(*) – Mai multe despre competitia intre Lapua Magnum si .50 BMG aici.
Al treilea concurent s-a infiltrat in mod insidios foarte recent, fiind proiectat la inceputul anilor 2000 si fiind standardizat abia in 2013: .408 Cheyenne Tactical si derivatul sau .375.
.408 Cheyenne Tactical sau CheyTac, si mai ales .375 CheyTac se plaseaza dimensional intre .338 Lapua Magnum si .50 BMG insa ofera o bataie practica maxima (distanta la care glontul este inca supersonic) mai mare decat .50 BMG sau Lapua, undeva la 2.200m pentru .375 si 2.000m pentru .408 fata de 1600m pentru .50 BMG si .338 Lapua Magnum. Desi ultimele doua au si unele versiuni cu performante imbunatatite, comparatia este facuta luand in calcul variantele standard, CheyTac avand la randul lor variante mai performante si fiind la inceput de dezvoltare.
Diferenta intre .408 si .375 CheyTac e facuta de glont, in rest tubul cartus fiind similar.
Pe scurt: CheyTac, in ambele variante, reuseste sa obtina o bataie mai mare decat .50 BMG avand nevoie de 30% mai putina energie pe care o retine insa mai bine, ceea ce se traduce prin recul mai mic si o arma mai usoara. In plus fata de Lapua Magnum, CheyTac elimina orice indoiala ca nu ar putea perfora vestele de nivel IV.
Nu e deci de mirare ca desi munitia este extrem de noua a fost deja adoptata de diferite forte armate interesate de a obtine un avantaj fata de adversar. Pentru ca nu pleci caine surd la vanatoare de lunetisti inamici.
Cea mai serioasa dezvoltare a armelor CheyTac a fost facuta in SUA, majoritatea proiectelor avand la origine modelul EDM Arms Windrunner M96 – o pusca cu repetitie calibrul .50 BMG proiectata de Bill Ritchie, proprietarul EDM Arms.
Odata cu aparitia noii munitii CheyTac, principala companie promotoare CheyTac LLC ar fi intrat intr-un parteneriat cu Bill Ritchie pentru proiectarea unei versiuni a Windrunner pentru .408 si .375. A rezultat cel mai faimos (pentru ca Holywood) si de succes (pentru ca export) model de arma in noile calibre: M200 Intervention.
Si pentru ca le zice cel mai bine, si de data asta cea mai buna prezentare a M200 Intervention e facuta de Ian McCollum de la ForgottenWeapons.com:
M200 Intervention ar fi folosita, pe langa suspectii locali obisnuiti din SUA, si de fortele speciale din UK, Italia si Polonia. Ceea ce inseamna ca, asa cum am vazut in episodul dedicat Lapua Magnum, cele trei tari europene par sa aleaga Lapua pentru lunetistii fortelor terestre si CheyTac pentru lunetistii fortelor speciale. La un pret mediu de aproximativ USD10k fara optica, achizitia armelor in calibrul CheyTac nu poate fi justificata deocamdata decat de SOF.
Urmarea unui conflict intre EDM Arms si CheyTac LLC a facut ca Bill Ritchie sa vina cu propria versiune de Windrunner in calibrul CheyTac: XM408, de remarcat similaritatea cu M200 Intervention, minus camasa tevii cu rol de suport al bipodului.
Odata cu moartea lui Bill in 2016 productia Windrunner XM408 a fost preluata de THOR Global Defense Group insa fiul sau, Keary Ritchie, a infiintat o noua companie Vigilance Rifles care a venit cu un model semiautomat in calibrul .408: VR1. Pentru ca daca exista .50 BMG semiautomate, de ce nu si CheyTac?
Concurentul pe segmentul asta este RND 2500, insa nici una din cele doua semiautomate nu pare sa fi fost exportata pana la momentul asta.
Daca e nevoie de o varianta alternativa la M200 Intervention, care sa nu fie tot o dezvoltare a Windrunner, asta poate fi Desert Tech HTI (Hard Target Interdiction), o dezvoltare a SRS-ului (Stealth Recon Scout) in .338 Lapua Magnum de pe lista anterioara. Puncte bonus pentru ca este bullpup, cu toate argumentele pro si contra.
Si dovada ca nu e chiar o idee atat de proasta: Desert Tech a primit un contract in valoare de USD3mil de la vecinii cehi pentru 30 de HTI, cu doua seturi de piese: .375 CheyTac si 0.50 BMG. In cele USD100k per arma intra si optica, tevi de schimb si ceva munitie.
Rusii par mai inapoiati in general dar nu si cand e vorba de arme asa ca ultima aroganta in materie nu putea sa le scape si au deja un produs in nisa asta: Lobaev Arms SVLK-14S. Arma s-ar gasi in dotarea FSO, adica SPP-ului local, de-l pazesc pe Putin. Totusi nu se dezmint si se lauda cu cei mai mari pitici din lume performante nemaiauzite, CheyTac-ul lor fiind capabil sa loveasca tinte la 3,4km departare si fiind pregatiti sa depaseasca si granita celor 4km. Deci da.
Atunci cand e vorba de manufactura de arme italienii nu puteau sa lipseasca si au chiar doi producatori diferiti cu oferte in segmentul asta: GAC Rifles si BCM Europearms. S-ar putea sa le fi luat-o in sfarsit inainte germanilor, austriecilor si belgienilor.
“Blestemul” Tehnomil: vedea-le-am in dotarea Vulturilor.