Competitia dintre .50 BMG si Lapua Magnum continua

Un lunetist canadian a doborat recordul de distanta, reusind sa isi loveasca tinta de la o distanta de 3.5km. S-a intamplat luna asta in Irak iar arma utilizata a fost McMillan Tac-50 in calibrul .50 BMG (12.7x99mm).

Canadianul a depasit cu un km recordul precedent, detinut de un britanic care a folosit o Accuracy International AWM (Arctic Warfare Magnum) in .338 Lapua Magnum (8.6x70mm) sa isi elimine tinta de la 2.5km (Afganistan, 2009).

Interesant e ca topul este dominat de cele doua calibre, .50 BMG avand o prezenta mai puternica poate si datorita faptului ca este munitia mult mai comuna in timp ce Lapua este mai noua si mai putin raspandita.


Diferenta de dimensiuni spune totul, .50 BMG fiind munitie dezvoltata initial pentru mitralierele grele si adoptata mai apoi de pustile anti-car sau anti-material, dupa denumirea mai noua.
Calibrul s-a dovedit in mod evident suficient de potrivit pentru obtinerea preciziei necesare lovirii unei tinte umane la distante extreme, dovada si topul amintit mai sus, insa ramane un calibru optimizat mai degraba pentru lovirea tintelor protejate.

In contrast, Lapua Magnum a fost creat de la inceput ca munitie pentru trageri de precizie la distante mari asupra unor tinte umane. Glontul a putut fi astfel mult redus in dimensiuni, ceea ce necesita mult mai putina pulbere, rezultand o greutate mult mai mica a munitiei si a armei dar si un recul mai redus fata de .50 BMG.

Daca .50 BMG are o bataie maxima teoretica mai mare, Lapua Magnum are o precizie mai buna la distante considerate practice, eficace, sub 2km. In mod evident ambele pot depasi distanta asta.
.50 BMG, considerat mai putin precis, are nevoie de mult mai multa indemanare din partea lunetistului, ceea ce face noul record cu atat mai extraordinar.

Interesante opiniile lui Chris Kyle despre cele doua munitii, preferinta sa fiind clara pentru Lapua.

In cazul Romaniei, se pare ca .50 BMG a castigat duelul fiind preferat in dauna Lapua, un numar de pusti semiautomate Barrett M82 fiind deja in dotarea FOS iar recentele intentii de achizitie arata ca se merge in continuare pe aceeasi munitie.

Mai avem nevoie de scoala canadiana, britanica sau americana (interesant, numai anglo-saxoni) si am fi pe drumul cel bun.

 

Both comments and pings are currently closed.

20 Responses to “Competitia dintre .50 BMG si Lapua Magnum continua”

  1. mihais says:

    A castigat si nu prea.Vb de lucruri diferite,desi doar usor.Barret nu e cea mai precisa arma.Ca arma anti-material(in practica tras dupa tinte ascunse dupa obstacole ce trebuie penetrate) e super o semiautomata.
    Pt trageri de mare precizie la mare si f mare distanta,trebe una cu repetitie.

    Bine,astea sunt subtilitati si chestii prea fine pt alde noi.”Noi” ca institutii.

    Asa off-topic,am auzit un caz recent.O unitate dintr-o tara de prin preajma a vizitat un centru de pregatire intr-o alta tara din preajma.Placand ochisorilor ce au vazut,au decis ca totusi mai trebuie sa testeze una-alta.Teste soldate cu pagube.In 2 zile au platit,in a 3-a era reparat.Au fost incantati si au inclus in planificare o vizita anuala.Toata lumea e fericita.

    Costurile erau usor peste mirifica licitatie a lui peste.La care o sa concureze dealerii Barret intre ei.
    Legea lu peste si armia lu Papura Voda.Schimba in puii mei kkt-urile astea.

    Off-topic nervos finished.

