Archive for March, 2018

30mm sau mai mult

BAE a simtit miros de sange bani si a pornit o campanie de schimbare a deciziei initiale a US Army de a dota transportoarele Stryker stationate in Europa cu tunuri de 30mm MK44 Bushmaster de la Orbital ATK. Decizia initiala a US Army a fost de a moderniza un numar de 81 de vehicule apartinand Regimentului 2 Cavalerie prin cresterea puterii de foc, o parte din transportoare urmand sa primeasca tunuri de 30mm iar restul, rachete Javelin.

Motivul modernizarii este perspectiva intalnirii cu blindatele rusesti care au un avantaj in ceea ce priveste puterea de foc. In privinta variantei Stryker Dragoon cu tun de 30mm, obiectivul urmarit a fost de conservare a spatiului interior asa ca s-a ales o turela telecomandata, Kongsberg PROTECTOR MCT-30, care a adaugat totusi 2 tone la configuratia deja grea a Strykerului, fiind nevoie de modificari la suspensie si cauciucuri. Probabil ca greutatea excesiva a fost motivul pentru care nu s-au montat rachetele Javelin pe varianta cu tun si s-a preferat o varianta separata.

US Army a trimis deja cel putin 6 prototipuri din fiecare varianta in Europa pentru testare in vederea luarii unei decizii de a aplica modernizarea la restul vehiculelor, decizie asteptata undeva in vara anului curent.

 

Intra in scena BAE care are de vandut tunul cu munitie telescopica CT40. Luna aceasta a avut loc o tragere demonstrativa pentru US Army la Fort Benning, Georgia, obiectivul urmarit fiind pozitionarea CT40 atat pentru Stryker cat si pentru Bradley dar si pentru viitorul NGCV (Next-Generation Combat Vehicle). Partea interesanta a demonstratiei a fost folosirea munitiei “airburst” pentru distrugerea echipamentelor de observatie ale unui tanc inamic.
Continuare…

C-asa-i in tenis

ESA a anuntat castigatorii contractelor pentru studierea unor variante de mini lansatoare de sateliti in cadrul FLPP (Future Launchers Preparatory Programme), despre care am vorbit deja aici.

Vestea proasta: desi a participat la competitie, intr-o etapa preliminara finantata de ESA, Romania/INCAS nu se gaseste printre cei cinci castigatori.

Calificatii sint: ArianeGroup, MT Aerospace, European Launch Vehicle, Deimos si PLD Space, fiind selectionati dintre 16 competitori.

Vestea buna: Deimos are un birou de inginerie aerospatiala si in Romania asa ca nu e chiar totul pierdut. Daca nu curge, pica.

Cautam arma de asalt. Episodul 2

Cat timp DpA-ul tot delibereaza si testeaza viitoarea arma de asalt care-nu-e-AK romaneasca, trebuie facut marcaj strict la toti potentialii funizori, ca nu se stie de unde sare iepurele. In episodul de azi: Beretta.

Italienii au semnat acordul pentru crearea unui joint-venture cu Barzan Holdings din Qatar. Noua societate se va numi BINDIG si italienii vor transfera tehnologia de productie pentru ARX160, ARX200 si Beretta 92, a caror fabricatie se va face intr-o uzina noua.

N-ar fi o tragedie ca uzina romaneasca sa arate la fel ca cea a italienilor, in cazul in care italienii ar castiga contractul romanesc:

 

Cat despre ARX160, arata ca porcu’ si se zice ca ar avea ceva probleme de precizie din cauza sistemului de schimbare poate prea rapida a tevii insa e probabil cea mai avansata arma dintre cele pentru care Romania ar putea primi permisiunea de import sau fabricatie locala.

Nu e insa germana si asta i-ar putea fi fatal.

NPR-urile finlandeze au murit. Traiasca corvetele!

Concept Squadron 2020 - Sursa: defmin.fi

Concept Squadron 2020 – Sursa: defmin.fi

Cauzele decesului: inaltimea valurilor pe vreme de furtuna si inghetul Marii Baltice afecteaza serios performantele navelor de tonaj redus, cum este actuala clasa de NPR-uri Hamina.

