Inapoi in viitor, episodul 4

Din testele PTRD-ului ucrainian, adica XADO SNIPEX:

 

Desi aparent se pastreaza modul de functionare sfert-automatic al PTRD-ului, mecanismul e oarecum unic, combinand reculul scurt al tevii cu un sistem inertial similar se pare cu cel al armelor de vanatoare Benelli.
Originile conceptului pot fi “descoperite” la inceputul secolului trecut, cand suedezul Sjögren a proiectat una din primele arme de vanatoare semiautomate, ce a fost produsa cu relativ putin succes in Suedia si Danemarca dar si o arma semiautomata militara care nu a trecut de stadiul prototipurilor.

Mecanismul propus de Sjögren era foarte simplu de fabricat, ieftin si fiabil, calitati ce au fost confirmate atunci cand Benelli a readus la viata conceptul in anii 1980 pentru a fi aplicat armelor de vanatoare. Odata cu expirarea patentului Benelli, si alti producatori s-au orientat spre acelasi sistem, inclusiv Browning si asta e semnificativ pentru ca americanii au produs chiar prima arma de vanatoare semiautomata (Auto-5) din lume, batandu-l la mustata pe Sjögren insa ajungand acum sa-i foloseasca mecanismul intr-o arma numita ironic, A5.
Originala Auto-5 functiona pe baza reculului lung, folosit de exemplu si de Gepardul M6, arma antimaterial conceputa de unguri si care ar fi fost licentiata unor companii romanesti.

Revenind la principiul lui Sjögren, pana acum nimeni nu a produs o arma militara care sa il utilizeze asa ca ucrainienii sint deschizatori de drumuri.

Inca ceva imagini din timpul testelor care par sa aiba ceva succes:

Both comments and pings are currently closed.

8 Responses to “Inapoi in viitor, episodul 4”

  1. Just VAS says:

    SNIPEX .50 BMG Rhino Hunter? Cum arata versiunea pt dinozauri? Ne cam seamana vecinii, la denumiri pompoase.
    In calibrul 12.7x108mm, pe net se vehicula 0.5 MOA.
    https://www.nssf.org/shooting/minute-angle-moa/
    In ultimul clip, la min 01.15, glontul pare sa fi ricosat din boltar fara damage prea mult. Cu Denel NTW-14.5/14.5×114mm, un militar sud-african a reusit o lovitura in 2013, la 2,125 m(misiunea UN din Congo)
    Comparativ cu McMillan TAC-50, parca “musca” mai slab, iar versiunea de titan a Snipex, nu stiu daca va fi mai ieftina cu mult, si nici nu cred ca va fi la fel de durabila. Ramane avantajul, ca ai “lucrul tau”?
    Chiar daca distanta e mare, speram la ceva asemanator:
    ..min. 04.44:
    https://www.youtube.com/watch?v=LHn6tYx8TMc
    ..sau min 03.15:
    https://www.youtube.com/watch?v=G6BpI3xD6h0
    16kg versiunea normala si 13kg cu parti din titan… am un sentiment ca armata ucraineana o sa vada doar versiunea normala, cealalta pt. comenzi externe, eventual.

    • admin says:

      Ar mai trebui luat in considerare si reculul: greutatea mai mare si teava culisanta aduc un avantaj pentru Rhino fata de TAC. Considerand tehnologie echivalenta la franele de gura. Nici pretul nu ar trebui sa fie comparabil. TAC este foarte probabil mai precisa, mai scumpa, mai usoara si cu un recul mai puternic. Scrie SOF pe ea.

      Rhino ar avea o teava ceva mai lunga decat TAC deci si energie ceva mai mare. Daca asta se traduce sau nu in capacitate de perforare mai buna, tine si de munitie.

      Asa ca avantajul Rhino este de a avea o arma antimaterial (nu neaparat de precizie la ultra-mare distanta, cum e TAC-ul desi ucrainienii o pozitioneaza asa ca nu-i doare gura) mai ieftina si mai usor de operat de neSOFi. Daca ar fi distribuita ca DMR in locul SVD, nu cred ca s-ar plange nimeni. Cu exceptia celui care o cara dar e deja alta poveste.

      • Just VAS says:

        Daca la pret, Rhino e la jumatate sa spunem, e posibil ca si anduranta sa fie la fel, si atunci in decurs de “n” ani, e posibil sa ajungi tot pe acolo, ca bani.
        Cat despre recul, cum era vorba aia “La tãti nii greu( tragator si tinta), dar nu la fel la tãti(tragator si tinta).
        Ramane avantajul ca intr-un conflict (si ucrainenii nu duc lipsa), sa poti dota 1000 de militari vs 500 (ca posibiltati financiare).

        • admin says:

          Daca la pret, Rhino e la jumatate sa spunem, e posibil ca si anduranta sa fie la fel” – Poate da, poate nu. Pretul se poate reflecta nu doar in durabilitate ci si in precizie crescuta. In general imbunatatirea preciziei e elementul care costa cel mai mult.
          Un indicator mai bun al durabilitatii este greutatea, piesele mai mari, mai grele si mai rusesti rezista mai bine la stres, din nou considerand aceeasi tehnologie – care in mod clar nu e aceeasi deci greu de spus. Asa ca, vazute de departe si cu relativ putine informatii detaliate, din punct de vedere al durabilitatii, Rhino poate sa fie mai slaba, egala sau mai buna decat TAC. Si viceversa.

          • Just VAS says:

            Hmmm, nu as da un vot în alb, tehnicii de sorginte ex-sovietica și a descendentilor, cu privire la precizie și mai ales la păstrarea ei în timp, în conditii de utilizare intensa.
            Una este o arma care trage in rafala, plina de noroi, și altceva este o arma, la care precizia chirurgicala este esențială.
            E de văzut diferența, între ce produc rusii și ucrainenii și ce a reușit nenea ăla, care nu a avut tangente cu industria lor de aparare, Lobaev.
            Poate greșesc, dar XADO Chemical Group nu pare sa fi avut tangente cu armele de foc, e drept ca producător de lubrifianți, ar trebui sa aibă oarece cunoștințe de tehnologia materialelor, dar Castrol parcă nu faceau tunuri, nu?
            Probabil, ca ma incadrez la vorba aia… #aAșaeCândNuAiLucrulTau (ca sa ai ce critica)
            … îi critici pe altii.
            Mai exista Cugir? Întreb și eu.

            • admin says:

              Dar cum se poate, doara avem lucrul nostru luat de la unguri. