachete pentru apărarea aeriană” aprind un pic imaginatia si ar putea lasa sa se intrevada niste SPYDER, daca nu se poate vorbi de David’s Sling sau Barak-8. Asta daca nu s-ar sti ca israelienii au si niste HAWK de care vor sa scape.

De remarcat ca o parte din echipamente au mai fost propuse pentru dotarea MApN si in trecut, acum reluandu-se procesul, intr-o “bucla peste timp” – cum se spune – de acolo de unde a ramas. Revin vremurile bune din anii ’90-’00.

O unitate a US Army din Europa a primit singurele doua prototipuri CMIC (C-UAS Mobile Integrated Capability) existente la aceasta data, sisteme de combatere a dronelor, montate pe transportoare Striker 8×8.

CMIC are in compunere un sistem optic de identificare a dronelor si echipament de bruiaj, lipsind insa laserul instalat pe prototipul MEHEL prezentat la sfarsitul lui 2016.

Obiectivul detasarii in Europa este de a integra prototipurile intr-o unitate operationala si de a le testa pentru 180 de zile. Mai ramane de elucidat carei unitati ii sint destinate cele doua CMIC (3/4 ABCT e in zona dar, in afara batalionului de geniu, nu prea pare a corespunde profilului) si unde anume vor fi testate – desi vehiculele au fost transportate in Germania, s-ar parea ca vor fi folosite in exercitii undeva in Europa de Est.