April 5th, 2018 
admin 
Originalul de la Kremlin – Sursa: Wikipedia
Sau la altii se poate, episodul XXXIII.
Rusia nu este in general asociata cu initiativa privata si cu atat mai putin in domeniul producerii armelor de foc. Pentru ca legile romanesti in materie de la ei au venit, nu?
Mitul a fost spulberat de un anume Vladislav Lobaev care a ajuns in SUA in anii ’90 unde a facut cunostinta cu un nou sport – pentru rusi – tirul de la stand / bench-rest shooting. Lobaev a fost suficient de fascinat de sportul asta incat a hotarat sa-si produca propriile arme de precizie asa ca s-a intors in SUA la inceputul anilor 2000 si a furat meserie lucrand in atelierele celor mai buni armurieri fabricanti de arme si tevi ultra-precise folosite pentru tirul benchrest : Thomas “Speedy” Gonzales si Clay Spencer.
Ca o paranteza, pentru a vedea cum arata un atelier de acest gen, de citit prezentarea facuta de MasterPiece Arms, companie care a achizitionat Spencer Rifle Barrels. De interes e metoda de ghintuire folosita, Spencer favorizand butonul in dauna frezarii. Cat despre forjarea la rece, pe de o parte un asemenea atelier nu si-ar permite costul achizitionarii si intretinerii unui asemenea echipament care este dedicat seriilor mari, pe de alta tevile forjate la rece au nevoie de operatiuni mai complicate pentru a le aduce la acelasi nivel de precizie ca cele obtinute cu ajutorul butonului si mai ales ca cele rezultate prin frezare.
Lobaev s-a intors in Rusia in 2003 si a infiintat o companie numita Царь-пушка / Carj-puška – Tunul Tarului, o referinta la tunul-monument aflat la Kremlin. Surprinzator, Tunul Tarului a primit in 2005 prima licenta de functionare acordata vreodata de Rusia unei companii private producatoare de armament, valabila pe o perioada de 5 ani. Lobaev a inceput initial prin a importa componente din SUA insa destul de rapid a achizitionat echipamente de productie, se pare inclusiv de la Spencer, si din 2007 a inceput productia primelor modele.
Compania a ajuns sa produca aproximativ 80 de arme anual pana in 2010, atragand atentia FSO (SPP-ul rus) care s-a numarat printre clienti. Fiind totusi vorba de Rusia, competitia “de partid si de Stat” a intervenit astfel incat licenta de functionare nu i-a mai fost prelungita in 2010. Lobaev nu a renuntat la ideea de a fabrica arme, a gasit rapid o noua oportunitate si a infiintat o societate mixta cu arabii din Emirate, Tawazun Advanced Defense Systems, mutand intreaga afacere in EAU si continuand sa-si dezvolte gama de arme.
Concluzia guvernului rus a fost “mai bine aici decat acolo” asa ca daca n-au putut sa scape de Lobaev, i-au acordat din nou licenta de functionare in 2013, de data asta permanent si echipa s-a mutat inapoi, infiintand Lobaev Arms. Despre cel mai puternic produs al sau, SVLK-14S in calibrul .408 CheyTac am amintit deja aici.
Chiar mai interesanta este insa familia DVL-10 (pusti tactice usoare), cu cele doua versiuni M1 Saboteur si M2 Urbana.
DVL-10 M1 Saboteur – Sursa: Pinterest
M1 continua traditia ruseasca a armelor de precizie cu amortizor integral, inceputa de VSS Vintorez, cu accent mai mare pe precizie.
DVL-10 M1 – Sursa: Twitter
Lobaev a creat pentru acesta arma un tip special de munitie (compania lui fabrica si munitie!!!) numit .40 Lobaev Whisper, rezultatul hibridizarii tubului cartus de la .338 Lapua Magnum cu glontul .408 CheyTac. .40 LW este evident o munitie subsonica, calitate indispensabila pentru a pune in valoare amortizorul integral al M1.
M2 este versiunea cu teava “normala” a DVL-10 si este disponibila in doua calibre, .308 Win si .338 Lapua Magnum.
DVL-10 M2 Urbana – Sursa: Sputnik
De notat dimensiunile reduse pentru o arma .338, comparativ cu o arma “full size” cum e DXL-3.
DVL M2, M1 si DXL-3 – Sursa: Facebook
Realizarile tehnice sint impresionante, avand in vedere ca Lobaev produce arme doar de vreo 10 ani (nu fac comparatii, paralele, etc, ca e deprimant in prag de WE) insa chiar mai important e precedentul sau legal, cel putin alte doua companii private rusesti producatoare de arme primind licente de functionare dupa exemplul Pustii Tarului.
Si pentru a incheia optimist, gata de WE:
Blonda plus DVL-10 M2 Urbana – Sursa: Facebook/LobaevArms
Evident ca Lobaev nu ar fi ajuns asa de departe fara sa stie sa-si faca reclama (paralele, depresie, etc)…
Posted in
Fabricarea de arme si munitii la noi e monopol de stat prin lege.Deci nu se pune problema sa incepi macar ceva in tara.Orice ai face poti sa incepi linistit ca o firma slovena,bulgara,araba etc…
Si zau ca nu merita,daca nu ai vreo solutie tehnica cu adevarat geniala.Gen o solutie pt munitia fara tub.Piata e saturata cu arme.Sa fii o noua firma care face o clona de AK sau AR ori o noua tentativa de Glock…
In ce priveste munitiile,iar e simplu.U.M Sadu face munitie scumpa si mizerabila.Iar statul nu permite nici macar reincarcarea de munitie,activitate permisa pe timpul comunismului.
