August 30th, 2017 
admin Doar unul din exemplele de cooperare intre statele NATO pentru proiectarea si dezvoltarea in comun a unor echipamente militare, din care se pot trage cateva concluzii despre cum functioneaza un astfel de proiect in realitate, si se pot risipi niste mituri mioritice. In episodul de fata, ESSM Block 2.
237707
Pentru cine nu are timp sa citeasca intreg documentul, cateva fragmente interesante si concluziile aferente:
August 29th, 2017 admin 
QRSAM – Sursa: facebook.com
Oarecum.
Sau doua dintr-o lovitura: indienii sint pe cale sa foloseasca experienta castigata in urma programului Barak-8 ca sa-i taie de la cascaval atat pe israelieni cat si pe francezi.
Starea apararii AA a Indiei a fost descrisa deja in primul episod insa ca o recapitulare: India s-a trezit cu intreaga aparare AA (Aviatie, FT, Marina) in mare parte de origine sovietica, depasita moral si fizic. Era deci ocazia perfecta de a uniformiza dotarea cu niste produse “made in India”.
La capitolul rachete cu raza medie a fost aleasa Barak-8 a israelienilor, capabila de a fi lansata atat de la bordul navelor cat si de la sol si a carei dezvoltare s-a facut in comun cu India. Barak-8 e si unul din putinele proiecte indiene care pare sa mearga bine.
August 27th, 2017 admin Tocmai cand ziceam ca le-am vazut pe toate… Cea mai noua moda in lumea Glock este constructia artizanala a corpului pistolului, ceea ce permite folosirea lui fara a fi inregistrat. E vorba bineinteles de lumea Glock de peste ocean.
Glock este fara indoiala unul dintre cele mai modificate pistoale din lume – probabil cel mai modificat pistol modern, daca e sa facem abstractie de 1911 – popularitatea sa facand sa apara o multime de furnizori pentru piese aftermarket. Este practic posibil sa construiesti un Glock fara nici o piesa OEM, folosind doar piese compatibile.
Dar asta nu a fost de ajuns, pe piata aparand o firma, Polymer80, ce vinde corpuri finalizate in proportie de 80%, care in mod legal nu se clasifica drept arme deci pot fi vandute ca orice bucata de plastic negru, urmand sa fie finisate si transformate in “arme” – din punct de vedere legal – de catre cumparatori. “Plasticul” se numeste Spectre PF940C si este compatibil cu piesele OEM sau aftermarket produse pentru Glock de generatia a treia.
Atat timp cat arma este pentru folosinta personala si nu pentru comercializare, nu e necesara inregistrarea (in SUA) deci Glock-ul construit astfel devine o “arma fantoma”. Fara serie de inregistrare sau orice alt marcaj de identificare.
Clipurile de mai jos nu sint recomandate organelor abilitate romanesti, care s-ar putea sa faca infarct.
Si o prezentare de la producator, posibil sa fie vorba de o versiune ulterioara, sinele posterioare fiind metalice fata de versiunea prezentata mai sus.
Si cand te gandesti ca cei de la Cugir nu au putut sa faca operatiunile de asamblare si au pierdut ocazia sa sara in caruta producatorilor de piese pentru cel mai popular pistol din lume.
August 25th, 2017 admin 
Patriot la ambarcare, deocamdata doar pentru transport – Sursa: japanbullet.com
Lockheed Martin a anuntat, fara a da multe detalii, ca studiaza posibilitatea navalizarii PAC-3, pe langa alte proiecte menite sa-i creasca cota de piata. Din punct de vedere comercial manevra are logica, Lockheed aflandu-se intr-o competitie foarte dura cu Raytheon, ultimii avand insa o oferta mult mai bogata in domeniul rachetelor.
Cei doi sint parteneri destul de incomozi in cele doua programe majore AA americane: Patriot-ul fortelor terestre este construit de Raytheon, care furnizeaza si rachetele PAC-2, insa Lockheed vine cu mai modernele PAC-3. La US Navy situatia se inverseaza, Lockheed construind sistemul Aegis si lansatoarele Mk41 iar Raytheon furnizand cam toate rachetele. Dupa ce Lockheed a incercat inlocuirea Patriot cu MEADS, a venit randul incercarii de a intra si pe piata rachetelor navale. Pretextul ar putea fi amenintarea rachetelor balistice chinezesti pentru care US Navy nu are un raspuns adecvat, capacitatea ABM a viitoarei SM-6 fiind destul de limitata si asta ar fi avantajul PAC-3.
August 21st, 2017 admin 
MP18 – Sursa: battlefield1.gamepedia.com
Povestea a inceput in transeele WWI, unde germanii au introdus ideea unei arme special concepute pentru lovirea unui numar mare de tinte intr-un spatiu restrans. Arma ideala trebuia sa fie portabila si capabila sa traga la cadenta mare un calibru usor, preferabil aceeasi munitie utilizata de pistoalele regulamentare germane. Se nastea astfel o noua clasa de arme: pistolul-mitraliera.
Ca prim membru al familiei, MP 18 (MaschinenPistole) a fost nu doar o reusita tehnica in sine dar, mai important, a fost modelul pentru majoritatea pistoalelor mitraliera ce au fost concepute dupa el. A fost rezultatul colaborarii unei echipe din care faceau parte Hugo Schmeisser si Theodor Bergmann, cei doi urmand sa-si puna amprenta si pe versiunile ulterioare.
MP 18 functiona pe principiul devenit clasic de atunci al inchizatorului inertial “deschis”, utiliza in diferite versiuni cele mai populare munitii de pistol de la acea vreme – selectia naturala desemnand drept castigator 9mm Para – si avea un incarcator de mare capacitate (32 de cartuse) de un tip foarte interesant, mixt, sector+tambur. Principalul neajuns era greutatea de peste 4kg dar asta doar raportat la standardul de azi, acum 100 de ani fiind o caracteristica perfect acceptabila.
August 17th, 2017 admin Mai tine cineva minte prezentarea contributiei UTI la programul NATO AGS?
Iata cum va arata sistemul transportabil de control al UAV-urilor Global HAWK (Transportable General Ground Station) produs de Finmeccanica – Selex ES (transportabil, care e diferit de cel mobil, produs de Airbus – diferenta de nuanta importanta), TGGS la care a contribuit si UTI.
TGGS – Sursa: P. Valpolini via edrmagazine.eu
Elettra Communications Ploiesti ar fi adus de asemenea o contributie neprecizata la constructia sistemului de comunicatie aflat la sol WBDL (Wide Band Data Link) – integrator acelasi Selex ES.
August 14th, 2017 admin 
INCAS 2017 – Sursa: www.afahc.ro
In primul rand trebuie spus ca este vorba de un concept rezultat din munca de voluntariat a unor cercetatori INCAS deci nu este inca vorba de un proiect propriu-zis, activitatea de R&D avand la acest moment mai putina sustinere din partea beneficiarului (Avioane Craiova?), a clientului final (MApN) sau a celor care trebuie sa incurajeze cercetarea (Min. Educatiei/UEFISCDI) decat i s-a acordat, sa zicem, lui IAR-99NG/TD sau defunctulului AMTA. Macar daca i s-ar asigura mai multa publicitate, pentru ca nu stii de unde sare iepurele.
Nu voi descrie obiectivele urmarite de micro-supersonicul INCAS – apropo, nu are inca nici macar un nume -, o descriere detaliata putand fi citita aici (pagina 177) dar in rezumat, ideea e de a se proiecta si construi un avion supersonic capabil atat de misiuni aer-aer cat si aer-sol/nava care sa suplimenteze numarul redus de F-16 care va intra in dotarea RoAF (48 pare un numar de imens dar in realitate este minimul promis la intrarea in NATO), putand fi considerat un inlocuitor al MiG-21 din punctul de vedere al numarului de unitati avute la debutul programului LanceR. Ce e special la conceptul INCAS e ideea de misiune aer-aer strict WVR, evitarea luptei BVR fiind posibila datorita reducerii amprentei radar in principal (dar probabil nu numai) prin dimensiunile liliputane ale micro-supersonicului dar si datorita utilizarii super-croazierei. Acelasi concept are evident aplicativitate si in cazul misiunilor aer-sol.
Conceptul a avut mai multe iteratii, in varianta 2017 fiind vorba de un avion mai mic decat un F-5, cu o cala de armament integrala, propulsat de un motor RR-Viper 632, dotat cu un radar PESA/AESA mecanic cu raza foarte scurta (20km) si o suita integrata de senzori pasivi (IR si RWR). Evident, spatiul interior este extrem de scazut asa ca pentru a putea purta 6 rachete aer-aer asa cum este preconizat, rachetele vor trebui proiectate special.
Calea spre un proiect de succes ar fi mult mai usoara daca s-ar elucida unele elemente ramase deocamdata nerezolvate:
August 11th, 2017 admin 
Hyunmoo 2C – Sursa: kjclub.com
Nu e vorba de, asa cum era de asteptat, cei mai buni dintre coreeni ci de ceilalti, cei care in general nu se joaca cu rachete balistice. Si asta pentru un motiv bun, Coreea de Sud avea o intelegere cu SUA datand din 2001 pentru a nu dezvolta rachete cu raza de actiune mai mare de 300km si incarcatura utila mai mare de 500kg.
Dupa un efort diplomatic serios, coreenii au primit in 2012 acceptul SUA de a dezvolta rachete cu raza maxima de 800km si rezultatele nu s-au lasat asteptate. In 2015 a fost testata o racheta cu raza de 500km (Hyunmoo-2B) iar anul curent una cu raza de 800km (Hyunmoo-2C).
Hyunmoo-2C ar urma sa intre in dotare pana la sfarsitul anului.
August 10th, 2017 admin LET L-410 e cel mai de succes proiect aviatic al cehilor, fiind produs in peste 1.000 de exemplare din 1969. In 2015 a avut loc primul zbor al unei versiuni modernizate, L-410NG care ramane in aceeasi nisa de piata (capacitate de 19 pasageri intr-o cabina nepresurizata) dar este construit cu materiale mai avansate si dotat cu motoare mai puternice, rezultand performante mai bune in raport cu versiunea precedenta, UVP-E20.
In primul rand – frumoasa hala de asamblare a cehilor.
In al doilea, de ce este facuta prezentarea in rusa? Compania rusa UGMK/UMMC (Ural Mining and Metallurgical Company) a devenit in 2013 proprietara LET si a anuntat intentia de a investi intr-o linie de asamblare a L-410NG la UWCA (Ural Works of Civil Aviation). Desi proiectul L-410NG a fost finantat de statul ceh, exista un real pericol ca fabricatia sa fie transferata in Rusia. In cel mai bun caz, cehii vor ramane fara productia aparatelor destinate pietei rusesti, in cel mai rau caz…
Ar mai fi de mentionat ca cehii mai au un producator care incearca sa-si faca loc pe aceeasi piata, Evektor cu EV-55, prezentat deja aici adica un fel de AeroTaxi care a prins o repartitie mai buna.
Cat despre L-410 si LET, cel putin rusii sint consecventi si aplica aceleasi metode de privatizare prin toata Europa de Est, nu doar in Romania.
Posted in 
Tags: 