    • admin says:

      Deci mizezi ca or sa cumpere Barrett. Nu stiu daca ce au deja au cumparat sau li s-a cumparat dar avand in vedere ca local se fabrica o arma similara, ar fi interesanta o competitie.

      • mihais says:

        Nu stiu sa fi fabricat CRiabo ceva.Ca arma antimaterial e numai buna pt lunetistii pifanteriei,care-s alta treaba fata de FOS.Doar ca lunetistii astia se disting prin inexistenta.
        Desigur,daca ar exista ar trebui sa aiba si alte flinte afara de Gepardul de 50.Functie de misiune se alege arma.

        Problema e ca se face licitatie pt FOS.Ce steaua mea e prostia asta?Au aia nevoie de ceva,ar trebui sa arate cu degetul,iar contopistii sa semneze cecul.Punctum.
        Cand te duci sa te plimbi in lume si vezi ca vine specialu cot la cot cu civilu’,amandoi cu aceasi tehnica si ca singura grija e sa se antreneze,iti cam confirmi ca la urmatorul razbel vom avea o eroica miscare de rezistenta.Sper sa semene cu cea iugoslava nu cea franceza.Vive la France 1940.

        • admin says:

          Daca vorbim de o competitie intre importatorii de Barrett semiauto, atunci varianta Gepard devine fezabila. Teoretic, dupa constructie nu e mare diferenta, de asta ar fi interesanta o competitie intre ele.

          Daca insa se vor duce spre o arma cu repetitie, intr-adevar nu exista ceva echivalent in Romania si ar fi o alta discutie de ce nu, avand in vedere ca Cehia, Croatia, Serbia, Ungaria si Polonia au putut sa-si faca. Cam atat despre Cugir.

          Deocamdata FOSii au Barrett. Sa vedem daca merg in continuare pe semiauto, deci ar putea lua in considerare si Gepard sau trec pe cele cu repetitie.

          • mihais says:

            Sa fiu sincer,is sceptic cu privire la utilitatea unei arme cu repetitie de .50.In conditiile in care exista 338.
            50 semi o vad extrem de utila si necesara pt lupta urbana.Nu pt distrus blocuri motor si alte de astea.Desigur,poate trage dupa absolut orice,dar io vreau in primul rand sa gauresc zidurile dupa care se piteste pifanteria adversa.

            Am citit cartea lui Kyle de pe cand saracu om era in viata.Fara a contesta nimic,trebuie sa vedem contextul.Care e COIN.In Irak.Unde au case din lut,sefii te … pt o eroare de identificare,distantele sunt medii(pana in 400m).Nu e nevoie de tun.
            In plus omul nu vb de 50 ca fiind proasta.Spune ca nu-i place pt ca e grea cand tre sa cari la ea.Daca lupta la Vukovar sau Grozni in loc de Ramadi ar fi spus ceva de genul “desi grea de ne ia gaia,puterea incredibila a permis bla-bla-bla…” .Cand nu-ti trebuie ceva sa-ti salveze viata,poti face mofturi.

            Enfin,ce zic io e ca nu e corect sa comparam cele 2 cartuse decat in masura in care rolurile coincid.Cand vine vorba de rolurile unde se disting,deja vorbim de lucruri diferite,incomparabile,pt ca sunt ambele necesare.

            Doar ca, dpmdv,situatiile in care 338 e necesar se gasesc muuuult mai rar decat cele in care 50semi e util.De aia zic ca 338 la FOS merita.La pifani nu-i musai nevoie.
            Comme d’habitude,baietii nostri incearca sa faca din rahat un bici care sa si pocneasca.De aia cred ca au incercat sa danseze in marea de prostie institutionalizata si sa zica “mere si asa,numa’ sa luam ceva,’reati ai dracu”.

  2. MVSTELIDAE says:

    Eu spun că-i o competiţie întreţinută şi de arme, iar McMillan TAC 50 este o armă foarte bună, foarte simplă.
    Mai este o competiţie întreţinută de pulberea introdusă de producător.
    Eu spun că McMillan ar fi arma cea mai bună pentru România.

