O stire aparent banala (Egiptul a primit sistemele S-300VM comandate) e ceva mai interesanta decat pare: Egiptul devine prima tara ce utilizeaza in paralel MIM-104 Patriot (PAC-3) si S-300V.
Nu, Grecia nu e in aceeasi situatie, grecii operand pe langa Patriot PAC-3 si S-300P, un sistem complet diferit fata de S-300V.
S-300V este marele mister al apararii aeriene a fortelor terestre ruse, fiind exportat in numar foarte mic fata de S-300P, astfel incat oportunitatile de “evaluare” au fost foarte rare. Dezvoltarea sa a inceput in acelasi timp cu S-300P al fortelor aeriene insa cerintele foarte specifice ale fortelor terestre au dus la proiectarea unui sistem fara nici o legatura cu P-ul. Practic nu exista nici o asemanare intre cele doua sisteme si nici un echipament comun. Erau vremurile cand sovieticii isi permiteau asemenea extravagante. Sau credeau ca-si permit.
S-300V poate fi considerat un echivalent terestru al SM-2, folosind aceeasi schema de ghidare inertiala / semi-activa radar in faza terminala. Daca cineva s-ar intreba cum ar arata un Aegis terestru (dar mobil), atunci S-300V ar fi cel mai bun model. Tehnologic, este deci cu doua generatii in urma PAC-3 dar si a omologului acestuia rus, 9M96E al ultimei variante S-300PMU3 (mai cunoscuta si ca S-400).
Nu e foarte clar motivul pentru care Egiptul a ales sa cumpere V-ul, avantajele acestuia fata de PAC-3 (mobilitate si raza de actiune mai mari) regasindu-se si in cazul P-ului, sistem considerat mult mai simplu de operat si implicit mai ieftin, care beneficiaza si de tehnologie mult mai moderna.
Dupa afacerea navelor de desant Mistral, S-300VM vine sa intareasca impresia ca egiptenii se dueleaza cu sauditii la capitolul sclipici kaki.