TehnoMil

Sursa: navair.navy.mil

Dupa ce la sfarsitul anului trecut noua racheta antitanc JAGM a fost testata pe AH-1Z, Lockheed Martin a primit luna trecuta aprobarea pentru a trece la productia de serie initiala a JAGM.

Joint Air-to-Ground Missile este inlocuitoarea AGM-114 Hellfire in dotarea US Army, US Navy si USMC, programul fiind condus de primii, incorporand insa cerinte specifice ale celorlalte doua ramuri. Hellfire este in acest moment principala racheta antitanc lansata de pe elicoptere din dotarea americanilor si este relativ similara ca performante cu Spike-ER aflata, printre altii, si in dotarea Romaniei, ambele rachete avand o raza de actiune de 8km si incarcatura de lupta in tandem. Hellfire este insa mai grea decat Spike-ER deci este de presupus ca si incarcatura de lupta de 9kg este mai puternica decat cea a Spike-ER.

Initial Hellfire a fost proiectata ca racheta ghidata semi-activ laser si a intrat in dotarea US Army (AH-64), US Navy (MH-60) si USMC (AH-1). Sistemul de ghidare unic SAL avea insa o lunga serie de dezavantaje: sensibilitatea la praf, conditii atmosferice proaste sau contramasuri; usurinta detectarii de senzorii inamicului; dificultatea ghidarii unui numar mare de rachete simultan (rachetele pot fi totusi lansate la un interval de 8 secunde); antrenamentul pretentios necesar operatorilor si nevoia de a mentine platforma care ilumineaza tinta (care e de multe ori si platforma lansatoare) in raza vizuala a inamicului pe toata durata secventei de tragere.

Avand in vedere apararea anti-aeriana a fortelor terestre sovietice, US Army a vrut sa corecteze deficientele si a aparut o versiune noua AGM-114L, cu L de la “Longbow”. Sistemul Longbow este compus dintr-un radar de descoperire si urmarire tinte in banda milimetrica, un sistem ECM si racheta AGM-114L care are, in locul senzorului laser, un cap radar activ.

In dezvoltarea Longbow prioritatile au fost minimizarea timpului in care Apache este in contact cu inamicul, numarul de rachete ghidate simultan spre tinta si capacitatea de a functiona indiferent de conditiile meteo. Longbow bifeaza aproape toate cerintele, radarul fiind capabil sa detecteze tinte stationare sau in miscare aproape de raza maxima a Hellfire, indiferent de conditiile meteo. Detectia se face cu o singura baleiere a radarului – zice teoria, probabil e nevoie de mai multe dar principiul e clar -, antena fiind montata pe un catarg deasupra rotorului pentru a da mai multe sanse de camuflare, elicopterul putand sa lanseze toate cele 16 rachete Hellfire la un interval mai mic decat in cazul versiunii ghidate laser, acestea urmand sa se autoghideze in sistem fire&forget. Avand in vedere ca in general sint mai multe Apache in zona, unitatea blindata inamica ar avea o zi foarte proasta, indiferent de capacitatea sa anti-aeriana.

O veste foarte proasta – Sursa: stingrayslistofrotorcraft

Pentru a continua comparatia cu Spike-ER, desi racheta israeliana poate fi folosita si ea in mod fire&forget, arhitectura sa a fost determinata de cerinta de a suporta ghidarea in mod man-in-the-loop, plasarea incarcaturii de lupta principale fiind unul din dezavantajele Spike-ER fata de Hellfire Longbow.

Spike – Sursa: zarconian.wikia.com

Hellfire – Sursa: wikipedia.org

Este de fapt unul din motivele pentru care americanii nu au in acest moment in dotare o racheta similara Spike adica cu ghidaj EO/IR si corectare a traiectoriei prin fibra optica. Evident, capacitatea de corectie a traiectoriei aduce un plus de flexibilitate in anumite scenarii, pe care Hellfire Longbow nu o are, racheta americana primind insa o bila alba in plus pentru capacitatea de lansare rapida.

In ceea ce priveste senzorii, radarul Longbow este superior in conditii meteo proaste si are capacitatea de a scana un anumit sector mult mai rapid, minimizand timpul de contact insa senzorii EO/IR obisnuiti pe elicopterele de atac (chiar si SOCAT) au o rezolutie superioara si o raza de actiune mai mare, in conditii meteo bune. Avand in vedere complementaritatea lor, elicopterele de atac moderne tind sa aiba ambele sisteme.

Longbow nu a convins insa pe toata lumea. US Navy nu avea aceleasi cerinte, atacul unitatilor blindate inamice nefiind un scenariu luat in calcul iar navele care erau vanate din elicopterele MH-60 nu ar fi trebuit sa puna suficiente probleme pentru a impinge cerinta timpului scurt de contact prea sus pe lista prioritatilor. USN a ramas la varianta ghidata laser pana la aparitia dilemei protectiei LCS impotriva “roiurilor” de nave rapide inamice, Hellfire Longbow devenind brusc interesanta.

Sursa: defenseindustrydaily.com

USMC este oarecum o enigma, infanteristii marini pastrand varianta ghidata laser pe Cobrele lor desi, teoretic, pot intalni aceleasi scenarii ca cele care au dus US Army la dezvoltarea Longbow. De remarcat si ca USMC au fost de fapt motivul aparitiei variantei ghidate laser a Maverick, intr-un moment in care US Army si USN cautau in principal capacitatea fire&forget. A existat la un moment dat ideea de a instala radarul Longbow pe AH-1, proiect numit Cobra Radar System insa se pare ca a fost abandonat (din lipsa de clienti) sau cel putin amanat.
E de notat deci predilectia USMC pentru ghidajul semi-activ laser. Probabil au mare incredere in rezistenta AH-1 la antiaeriana inamica sau antrenamentul FAC-ilor lor.

JAGM va schimba lucrurile, noua racheta fiind practic o Hellfire AGM-114R cu un senzor dual, rezultat din fuzionarea celui clasic, laser, cu cel radar al Longbow.

JAGM – Sursa: defenseindustrydaily.com

Asa ca de voie sau nevoie, USMC va face in final pasul spre Longbow odata cu instalarea JAGM pe AH-1Z. JAGM va permite un nou mod de tragere, in care racheta este ghidata in mod laser in apropierea tintei, nefiind nici macar nevoie de iluminarea directa a tintei, pentru a nu avertiza inamicul, pe ultima portiune a traiectoriei JAGM urmand sa-si activeze senzorul radar in mod fire&forget.

JAGM poate functiona deci si in lipsa radarului Longbow insa va fi interesant de vazut daca USMC va decide sa exploateze la maxim capacitatile JAGM si sa-si monteze pana la urma pe AH-1 radarul Longbow, ca la toate elicopterele de atac “adevarate”.