Finlandezii s-au decis deci sa inceapa proiectarea unei noi clase de corvete cunoscute deocamdata doar ca Squadron 2020. Navele vor fi proiectate in Finlanda de catre Rauma – contract care s-a semnat anul trecut – urmand sa fie dotate cu un CMS si senzori de import, pentru care s-a facut deja preselectia, finalistii fiind Atlas Elektronik, Saab si Lockheed Martin Canada.

Motivul pentru care s-a hotarat proiectarea locala tine de aspectul practic: nici una din corvetele existente pe piata nu satisface simultan doua din cerintele principale ale finlandezilor, de a putea lansa mine marine si de a avea capacitatea de spargere a ghetii.

Continuare…

Avem cateva Maverick. Ce facem mai departe?

Sursa: USAF via f-16.net

Sursa: USAF via f-16.net

Parte din pachetul de armament initial cerut de Romania pentru F-16 MLU erau si 18 rachete Maverick, versiunile H si K. Vestea buna e ca cele doua versiuni sint cele mai moderne dintre variantele Maverick fire&forget existente. Asta ar fi si singura veste buna.

Ca in cazul oricarui sistem de armament atat de vechi precum Maverick – proiectat la sfarsitul anilor ’60 – se pot scrie carti intregi despre versiunile sale si diferentele de detaliu dar o prezentare mult simplificata ar arata cam asa: Maverick este o racheta aer-sol multirol (pentru a multumi puristii) care a avut in primele variante un accent puternic pe lupta antiblindate/tancuri si fortificatii de dimensiuni reduse.

Primele doua versiuni, A/B, intrate in dotarea USAF dispuneau de un cap de lupta cumulativ de 57kg, ghidaj TV (contrast optic) si o raza de actiune de aproximativ 25 de km. Problema cu sistemul de ghidaj TV era ca nu functiona satisfacator in conditii de vizibilitate proasta si deloc noaptea asa ca versiunea urmatoare (D) a schimbat senzorul TV pe unul IR pseudo-formator de imagine care a facut din Maverick o racheta ce putea fi folosita in toate conditiile meteo. Dezavantajul era costul mult mai mare al senzorului IR.

Separat, USMC cautau o racheta cu precizie superioara versiunilor A/B sau D si cu o incarcatura perforant-exploziva mai mare. Au rezultat versiunile C si E, ce dispuneau de un senzor semiactiv laser si un cap de lupta de 136 de kg (E). Incarcatura de lupta mult mai mare fata de versiunile USAF o faceau interesanta chiar si impotriva navelor, asa ca US Navy a comandat propria versiune, ce combina focosul perforant-exploziv al E-ului cu senzorul IR al D-ului, rezultand versiunea F. Ideea incarcaturii de lupta marite a prins si la USAF, care a comandat versiunea G, analoaga F-ului US Navy, adica IR + focosul cel mare, G-ul fiind insa destinat distrugerii amplasamentelor puternic protejate.
Continuare…

Sezatoare, episodul 14

Boxer CRV vs ASLAV - Sursa: Commonwealth of Australia, Department of Defence via defensenews.com

Boxer CRV vs ASLAV – Sursa: Commonwealth of Australia, Department of Defence via defensenews.com

Ce faci bade, sezi si cugeti?

Numa’ sed…

Rheinmetall a castigat contractul australian pentru masinile blindate destinate sa inlocuiasca actualele vehicule de recunoastere ASLAV (Australian Light Armoured Vehicle). Detaliile competitiei, specificatiile si modul in care australienii urmaresc localizarea productiei au fost deja descrise aici .

Boxer CRV (Combat Reconnaissance Vehicle) a fost selectat in dauna Patria AMV35, numarul total de vehicule cumparate urmand sa fie de 211, dintre care primele 25 fabricate in Germania iar urmatoarele in Queensland, Australia.

