Voiaj transatlantic fara consum de combustibil – incluzand energia necesara instalatiilor auxiliare?
Voiaj transatlantic fara consum de combustibil – incluzand energia necesara instalatiilor auxiliare?
In August s-a inregistrat o premiera: prima lansare OTH a unei rachete Harpoon de pe o LCS de tip Independence (trimaranul) asistata de o aeronava fara pilot. Lansarea rachetei de catre USS Coronado spre o tinta ce nu putea fi observata direct de la bordul navei a fost facuta posibila de existenta unui UAV VTOL MQ-8B Fire Scout si a unui elicopter MH-60S Seahawk.
The aircraft used radar, electro-optical systems and other sensors to locate the target, pass targeting information back to the ship via data link to refine the firing solution, monitor and assess the missile, and then carry out damage assessment on the target.
Sursa: www.defenseindustrydaily.com
Partea cu urmarirea rachetei de catre MQ-8 nu pare a fi doar o figura de stil, americanii insistand pe elementul asta:
The U.S. Navy broke ground this week on another drone milestone when an MQ-8B Fire Scout helped track a Harpoon anti-ship missile fired from the deck of the trimaran Littoral Combat Ship USS Coronado.
Sursa: www.defensetech.org
Chiar si fara eroismul asta, exercitiul a fost folositor pentru ca a demonstrat folosirea unui UAV pentru observarea unei tinte cu destula precizie pentru lansarea unei rachete de pe o nava altfel oarba. Sau aproape chioara – probabil exista si alte metode de a localiza o tinta OTH dar mai putin precise.
Clipul lansarii in cauza:
Ok, nu pare foarte spectaculoasa, de retinut ca e vorba de o pereche de lansatoare pentru rachetele Harpoon Block 1C – adica din cele vechi si ieftine pe care le aveau prin depozite pe undeva – instalate unde au gasit niste loc liber, nava nefiind proiectata pentru asa ceva. Pentru lansare a fost probabil necesara integrarea cu CMS-ul navei, ICMS-ul celor de la Northrop Grumman insa modificarile la partea de structura a navei au fost minime.
Ironia face ca exercitiul sa valideze o arma (Harpoon) care nu va fi de fapt folosita pe LCS-uri, cel putin daca planurile actuale pentru dotarea LCS cu rachete anti-nava nu se schimba. Boeing, producatorul Harpoon, s-a retras din competitia pentru dotarea LCS cu rachete anti-nava in Mai, in aceeasi luna renuntand la concurs si Lockheed Martin, care ar fi oferit LRASM. Asta face ca favorita sa fie NSM, daca nu cumva USN se va mai gandi la avantajele refolosirii stocului de Harpoane deja existent fata de cumpararea unor rachete noi cu care nu are experienta in exploatare.
Despre MQ-8B, UAV-ul care urmareste rachete, trebuie notat ca micul elicopter este dotat cu un radar AN/ZPY-4(V)1 adica un fel de RDR-1700 al celor de la Telephonics, fratele mai simtitor al radarelor de la bordul elicopterelor RoNavy. Probabil ca radarul asta a fost cel folosit pentru descoperirea tintei.
Si daca am ajuns la RoNavy, cine stie, poate vor lua aminte la pilda imbunatatirii unei platforme golase si cam slabe la partea de senzori, prin dezvoltarea capacitatii anti-nava, singurul rol pe care l-ar mai putea indeplini cu oarecare succes corvetele Tetal.
De unde se va vedea cum crestinii adevarati pasesc pe urmele lui Iisus, adica pe apa.
Un loc unde se gasesc astfel de crestini este Danemarca, a carei harta hidrografica se poate vedea alaturat. Urmasii vikingilor au destule locuri in care isi pot exersa credinta in noua religie, incercand sa treaca apa cu lucruri care nu plutesc. De exemplu cu noile lor transportoare Piranha V.
Danezii sint primii clienti pentru Piranha V iar romanii ar fi la rand pe locul imediat urmator – spaniolii nu se pun la socoteala, ei au iesit din coada pentru versiunea de baza si isi vor construi propria varianta pe baza Piranha V.
Danezii au cumparat un numar de 309 transportoare pentru o suma de USD600mil, o afacere destul de buna, Piranha fiind ales pe baza pretului cel mai scazut, se zice, castigand contractul in fata VBCI, CV-90, ASCOD-2 si PMMG G5. Probabil ca GDELS a si lasat din pret, ca pentru orice contract de debut si, in plus – sau in minus -, va fabrica transportoarele in Elvetia, pe linia deja existenta deci si costul de productie va fi mai mic. Cat despre calitatile noii masini de transportat trupe, danezii ar vrea sa inlocuiasca M113 si Piranha III deci asteptarile sint undeva pe acolo.
