TehnoMil

SPOT-1 – Sursa: cnes.f

In domeniul observatiei din satelit, peisajul politic si industrial european este dominat de Franta, urmata indeaproape de Germania si Italia. Pentru a intelege de unde bate vantul, trebuie facuta putina istorie.

Trecut & prezent

Franta a inceput sa foloseasca recunoasterea din satelit relativ tarziu, cel putin tarziu in comparatie cu SUA sau URSS. Motivul a fost lipsa de entuziasm a militarilor fata de noua tehnologie de observatie, preferandu-se in continuare misiunile de recunoastere aeriana.

De fapt, primul program militar francez de lansare a unui asemenea satelit a si fost abandonat asa ca Franta a lansat la inceput (hat in 1986) o serie de sateliti civili de observatie optica, familia SPOT (Satellite Probatoire de l’Observation de la Terre). Constructorul a fost AIRBUS/EADS iar echipamentele de observatie au fost livrate de Thales Alenia, cele doua firme domina si acum nisa asta de piata.

Familia SPOT – Sursa: intelligence-airbusds.com

Satelitii SPOT dispuneau de o camera optica de inalta rezolutie pentru recunoasterea pe timp de zi si una IR pentru captura de imagini pe timp de noapte. Desi program civil, SPOT a fost folosit din ce in ce mai mult si de armata franceza, care a utilizat imaginile furnizate de sateliti pentru planificarea loviturilor aeriene din timpul primului Razboi din Golf. Impresionati de performante, francezii s-au decis sa invie programul militar si sa construiasca o versiune militarizata a SPOT-ului, familia cu 4 membri Helios, primul operational in 1995. Nici macar atunci francezii nu au platit chiar tot, reusind sa-i atraga drept cotizanti si pe germani, belgieni, italieni, spanioli si mai tarziu greci, fiecare cu statia proprie de control.

Sursa: Helios II – Sursa: cnes.fr

Programul Helios functioneaza ca time-share: natiunile contribuitoare avand dreptul sa comande satelitii un interval de timp proportional cu “donatia” lor. Comenzile sint criptate de fiecare statie de control in parte apoi sint transmise la statia de control franceza care le trimite satelitilor. Imaginile sint la randul lor criptate cu cheile destinatarului si trimise inapoi. Ca ordin de marime, contributia greceasca ar fi de EUR80mil pe 10 ani, insemnand 2,5% din costuri/timp.

Francezii au observat ca e rost de facut un ban gramada si au lansat o familie de sateliti mai moderni, Pleiade, vanzandu-le produsul muncii pe piata libera, prin intermediul companiei Spot Image detinuta de EDAS Astrium. Militarii francezi si italieni au insa in continuare rezervate zilnic niste ferestre de timp asa ca Pleiadele sint de fapt sateliti duali, civili-militari. Franta a decis ca viitoarea generatie de sateliti militari sa fie construita pe baza arhitecturii Pleiadelor, abandonand platforma primelor generatii SPOT. In realitate, chiar si ultimii sateliti SPOT, 6 si 7, sint construiti tot pe baza Pleiadelor.

Pleiades-1A – Sursa: AIRBUS Defence & Space via satimagingcorp.com

Diferenta intre Franta si Germania e ca cea intre Coasta de Azur si coasta Marii Baltice. Germanii au fost mai preocupati de conditiile meteo proaste din regiunea central-europeana asa ca au decis sa dezvolte sateliti radar, mai precis SAR (Synthetic Aperture Radar), mai potriviti decat senzorii optici favorizati de francezi. Satelitii militari germani se numesc SAR-Lupe, toate cele 5 bucati iar cei civili TerraSAR-X si TanDEM-X. Au vandut unul si spaniolilor, Paz fiind virtual identic cu TerraSAR-X.

SAR-Lupe – Sursa: OHB-System AG via eoportal.org

Italienii par sa traga cu ochiul tot spre regiuni cu vreme proasta si au mers pe ideea ca germanii stiu mai bine asa ca cei 4 sateliti duali civil-militari, Cosmo-Skymed, au senzori radar.

Cosmo-SkyMed – Sursa: AIDA via spacenews.com

Pentru ca nu au vrut sa iroseasca totusi vremea perfecta din regiunea lor, italienii au cerut israelienilor un satelit de recunoastere optica la schimb cu avioanele de antrenament M346. Nimeni nu stie ce s-a platit, ce s-a primit, cine a iesit mai bine, cine mai prost. Afacere israeliano-italiana, probabil fiecare parte crede ca a fraierit-o pe cealalta.

Optsat-3000 – Sursa: Arianespace via astronautinews.it

Oricum, satelitul isrealian OPTSAT-3000 a fost lansat in 2017 si italienii au acum ambele capabilitati (optic & radar) in tolba proprie. Ceilalti au la fel dar prin colaborare. Francezii, germanii si italienii au incheiat acorduri intre ei prin care isi pun la dispozitie unii altora resursele satelitilor proprii asa incat pot integra o imagine de ansamblu mult mai buna.

Viitorul

Francezii au vrut sa puna ban langa ban (adica cate un ban de-al lor si vreo 10 de la parteneri) si sa construiasca viitoarea generatie de sateliti militari europeni destinati sa inlocuiasca atat Helios cat si SAR-Lupe si Cosmo-Skymed, prin programul MUSIS. Schema n-a tinut asa ca MUSIS inseamna acum doar cei doi sateliti CSO (Composante Spatiale Optique) francezi, initial neavand finantare pentru cel de-al treilea insa, uimitor, francezii au reusit intr-un final sa-i faca totusi pe germani sa plateasca doua treimi din costul lui – se vede deja un model. Polonezii si suedezii au sarit deja la bordul MUSIS/CSO.

CSO – Sursa: Airbus Defence and Space and Thales Alenia Space via spacenews.com

Germanii o vor tine-o pe-a lor, cu noua generatie SARah insa e posibil sa-si construiasca si ei proprii sateliti optici militari la orizontul anilor 2020. Pentru ca incalzire globala.

SARah – Sursa: forum.nasaspaceflight.com

HiROS (High Resolution Optical Satellite) vor cadea in administratia serviciului de informatii externe german (BND) fata de actualii SAR-Lupe si viitorii SARah care sint si vor fi operati de catre armata. Se pare ca ar fi primit si banii.

Italienii vor inlocui Cosmo-Skymed cu a doua generatie, CSG (COSMO-SkyMed Seconda Generazione).

CSG – Sursa: TAS-I via eoportal.org

Ceilalti cumpara imagini disponibile comercial. Ceea ce functioneaza bine pe timp de pace insa pe timp de razboi s-ar putea ca detinatorii satelitilor sa aiba toata prioritatea. Noroc ca ceilalti sint in NATO si se rezolva cumva.

Si pentru ca veni vorba de ei:

Sursa: CIA

De unde nu era, nici Dumnezeu nu putea cere dar CIA totusi verifica.