 

Pe langa diferenta de platforme intre Boxer si AMV, e de notat diferenta in ceea ce priveste armamentul principal. In timp ce Rheinmetall a propus turela Lance si tunul Mk30-2/ABM de 30mm, AMV35 venea cu turela Hägglunds CV9035 si tunul ATK Orbital Bushmaster III de 35mm. Diferenta intre tunurile Mk30 si Bushmaster a fost descrisa aici . Pe scurt, Mk30 ar fi alegerea mai scumpa, teoretic mai putin fiabila si cu un calibru inferior ofertei concurente.

Intrebarea este daca Boxer CRV a castigat in ciuda Mk30 sau datorita calibrului inferior.

Viitor incert, caut pusca cu luneta

Dragunov vs M24 - Sursa: MIL ANUNCIOS.COM

Dragunov vs M24 – Sursa: MIL ANUNCIOS.COM

In prima parte, stabilirea directiei din care bate vantul.

Si pentru ca la romani de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere, ii vom lua pe americani pe post de cobai exemple.

In timpul Razboiului Rece ambele parti au ajuns in cele mai multe cazuri la aceleasi solutii, date fiind problemele similare. Una din exceptii ar fi dotarea lunetistilor, acolo unde Dragunov-ului sovietic si clonelor sale mai mult sau mai putin fidele li se opunea de cealalta parte, mai precis SUA, o intreaga panoplie de arme de precizie.

US Army folosea ca DMR o versiune a M-16 cu teava de 20 de inch (508mm) in calibrul 5,56, SDM-R (Squad Designated Marksman Rifle) iar pentru echipele de lunetisti o pusca cu repetitie Remington M24 cu o teava de 24 de inch (610mm) in calibrul 7.62 NATO (observatorul fiind dotat tot cu o M4/M16). In mod clar o filozofie complet diferita de cea a sovieticilor. Arma cea mai similara unei Dragunov se gasea in dotarea fortelor speciale, SR-25 fabricata de Knight’s Armament Company, un derivat AR-10 in 7.62 NATO cu teava de 20 de inch.

Continuare…

N-ar fi rau

Daca ar fi sa fie.

36-38

 

Cine o trebui sa fie convins ca sa puna doi poli pentru un asemenea proiect?

Putin atomicul

La 50 de ani de cand americanii au abandonat ideea unei rachete de croaziera propulsata de un motor ramjet “nuclear”, rusii ne ameninta cu propria versiune. Intr-un discurs-raport despre starea natiunii, Putin a dezvaluit o intreaga panoplie de arme strategice, mai mult sau mai putin cunoscute, din care iese in evidenta o racheta de croaziera propulsata de un reactor nuclear ce i-ar asigura o raza de actiune extrem de mare, aproape nelimitata din punct de vedere operational. Ideea din spatele conceptului ar fi de a avea o racheta ce poate ocoli toate sistemele de aparare anti-racheta si lovi totusi tinte la distante intercontinentale – o racheta de croaziera conventionala este folositoare in acelasi rol atat timp cat nu-si consuma prea mult combustibil manevrand pentru ocolirea apararii.

 

Aparent, racheta ar fi fost testata anul trecut. Reactia americana pare sa fie mult mai calma decat era de asteptat, testele fiind se pare observate deja deci anuntul nu ar fi fost chiar o surpriza totala.

Pentru a vedea de ce racheta ruseasca nu e bazata pe o idee chiar originala, se poate studia prezentarea de la sfarsitul anilor ’50 facuta de firma americana Convair, care concura pentru obtinerea unui contract pentru o racheta supersonica de croaziera propulsata de un reactor nuclear – nu e clar daca racheta ruseasca va fi si ea supersonica sau nu.

 

Americanii au abandonat proiectul dupa cateva teste ale motorului nuclear, considerand ideea mai putin practica din punct de vedere operational. Era totusi o perioada cand se incerca montarea de reactoare nucleare pe orice misca, zbura sau inota, pe si sub apa. Rusii nu mai au acum aceeasi scuza.

Cat despre faptul ca racheta-minune ar fi “invizibila” doar pentru ca ar putea ocoli zonele acoperite de sistemele radar, asta inseamna ceva de lucru pentru X-37, care va plasa pe orbita niste detectoare de particule.

Recon de referinta

Se da referinta:

 

Si referentii – cehii, maestrii subtilului: