Povestea a inceput in transeele WWI, unde germanii au introdus ideea unei arme special concepute pentru lovirea unui numar mare de tinte intr-un spatiu restrans. Arma ideala trebuia sa fie portabila si capabila sa traga la cadenta mare un calibru usor, preferabil aceeasi munitie utilizata de pistoalele regulamentare germane. Se nastea astfel o noua clasa de arme: pistolul-mitraliera.
Ca prim membru al familiei, MP 18 (MaschinenPistole) a fost nu doar o reusita tehnica in sine dar, mai important, a fost modelul pentru majoritatea pistoalelor mitraliera ce au fost concepute dupa el. A fost rezultatul colaborarii unei echipe din care faceau parte Hugo Schmeisser si Theodor Bergmann, cei doi urmand sa-si puna amprenta si pe versiunile ulterioare.
MP 18 functiona pe principiul devenit clasic de atunci al inchizatorului inertial “deschis”, utiliza in diferite versiuni cele mai populare munitii de pistol de la acea vreme – selectia naturala desemnand drept castigator 9mm Para – si avea un incarcator de mare capacitate (32 de cartuse) de un tip foarte interesant, mixt, sector+tambur. Principalul neajuns era greutatea de peste 4kg dar asta doar raportat la standardul de azi, acum 100 de ani fiind o caracteristica perfect acceptabila.
Ideile bune ale germanilor au fost adoptate in perioada interbelica de cam toate marile puteri si cei mai receptivi la noutati dintre cei mici, americanii, francezii, italienii, rusii, elvetienii si finlandezii producand si chiar adoptand pana la inceputul WWII intr-un numar mai mic sau mai mare pistoale mitraliera similare. Dintre marile puteri, doar britanicii nu au considerat necesar sa proiecteze un pistol mitraliera asa ca 1940 i-a prins complet dependenti de importurile de PM-uri Thompson americane, extrem de scumpe. Pentru ca, asa-i cand n-ai lucrul tau si-ti arde buza.
Ca circumstanta agravanta, la mijlocul anilor ’20 Auto-Ordnance Company (producatorii americani ai Thompson) au incercat sa ofere licenta firmei britanice BSA (Birmingham Small Arms) in asteptarea unor contracte din Europa, incluzand evident si UK. Au fost fabricate un numar mic de arme insa nici un contract nu s-a materializat asa incat productia de serie nu a inceput niciodata iar in 1940 UK a inceput sa importe Thompson din SUA.
Situatia nu putea sa dureze prea mult asa ca britanicii au luat si cea mai pragmatica decizie posibila: au decis sa copieze urgent o arma despre care stiau ca functioneaza bine. Nu, nu a fost vorba de Thompson cu care aveau deja experienta ci de MP 28, o versiune a MP 18 fabricata sub supravegherea lui Schmeisser. Sarcina punerii sublerului pe MP28 le-a revenit maiorului Reginald Shepherd si lui Harold Turpin insa arma rezultata va purta numele celui care va superviza productia la Sterling Armaments Company: George Herbert Lanchester. PM-ul Lanchester Mk1 nu are practic prea multe diferente interne fata de MP28 asa ca nu sint prea multe de spus decat ca s-a gasit doar in dotarea Royal Navy, in timp ce Armata era destul de multumita de Thompson, atat timp cat britanicii aveau bani sa le importe. Cum era de asteptat pentru o copie directa a MP28, Lanchester era grea, de fapt chiar ceva mai grea ca MP28 fiind putin mai lunga (era considerata carabina) si, punct critic pentru britanici, era la fel de solid construita. Critic in sensul ca arma era inca scump de produs asa ca nu se putea fabrica un numar foarte mare de unitati intr-un timp foarte scurt iar Armata vroia un inlocuitor ieftin pentru Thompson.
Din nou cea mai pragmatica idee a fost sa simplifice la maxim Lanchester, aceiasi Shepherd si Turpin venind in Decembrie 1940 cu ideea unui mecanism de dare a focului mult simplificat. In Ianuarie 1941 au fost construite doua prototipuri iar in Februarie arma a fost acceptata pentru a intra in productie ca “o foarte simpla carabina automata Schmeisser de 9mm, cunoscuta drept carabina automata ST” (Shepherd, Turpin) pentru dotarea fortelor din rezerva. In Martie, la denumirea pistolului mitraliera s-au adaugat si initialele fabricii ENfield, rezultand celebrul STEN.
Despre STEN se poate spune ca functiona oarecum satisfacator pentru o arma aproape artizanala dar nu a impresionat nici un utilizator prin mai nimic, opiniile fiind destul de nefavorabile. Calitatile STEN tineau de altceva, adica de logistica: era nevoie de doar 5,5 ore pentru a o produce, costa de 5 ori mai putin decat un Lanchester si de 15-20 de ori mai putin decat un Thompson (dupa unele surse 10USD vs 200USD – e clar ca americanii faceau un profit serios) si a fost fabricata in aproximativ 4 milioane de exemplare. Adica destul pentru necesitatile britanicilor si pentru oricine altcineva avea nevoie de o asemenea arma rudimentara: aliati, rezistenta europeana sau… germani.
Initial, germanii au capturat o serie de exemplare ce au fost parasutate de britanici ca ajutor pentru rezistenta franceza si le-au introdus in serviciu ca MP748(e) desi erau in mod evident inferioare propriilor modele. Armele au fost pasate in general unitatilor SS care, in ciuda aparentelor, erau in realitate dotate mai prost decat unitatile Wehrmachtului.
Germanii au trecut apoi la copierea exacta a STEN MkII, lansand la sfarsitul lui 1944 o comanda pentru 10.000 de exemplare fabricii Mauser. Copia germana a STEN s-a numit “Gerät Potsdam” (dispozitivul Potsdam) si datorita simplitatii proiectului, Mauser a putut livra intreaga cantitate in aproximativ doua luni.
Perfectionisti din fire, germanii au pariat ca pot simplifica si mai mult rudimentara arma britanica, rezultatul fiind cunoscut drept “Gerät Neumünster”, primind apoi indicativul MP3008. Cea mai importanta diferenta fata de STEN a fost renuntarea la incarcatorul orizontal pentru unul “clasic” vertical. Germanii visau ca pot fabrica 250.000 de exemplare pe luna, pentru a atinge cifra de 1 milion in doar 4 luni. La inceputul lui 1945, era una din fanteziile naziste.
Fabrica Mauser a pus totusi planurile la dispozitie unui numar de inteprinderi si mici ateliere insa deja desenele tehnice aveau doar rol de indicatii generale, fabricatia efectiva urmand sa fie facuta in functie de posibilitatile fiecarui atelier. In consecinta, MP3008 fabricate pana la sfarsitul razboiului prezinta diferente importante intre ele, fiind construite prin metode diferite: unele au corpul construit din tuburi de otel taiate la dimensiuni, altele sint formate prin rularea tablelor de otel si sudarea in cordon iar altele sint asamblate prin sudura in puncte.
MP3008 a fost poate cel mai bun exemplu de arma a ultimei sanse si a inchis ciclul inceput cu MP18, ambele pistoale mitraliera fiind construite la sfarsitul cate unui razboi pe care nu-l mai puteau influenta.
Sunt evidente doua moduri diferite de gandire:britanicii ptr. constructii simple,usor adaptate productiei de masa,germanii au cautat perfectiunea,sperand sa realizeze aproape un instrument stiintific.Apoi au mai fost anumite traditii conservatoare la germani,mostenite din ww1,carabina in defasoarea pm,cizme in loc de bocanci .Spre sfarsitul razboiului,cam din ’44, a inceput in proces de modernizare a infanteriei germane cu armament automat pm,un nou model de uniforma care practic copie battle dress britanic,dar la efective de 8-10 mil era prea putin.
Din pacate romanii au ales calea germana si chiar le-a iesit – Orita, o arma foarte bine finisata ar fi fost perfecta cu 10 ani mai devreme insa nu era nici o sansa sa fie produsa in cantitatile necesare pe timp de razboi.
Asta cu psihologia maselor nu-i valabilă în ce priveşte ştiinţa este un mit construit în jurul ww2 şi este un mit pentru a portretiza germanul în ceva adversar superior învins de infatuarea lui. 🙂 O ştim de la romani propaganda chiar şi în ce priveşte dacii(romanii şi grecii au inventat tot, noi doar ne chinuim să le copiem cultura). Adică nu noi, ţările cu o cultură mare ca fostul imperiu Britani şi SUA.
Este valabilă doar în drept şi politică, cum o să vedem mai târziu în Europa multianarhică acel principiu de psihologie a maselor. Mai multe este vorba despre o medie a maselor.
Ce s-a întâmplat?
Germania nu era pregătită pentru un război, nici UK, deci fiecare a improvizat cum a putut. UK mai înainte.