    Simplă, a confirmat în munţii Afganistanului, are capacitatea de a băga frica în inamic(când un 50 îţi loveşte colegul în cap, efectele sunt destul crâncene), deci într-o ambuscadă în munţi sau o retragere tactică, arma poate cauza neplăceri mari. Şi mai important, arma poate învinge armura personală, poate scoate din uz vehicole, având glonţul greu, o să lovească relativ uşor printre crengi. Când ai o armată mică trebuie să ai arme mici de calitate şi care lovesc cât mai tare, pentru a-ţi crea terenul pentru unele victorii tactice. Aiurea prinzi adversarul în ambuscadă dacă tu loveşti cu pietricica nu cu bolovanul.
    De exemplu, luăm evul mediu, diferenţa dintre Moldova şi Elveţia nu ţinea de economie sau potenţial uman, nici de organizare, pe modelul Maramureşului şi al Elveţiei medievale, Moldova avea multe zone libere, cu oameni gata să lupte pentru stat fiindcă aveau privilegii(un lucru ce România nu l-a practicat niciodată, dar Russia îl practică şi azi, iar Elveţia l-a dus la un nivel superior).

    Ce nu avea Moldova? O armă grea şi ieftină pentru a distruge adversarii superiori, pentru infanteria uşoară.
    Şi aici vedem o tendinţă în Moldova de a prefera armele uşoare şi unităţile uşoare şi mobile ce o să ducă la pierderea independenţei in timp şi distrugerea statului. Nu extinderea lui, şi asta după un început extraordinar în secolul XIV, extinderea din Maramureş fiind fulgerătoare. De exemplu, la Codrii Cosminului, chiar dacă surpriza a fost totală, cavaleria grea poloneză a reuşit să supravieţuiască, reuşind apoi să salveze armata, în câmp deschis, de la o înfrângere totală!
    Ori, din moment ce Ştefan cel Mare a făcut tot ce trebuia să facă din punct de vedere tactic şi strategic până la finalul bătăliei, vina revine înzestrării.

    La Morgarten, aproximativ aceeaşi situaţie, cu o armată şi mai mică, şi mai uşoară, elveţienii au reşit să nimicească toată cavaleria grea Habsburgă şi au câştigat o mare victorie împotriva unei puteri superioare, ce o să dea un imperiu mai târziu.

    Surpriza a fost la fel de mare, doar că infanteria elveţiană a beneficiat de o invenţie proprie gândită pentru aşa ceva, halebarda. Pur şi simplu, vânătorii şi muntenii din Schwyz şi Uri au măcelărit fără mari eforturi cavaleria grea din moment ce semnalul a fost dat.
    O să vedem că arma inventată de ei era atât de eficientă împotriva cavaleriei şi a infanteriei grele, atât de ieftină, că o să domine bătăliile din Europa pentru multe secole!

    Deci este foarte important ca o armată mică să aibe arme eficiente împotriva ţintelor grele, arme ce produc un impact mare.
    Acum, nu sunt de acord că au adoptat calibru pe o struţo-cămilă, care nu poate fi nici DMR, din cauza calibrului, dar construcţia este mai mult DMR, asta dacă ar vrea să adopte arma la scară mare.
    Este o armă de nişă. Bine, în cazul FOS este o armă bună uneori, fiindcă poate ai nevoie de rapiditate, de putere şi de o distanţă lungă, dar cred că au nevoie în primul rând de McMillan.

  3. xv says:

    Recordurile astea au mai mult o utilitate pt tabloide decat una militara. Vad numai anglo-saxoni in top, probabil rusii, care au o scoala de lunetisti excelenta nu sunt interesati de recorduri sau nu le-au dat publicitatii.
    Pustile cu luneta sunt arme de precizie, dar la distantele alea probabilitatea lovirii tintei e destul de redusa.
    Ramane doar efectul psihologic, un lunetist chiar daca nu nimereste tinta de la 3 km, poate tine o companie pe burta multa vreme.
    Pt tinte importante, la distante mari mai bine folosesti o racheta antitanc, cum fac FOS din Rusia sau Israel si ai terminat povestea.
    Cat despre calibre, un factor important e munitia, pt fiecare arma cumparata munitia necesara costa de cateva zeci de ori mai mult, deci cand se introduce un calibru pe scara larga e greu sa introduci o alternativa cand nu sunt bani.
    Exista arme pt care munitia fiind mai rara s-a epuizat si nici nu s-a mai cumparat alta, considerandu-se ca nu e fiabil.

    • admin says:

      Chiar si dpdv al cazul logisticii, competitia nu e definitiv transata: .50 BMG e mult mai raspandit deci exista stocuri mai mari dar .338 e mai ieftin de produs.

      Daca limitam discutia la distante sub 2km, unde exista o probabilitate mai mare de lovire consistenta a unei tinte, atunci .338 puncteaza si la greutate (munitie si arma) si ergonomie (recul redus). .50 ramane cu capacitatea anti-material.

      • mihais says:

        Faza e ca trageri peste 4-500m sunt rare.

        Munitia e de precizie pt oricare calibru ar fi,nu exista stocuri.Ca poti folosi munitia obisnuita la distantele uzuale e drept.

    • MVSTELIDAE says:

      Păi să nu exageram şi să nu acuzam gratuit vesticii de tabloidizare(sper că ăsta-i termenul), ruşii nu au avut un razboi de genul de foarte mult timp, Dragunov nu era capabil să lovească la o asemenea distanţă.
      Din câte ştiu, nu cred că au o armă la fel de capabilă, nu mai luptă în zone propice, Ucraina parcă este singurul front. Dacă au lovit ceva record, sigur nu o să publice! În alte vremuri, când luptau pe faţă, veneau şi ei cu articole pe tema asta, doar că atunci nu aveam internetul, deci impactul era mai mic. Exceptând lunetiştii din Stalingrad, care şi acum sunt nişte staruri rock.

      Distanţa nu-i utilă pentru propagandă, şi nu văd ce este rău să lauzi performanţele unui soldat! Este munca lui, excelează în ea!
      Acum o să explic cât de cât de ce ei!
      În primul rând este vorba de mental.
      Ţările anglo-saxone sunt foste colonii , exceptând sursa, unde lumea practica sau practică vânatoarea, practică trasul la ţintă în mod sportiv, iar în armata nu te duci că vrei să ai un loc cald, ci pentru că eşti pasionat! Deci este un concurs, ei nu-şi fac doar treaba, ei vor să fie cei mai buni, de la nivelul de jos, până la nivelul internaţional!
      Deci din România este mai greu de înţeles, fiindcă la noi nu s-a cultivat această libertate cam de când Moldova a renunţat la răzeşi, dar acolo lumea practică mult, au o tradiţie uriaşă, începând de la arcul mare, până la primele puşti de precizie de pe frontieră, până la alegerea puştii Lee Enfield, deci deja când ajung în armată ştiu fiecare detaliu. Şi cultura asta se moşteneşte, , anglosaxonii tot timpul au pus valoare pe precizie , chiar dacă doar în unele state se mai practică sportul! De exemplu, în armata americană încă se învăţa procedeul praştiei clasice, care nu-i folosit de nimeni în luptă, dar care te ajută enorm dacă vrei să-ţi sporeşti precizia. Ei merg acolo pentru a depăşi recorduri, nu doar pentru a-şi îndeplini treaba.
      Apoi, ei au o industrie bazată pe tradiţie, nu heirupism socialist, pe cerere, beneficiază de materiale noi şi tehnologii în domeniul fabricării! Deci vorbim şi de un avans tehnologic evident, chiar dacă ruşii nu-s ceva desculţi în domeniu!

      Revenind la rolul practic, cred că distanţa este cea mai importantă când vorbim de lunetişti, fiindcă nu vorbim de sarcini DMR. Un lunetist o să fie confruntat imediat de alt lunetist într-un scenariu clasic, la DMR se poate vorbi că are doar acel scop de a ţine infanteria cu capul în pământ!

      Dacă ai reuşit să scoţi din joc lunetiştii adverşi de la o distanţă relaxantă, poţi măcelări liniştit infanteria de la o distanţă mai utilă! Aici distanţa este cheia, iţi dă un avantaj mare, când vrei să înfrunţi un alt lunetist.

      O racheta antitanc te face vulnerabil tocmai la lunetistii adversi, este grea de carat si este usor de evitat de o armata profesionista, este şi scump procedeul şi mai nou necesită ceva antrenament! La a doua folosire o sa fii o tinta singura, iar dupa ce lunetistul te-a rezolvat, neavand lunetist propriu, este liber sa facă ce ştie mai bine.

      În ce priveste moralul.
      Impactul calibrului 50 este devastator, ştiu o poza postata de un utilizator de Barrett pe un forum. Eu nu recomand sa o vedeti, să mergeţi pe link, dar o pun pentru doritori cu riscul de a nu fi publicat comentariul http://www.grouchyoldcripple.com/archives/001726.html (puteti sa nu publicati comentariu, chiar inainte de a privi, chiar este oribilă ca grafică, este o lovitură în cap).În comparaţie vedem efectul teoretic al .338-ului http://i459.photobucket.com/albums/qq319/DocGKR/CNStarget.jpg
      Ori frica de moarte este una, dar să-ţi vezi trei colegi în starea respectivă te poate duce la demenţă şi şoc post traumatic! Mai ales când nici nu auzi sursa.

      • xv says:

        Lunetistii rusi au participat si la razboaiele din Vietnam si Angola, fata de cele oficiale, unde s-au dus sa “testeze” Dragunovul.
        Au castigat competitii internationale, au scoli dedicate (atat in cadrul comandamentului FOS, cat si la VDV), au pusti importate (Steyr, Tikka, Accuracy, Hecate), au baza de selectie (tineri crescuti in familii de vanatori) samd.

        Instalatiile RAD la care ma refer sunt cele din dotarea unitatilor FOS, evreii au o intreaga unitate specializata in asa ceva, rusii au un pluton in brigada 45, care actioneaza in Siria in rol de cvasi-lunetisti.

        Rolul lunetistilor nu e sa doboare cu o probabilitate de 50% tinte dupa curbura pamantului, pentru aia sunt alte arme.

        Din punctul meu de vedere, decat recordurile astea futile, mi se par mai relevante performantele lunetistilor ceceni la Grozny, ale sarbilor la Sarajevo, ale libanezilor la Beirut, ale rusilor si ucrainenilor in Donbass sau acum ale sirienilor in Alep. Adica in lupta urbana.

        • admin says:

          Interesant ca ai mentionat FOSii israelieni in legatura cu RAD. E planificata o postare care va atinge (foarte) tangential subiectul.

          Dar pana atunci trebuie rezolvata problema lovirii tintelor “moi” de dupa curbura pamantului, de o maniera satisfacatoare. In episodul viitor.

  4. mihais says:

    Oi vei,bre Mustelidae,dar o dadusi pi langa tinta.De razboiul cecen,de insurgenta din Dagestan,de Georgia…
    Nu numai ca au arme super(SV-98,Orsis) dar au si conditii sa le foloseasca.Iar o vreme au si importat arme de precizie pt speciali.