La rusi,de bine de rau a existat si exista o minima libertate de a face ceva.Si oarece talent adunat la concernul Kalasnikov
Legile se mai schimba dar doar daca-ti pui problema ca trebuie schimbate (conditie necesara dar bineinteles nu si suficienta) altfel cu siguranta ca nu se va misca nimic.
Rusul a demonstrat ca poate face ceva cu solutii tehnice existente, aplicate la noi calibre. Conteaza raportul pret/calitate, destul de bun in cazul lui. Producatorii mari nu sint suficient de agili sa se adapteze imediat asa ca cel putin pentru o perioada de timp, e loc pentru early adopters.
Ca e bine sa ai si o solutie tehnica noua, nu contesta nimeni insa nu e prioritatea #1 intr-o afacere de genul asta. Nimic nu e perfect deci totul se poate imbunatati si vinde mai bine sau mai putin.
Chiar si o clona de AR mai altfel, mai buna decat modelele ieftine si mai ieftina decat HK416 sau MCX ar fi o chestie vandabila.
Dar da, acum e mai simplu sa incepi ceva afara. Cehia, Slovenia, probabil si Polonia.
Legile se mai schimba dar doar daca-ti pui problema ca trebuie schimbate (conditie necesara dar bineinteles nu si suficienta) altfel cu siguranta ca nu se va misca nimic.”
Pai n’au cum sa se schimbe…
La romulani principalul inamic al clasei conducatoare este intern, nu extern (ca acolo cam i’au luat americanii la supt acoperirea) asa ca n’ai sa vezi firme private de armament dupa cum nu prea vezi nici cetatzeni cu premiss de portarma (la un moment dat parca era ceva o filiera cu clubbingul la tir)
N’au rahatzii astia tupeu sa lase lumea sa fabrice munitzie/arme si sa poarte, cacam stie ei dragostea poporului cum se manifesta, eventual de Craciun 😀
Dupa aia nu vrei sa’i inarmezi si pe unguri in harcov, lasa’i sa se streseze cu importurile 😀
In rest, gaaa…[admin: oi!] 😀 😀
Love them 😀 , avem vreo cateva mai sculate la sala dar al dracu antrenorul le cam discrimineaza, nu prea le lasa la kumite decat intre ele sexistul dracului, cand le’am mai prins ocazional atunci am cam dat in ele, asa ca sa promovam egalitatea intre sexe 😀
Una inainte sa incepem mi’a spus ca si’a uitat breastplateul acasa si cand i’am zis dupa ce m’am uitat la kimonoul ei ca probabil si’a uitat si breasts acasa s’a uitat cam urat la mine, nu m’am lamurit nici pana acuma de ce 😀
oi vaci cai capre… macar pune acolo “blonda cu muschi”, ca sa se intzelege despre ce este vorba in propozitzie 😀
Pai reformuleaza tu, ca efortul creator costa.
-‘nainte de toate ar trebui sa remarcam ca “originalu’ de la Kremlin ” a servit inclusiv pe Caterina cea fara de prihana in sedintele orgasmnice pe supt* birou la Kremlin…Se zice ca ghiulele alea erau mai mici si doar doua pe vremea Caterinei cea cu gura fermecata care canta asa duios la caval in tinerete…Ghiulele se pare ca au fost marite ca dimensiuni pe vremea lui Stalin, asta a zis ca e nevoie de mai multe nu doar de doua…
-In al doilea rand… iar pusti si pistoale? Ca vaz ca iar apar rusoaicele cele blonde si neprihanite de pe centura Berlinului… ‘nainte aveau rubasca asezonata cu o secera si ‘un ciocan direct in frunte, acum vaz ca s au modernizat un tricou mulat si bicepsi de la borcanu’ lui Putin … Blonda parca e replica militarizata a Lopyrevei…
-“si a furat meserie lucrand in atelierele celor mai buni armurieri fabricanti de arme si tevi ultra-precise folosite pentru tirul benchrest : Thomas “Speedy” Gonzales si Clay Spencer.”… Daca zic “la noi cine draqu sa fure meserie” sunt sigur ca nu se supara nimeni…Daca zic “Atita putem” sigur va suparati…
Dupa ce si-au adunat dintii de pe jos la inceputul anilor ’90, s-au reorientat spre import de tehnologie in diverse forme. A durat niste ani sa aduca la ei “investitori” sau sa mearga “afara” intr-o forma sau alta si sa aduca in final tot felul de tehnologii acasa.
Rusii se pricep la chestii de genu asta. Au experienta de zeci de ani.
Mda, ca la noi la nimeni, astia au ramas comunisti d-aia incuiati. Cel putin ar trebui sa permita initiative private cu parteneriate si colaborari cu Romarm sau Cugir, Sadu sau asa.
Merge omul cu un proiect, o idee etc, Cugir ii face tevile si ceva mecanisme, restul plus asamblarea o face omul in atelierul lui, si daca iese ceva o scoate la vanzare tot in colaborare cu Cugir sau Romarm, care pot prelua o parte din productie daca se ajunge la serii mari.
I-ar ajuta poate si pe ei, cu idei noi, proaspete. Cel putin pentru niste arme de precizie cu luneta, cum e cazul in articolul asta. Apropo, am inteles ca la recordul de distanta batut de rusnac a avut o luneta IOR Terminator pe arma, cea mai puternica luneta pentru distante foarte lungi, cred ca nu are echivalent in lume (ori mai e doar una in categoria asta, desi IOR cred ca e superioara totusi)