Foamea te învaţă multe, printre care:
1. Să produci ieftin şi ce poţi;
2. Să copiezi.
Deci Sten nu este o copie directă a 28-ul, ci o copie indirectă, deci învinge acest mit din prima. Prima dată au produs Lanchester care era o copie fidelă destul de scumpă, parcă pasată la marină. Sten este varianta Lanchester pe timp de foame şi nevoi. Nici măcar nu este prima variantă, ci a doua.
Deci nu au fost britanicii geniali, doar foarte înfometaţi.
Şi normal că germanii fiind şi ei nişte bufoni conduşi de un nebun, au fost nevoiţi să producă mult şi prost. De aia au copiat.
Într-o lume perfectă Mp38 şi Mp40 erau într-un număr suficient când războiul trebuia început, adică prin 1947, deci nu mai avea nimeni nevoie să copieze Sten-ul, poate pentru poliţia SS.
Totuşi Mp40 este o operă de artă şi o armă de război adevărată.
Şi în privinţa tancurilor mitul este acelaşi, şi din nou germanii au ales varianta bună, puţine şi bune, doar că pe la sfârşit au exagerat cu mărimea lor.
Din nou, nu s-au pregătit de război, nu aveau industria, resursele şi populaţia pentru un război de atriţie ce un tanc tip tractor le-ar fi cerut. Practic nu aveau nici tancuri când au intrat. UK şi Franţa le-a salvat pielea dându-le Skoda gratis, împreună cu vreo 500 de şenilate dacă nu greşesc. Apoi au mers pe singura cale posibilă din cauza pierderilor ce nu putea fi susţinute de idustrie, tancuri grele cu tunuri superioare.
Şi în ce priveşte România, cred că nu are rost să dezbatem mai mult, fiindcă iarăşi o să rănesc sentimente.
Deci când a fost nevoie fiecare parte a ales exact ce trebuia, însă un război rar se câştigă de generali şi armate, ci de administraţie şi politică cu mulţi ani înainte. Restul sunt mituri pentru mase.” Că dacă nu era Tiger şi era Panzer IV.” ”Că dacă Hitler nu ataca Kiev-ul şi ataca Moscova” Adevărat că priceperea armatei a echilibrat şansele şi a prelungit războiul, însă această pricepere doar a garantat distrugerea Germaniei.
Tot incerc sa-ti citesc un post pana la capat, dar nu reusesc. Ma mai antrenez, poate intr-o zi, cine stie … 😀
te cam înșeli! nemții au dezvoltat uniforme modernizate cu mult mai devreme și nu copiau pe cele britanice. au fost printre, dacă nu chiar primii care au introdus pe scară largă culorile de camuflaj la uniforme și nu numai
britanicii au fost obligați să construiască Sten-ul pentru că practic nu aveau pistoale automate și este foarte important și când au făcut asta-atunci când așteptau să fie invadați de naziști!
Nu e vorba de uniforme de camuflaj,ci de croiala uniformei.Si apoi am specificat ca e vorba de battle dress britanic ww2.
Uniforma standart la trupele de uscat germane-1944 este cunoscuta ca Die Felduniform 44:vestonul pana in talie si deschis la gat,pantaloni golf,bocanci maro cu jambiere.
http://img523.imageshack.us/img523/8051/frontandbackbs8.jpg
eu mă refeream și la croială și la materiale!
au folosit culorile de camuflaj ”în masă” și au încercat noi modele pentru SS și trupele lui Goering mai înainte de ce scrii tu
nu era neapărat conservatorism, era vorba și de decizii economice pentru că nu își permiteau să schimbe de pe o zi pe alta arme sau sisteme care erau deja încercate și verificate și la care stăpâneau toate etapele de producție
Dupa 1943 a inceput in proces de adaptare a armatei germane la cerintele unui razboi total, inclusiv uniformologia.Iata in exemplu: germanii au trecut la utilizarea caciulilor cu urechi,unele din blana de iepure.
https://www.veegostore.com/images/A00126%20Side.jpg
Primii care au introdus unforme de mascare au fost francezii, in WW1. Erau pictate manual, de pictori autentici, stransi din toate regimentele.
M-am gândit la o armă care ar fi prea proiectată fără a aduce beneficii, nu ca în majoritatea armelor germane, unde americanii şi britanicii ”confundă” pentru binele discursului calitatea manufacturii sau a fabricaţiei cu proiectarea în sine. Dar prima dată aş vrea să completez ceve.
Calitate manufacturii era importantă peste tot, nimeni nu voia arme ce-ţi explodau în faţă sau uşi ce erau închise cu ranga.
Orice fabrică care supravieţuieşte din piaţă şi din contracte nu o să-ţi producă arme ca fabricile din URSS, unde eroarea era ceva obişnuit(fiind fabricile artificiale şi întreţinute de stat, nu aveau altele mai bune).
Pur şi simplu orice armată vrea arma cea mai bună, deci o să caute calitatea de manufactură cea mai bună.
EX. noi, (teoretic)vrem altă armă de asalt, vrem calitate superioră, însă dacă ne prinde un alt război cu genialul AKM, nu putem să clamăm la final că am fost geniali fiindcă fabrica noastră nu a vrut să producă arme de calitate mai bună şi noi am ţinut-o în viaţă artificial(împreună cu ţărănoii din SUA). Pur şi simplu înseamnă că ne-am satisfăcut nevoia de moment cu ce am avut, fiindcă nu am putut avea mai mult.
Revenind la germani, fabricile germane nu erau atât de dezvoltate ca cele din SUA şi atunci problema nu ţinea de proiectare, de calitate, ci de linia de producţie, de capacitate, de practici ce în Europa încă nu erau cunoscute. Socialismul ce se infiltrase în industria din Europa nu putea concura niciodată cu capitalismul sălbatic din SUA.
Deci Germania avea ingineri de nivelul SUA sau mai sus, avea muncitori şi fabrici bune, ateliere, însă nu destul pentru a concura cu SUA.
Şi aici problema capacităţii era mare, fiindcă Germania nici nu s-a pregătit deloc de război în mod serios, cum am spus, ci a făcut-o treptat, începând cu 1941. Mai târziu, când şi-au dat seama că au pierdut startul industrial, o să reorganizeze industria, iar calitatea produselor o să aibă de suferit(în ciuda mitului), implicând şi milione de sclavi în proces, dar proiectarea o să rămână destul bună.
De exemplu armele AT erau de o simplitate dezarmantă, bine gândite. Un exemplu de calitate slabă ce nu le-a câştigat războiul este V2, care dădea rateuri seriose fiind sabotată, deşi era proiectată bine.
Şi nini nu am intrat în sistemul Darwinian impus de Hitler, de aici şi veşnicele indecizii.
Complicarea unei arme inutil nu este o dovadă de superioritate, ci de lipsă de experienţă sau chiar incapacitate de a proiecta, lucru ce la germani nu o să întâlneşti des(poate la unele suspensii pe la tancuri, fiindcă acolo nu aveau o experienţă foarte mare). Ce întâlneşti la germani este calitatea superioară şi nivelul superior de inginerie, chiar simplitate, însă o capacitate redusă de producţie. Să nu uităm că Germania era o ţară tânără, mult mai tânără decât SUA, ce concura cu nişte ţări destul de mari ca orice.
Şi acum să dau un exemplu clar de proastă proiectare printr-o complicare inutilă. Şi, atenţie, calitatea fabricării, manufacturii este extrem de bună în acest caz, la fel şi calitatea proiectării luată individual pe componente. Deci toate componentele sunt făcute brici şi funcţionează, însă în ansamblu ei este complicată inutil arma.
Şi singurul exemplu clar ce mi-a venit în minte este ăsta.
https://www.youtube.com/watch?v=nFJI04ifSoM
Pana sa apara Battlefield 1, habar nu avea nimeni de arma asta, hoop si voi…..cine e soarece de biblioteca armeor poate gasi ca studiu gen emisiunea Weaponry s.a.m.d., muuulte arme, inclusiv aruncatorul de rachete, probsbil precursorul lu’Carl-Gustav ? habar n-am, pusca anti-material, un alt precursor maybe ? idem, habar n-am…
https://gamingintel.com/2016/06/01/battlefield-1-weapons/
Doar pentru ca imaginea provine de pe un site al unui joc nu inseamna automat ca cineva joaca jocul respectiv ci ca acolo a fost gasita de google.
A, tu te-ai facut asa destept urmarind Weaponry. Si dai lectii. Lol
Britisii au copiat integral, la detaliu si tinuta parasutistilor germani. Raidul exceptional de la Bruneval a fost executat in tinuta respectiva.
patriot
himars
4 corvete
96 patria 5
agilis
ah-1z dracula
h215 iar acum mistral 3 fabricat in ro poate si vl mica
asta da armata
http://adevarul.ro/economie/stiri-economice/acordul-ghimbav-airbus-helicopters-semnat-astazi-contractul-exclusivitate-extins-5-15-ani-1_599ea0aa5ab6550cb8456417/index.html?source=biziday
problema ii ca toate astea sant inca pe hartie si nimic real nici macar semnat ceva