    • MVSTELIDAE says:

      Din câte am înţeles acolo se ocupă de ei noua armata musulmana a tarului, nu cred că pun ăia mâna pe top class!
      Sau poate le-au dat, că tot au cele mai frumoase moschei din lume construite în ultimii ani, dar până dibuiesc cum se trage +2,3 mai este mult!
      Georgia este cam rece si gata sa imbratiseze Tarul pe alocuri.
      Cam cea mai bună armă a lor este asta, cel puţin din laude, https://www.youtube.com/watch?v=0CtgTDWpmQE
      Arata si foarte bine, dar eu nu cred că poate ce sustin, apoi as merge pe mâna OSV 96
      Au dus-o în Siria pe cea mai bună, unde se pot lăuda liniştiţi, să vedem dacă găsesc o locaţie oportună şi pot bate recordul.
      http://www.mirror.co.uk/news/world-news/russia-deploy-worlds-most-powerful-9124075
      În momentul de faţă marea şcoală rusă are recordul în Afganistan, 1,3 plus ceva.
      Un Dragunov.
      Nu aş spune că şcoala rusă este chiar una de lunetisti pur sânge, ci mai mult una de DMR în principal, astă şi când te uiti prin luneta KSTV sau Dragunov, unde ai nişte linii pentru a te ajuta să-ţi dai seama de la ce distanţă priveşti omul, pentru a nu avea nevoie de coleg! Este mai mult o şcoală mixtă, foarte bună în trecut, dar nu aş spune că-i o şcoală cu ADN de lunetişti pur sânge, în conceptul vestic!
      Cred, poate mă înşel.

  5. gsg9 says:

    va batetzi capu’ aiurea cu calibre si distantze de angajare

    lovitura aia propagandistica nu mai tzine de arma sau de skillul tragatorului

    sau de scoala sovietica de lunetisti cacare cu modestia’i caracteristica nu se prea lauda ci sufera in tacere ca barbatzii, dupa cum ne spune xv…

    anglo-saxonii sunt in toape deoarece because parce que fiinca iegzasta o eggsplicatzie

    de fapt doo 🙂

    un, pt ca au cu ce

    iegzasta calculatoare balistice montate pe puscoace ca altfel la distantza ai nu ai cum sa culculezi tu cu pixu’ corectziile necesare

    modelul asta de luneta Schmidt & Bender 5-25 PM II/LP pe care il au montat cacanadienii pe puscoacele lor are asa ceva montat

    https://armelit.all.biz/en/the-ballistic-barrett-calculator-for-sights-of-g11333948

    https://www.wolverinesupplies.com/productdetail/bar13836_barrett-bor-system-for-schmidt-and-bender-pmiilp-dt-525×56

    si asta se poate conecta la un laptop pe USB

    se ia in considerare presiunea si densitate aerului, elevatzia, inclinatzia, temperatura, curbura Pamantului pana si corectzii pt tipuri de cartuse cu caracteristici balistice cunoscute

    asa ca se culculeaza automat o solutzie de tragere si i se prezinta specialistului, cacare apasa pe tragaci

    o zi calma dpdv atmosferic si gata, ai doborat printre altele si recordul…

    mai exista si Trackingpoint, cacare lucra la o solutzie “Miles Maker” cu bataie de pana la 2 miles

    si a dooa ar fi ca rezbelu cu aurolacistanii din isis/astan este si unul propagandistic

    oricum cacam asta e trendul, pt distantze foarte mari nu ai cum sa culculezi tu toate astea, sunt computere care fac asta si itzi arata cum sa tragi

    12.7 are avantajul ca fiind un piroi atat de greu o fi mai stabil pe traiectorie si mai putzin susceptibil la vantoase decat .338 lapua magnum

    la rusi mai dureaza probabil, odata ca nu inca au reusit sa miniaturizeze lampile si ecranul monocrom verde de la culculatoare

    si inf inal daca nu le vand francezii au o problema ca si la tancuri 🙂

    si a dooa caco’sta, cine isi permite bate recodurile, cine nu, e barbat si tace