Belgia e in cautarea inlocuitorului F-16 si ar avea nevoie de 34 de aparate noi. In Martie a fost emis un RfP la care au raspuns corect doar britanicii cu EF si americanii cu F-35. E un secret cunoscut de toata lumea ca Belgia vrea F-35 asa ca ceilalti nici nu s-au prea obosit. Pe ultima suta de metri, in Septembrie, francezii au venit cu o propunere in care au amestecat de toate, de la colaborare militara pana la antrenament si parteneriat industrial. Varza de Bruxelles pentru care francezii sint atat renumiti in contractele militare – ofertele mixte fiind un fel de politica (ne)oficiala galica.
Desi i-au luat pe belgieni la sentiment, “legaturi traditionale, cultura, etc..” ministrul apararii belgian, Steven Vandeput, a concluzionat ca francezii nu au raspuns corect la RfP, neraspunzand la nici una din cele 164 de intrebari drept pentru care s-a solicitat sfatul juristilor, urmand ca propunerea franceza sa fie respinsa evaluata in functie de rezultat. Ghinion de nesansa, Vandeput nu pare sa fie valon dupa nume asa ca sentimentalismele nu au prins. Vom afla concluziile la sfarsitul lunii Octombrie.
Cat despre Rafale, ramane in continuare fara export in Europa si nici sanse prea mari nu se intrevad in viitor.
Cei care au bani cumpara F-35 iar cei care n-au, cumpara F-16. Ceilalti iau Gripen.
Dar il lauda de parca ar fi banateni:
Bombardier este numarat si arbitrul a ajuns deja la 300.
Ca sa nu ramana cu tariful de 220% propus cu putin timp in urma, Departamentul Comertului american a rotunjit taxa adaugand inca 80%. Vestea buna e ca inca n-a ajuns la 500%, ca la chinezi. Daca decizia va fi confirmata definitiv in Februarie, e certificatul de deces pentru Bombardier. Cine stie, poate-i cumpara Airbus ca sint tot francofoni de-ai lor. Ca apoi sa exporte in US avioane din seria CS sub sigla Airbus.
Si ca veni vorba de Airbus, un Brexit dur ca o bataie de Sambata seara de pe King Street, care sa se lase cu tarife intre UE si UK, s-ar solda si cu oportunitati pentru unii care sint inca in UE si pot construi ieftin si bine ce se fabrica acum in UK. Zic chiar cei de la Airbus.
Cam ce e pe acolo:
Linkuri pentru partea a doua, a treia si a patra a reportajului.
Abia a fost botezat primul F-35 asamblat in Japonia, ca au si inceput sa zboare zvonuri cum ca LM ar pozitiona o varianta avansata a F-35 pentru inlocuirea F-2 in dotarea JASDF. Lockheed anuntase de acum un an ca vrea sa construiasca un nou avion in cooperare cu industria japoneza insa nu era inca foarte clar daca se refera la un model nou sau adaptarea lui F-35 la cerintele specifice ale Japoniei. De reamintit ca Japonia a cumparat si va asambla local F-35A insa nu a participat la dezvoltarea sa. In consecinta, F-35 nu corespunde exact cerintelor japoneze iar industria locala nu are un aport major la program asa ca exista motive foarte puternice pentru ca Japonia sa forteze varianta “avionului national”. Daca va fi vorba de un proiect nou, construit cu ajutor extern sau de o modificare a unui tip existent, adica F-35, asta ramane de stabilit. Deocamdata, nu numai LM dar si Boeing si BAE ar fi interesati sa intre in afacere. Desi BAE nu are prima sansa in fata LM sau Boeing, ar fi interesant de vazut cum s-ar masura viitorul avion anglo-nipon vs cel germano-francez.
Pana atunci, japonezii sint interesati de integrarea rachetei aer-aer Meteor pe F-35, in cooperare cu britanicii. Japonezii vor contribui si cu un nou senzor pentru Meteor – desi nu sint date detalii, e rezonabil de presupus ca e vorba de un senzor radar AESA.
Si tot pentru F-35, japonezii isi cumpara si rachete de croaziera JSM (NSM luat la pila).
Un pic mai bine pentru imperiali.