TehnoMil

Macheta AARGM-ER in cala F-35 – Sursa: orbitalatk.com

E vorba bineinteles de bula A2/AD si e posibil sa nu fie vorba neaparat doar de rusi ci (si/mai ales) de chinezi dar n-am avut alta rima.

Printre multele anomalii ale lui F-35 pe cale sa fie corectate e si faptul ca cea mai moderna platforma aer-sol a USAF/USN+restul, insarcinata cu patrunderea prin apararea AA de ultima generatie a rusilor si a clientilor lor cei mai buni, chinezii, si  care a costat un brat si un picior pe considerente de observabilitate scazuta, nu avea o racheta “conforma” capabila sa distruga radarele inamice – adica una care sa nu deterioreze mai sus numita capacitate de observabilitate scazuta. Mai pe scurt, rachetele actuale AGM-88B/C HARM sau cele de noua generatie E/F au aceeasi configuratie externa, cu dimensiuni prea generoase pentru a putea fi acrosate in cala interna a F-35. Un F-35 cu HARM agate extern e oarecum un nonsens, avand in vedere ca nu ar fi cu mult mai bun decat un F-16/18.

USN a decis sa remedieze si problema asta, asa ca a contractat Orbital ATK  sa proiecteze urmatoarea generatie AARGM-ER, refolosind electronica si incarcatura de lupta a ultramodernei AGM-88E intr-un nou “ambalaj”, cu un nou motor pentru cresterea razei de actiune si, mai important, conformarea cu dimensiunile calei de bombe a F-35C.

AGM-88 HARM e un program foarte interesant, marcat de la inceput pe de o parte de rivalitatea intre USAF si USN si pe de alta parte de cea intre Raytheon si Orbital ATK. Marina a avut mai mereu initiativa dezvoltarii HARM insa USAF a reusit cea mai capabila integrare, folosind containerul ASQ-213 HARM Targeting System (HST) pe F-16CJ, dand HARM sansa lansarii de la cea mai mare distanta de tinta.

HST acrosat pe F-16 – Sursa: af.mil via Wikipedia.org

Sursa: ausairpower.net

Varianta HARM aflata in dotare in numar cel mai mare, si considerata deja depasita, este AGM-88C produsa de Raytheon, care a cumparat fabricantul initial, Texas Instruments. Din putinele informatii disponibile, ar fi vorba de o racheta ghidata de un senzor pasiv radar, cu o antena planara fixa compusa dintr-un numar de elemente reprezentate de antene spirale de banda larga, acoperind gama .5-20GHz. Principala problema a variantei C e ca poate fi contracarata prin oprirea emisiei radarului si, mai sigur, mutarea acestuia.

Sursa: US DoD via nspa.nato.int

USN a preluat initiativa si a contractat (impreuna cu italienii) Orbital ATK sa produca varianta E (sau AARGM), care beneficiaza de o noua sectiune de ghidare, adaugand un senzor GPS si un sistem INS (pentru ca racheta sa “tina minte” ultima locatie a radarului) si un senzor radar MMW activ, capabil sa scaneze zona tinta si sa produca imagini cu o rezolutie suficienta pentru identificarea radarelor care incearca sa “fuga”. Contributia italiana e adusa de MBDA, care a devenit subcontractor.

AGM-88E AARGM – Sursa: orbitalatk.com

USAF a tinut sa aiba propriul concurs de solutii invitand atat Orbital ATK cat si Raytheon, insa se pare ca au acordat o atentie mai mare pretului si a fost aleasa in final versiunea propusa de Raytheon, standardizata ca AGM-88F, cunoscuta si ca HCSM (HARM Control Section Modification) care inseamna tot montarea unui senzor GPS si a unui sistem INS insa lipseste senzorul radar MMW, de unde probabil si costul mai mic al F-ului de la Raytheon fata de E-ul de la ATK.

De mentionat ca AGM-88E a reusit sa loveasca in teste inclusiv o tinta navala. Desi racheta e prea mica pentru a produce pagube majore, avand o incarcatura de lupta cu o greutate de doar jumatate din cea a NSM, explozia ar distruge radarele navei, echivaland cu scoaterea din lupta. Amanuntul si mai interesant e ca AARGM ar fi si singura racheta supersonica cu raza medie (si in curand lunga), cu incarcatura clasica, accesibila statelor NATO.

Revenind la AARGM-ER, noua versiune cu raza lunga ce va fi purtata pentru inceput de F-35C ale USN, se bazeaza pe electronica E-ului insa intr-un nou fuselaj si cu un nou motor.

AARGM-ER – Sursa: orbitalatk.com

Se stiu destul de putine despre sistemul de propulsie insa va fi ales cel mai probabil dintre doua variante: ramjet sau racheta cu combustibil solid dublu puls. Actuala versiune ar avea o raza de actiune ceva mai mare de 100km si e perfect fezabil ca urmatoarea sa impinga anvelopa undeva intre 150% si 200%. Destul cat sa dea dureri mari de antena lui S-400.

La capitolul “o vrei la RoAF?” nu se poate spune decat ca HARM a lipsit din anemicul pachet initial de munitie cumparat de Romania. MLU-urile romanesti ar fi teoretic destinate cu precadere apararii aeriene insa au fost cumparate si un numar de rachete Maverick si bombe GBU-12 asa ca e voie sa speram si la alte munitii aer-sol. In ceea ce priveste compatibilitatea, se zice ca MLU ar putea vorbi pe limba lui HARM desi in practica HARM-ul a fost vazut agatat doar de “fratele” lui MLU intru avionica, F-16C.

Daca bani de E nu sint, atunci macar 12 F-uri sa se cumpere, ca e numar cu noroc.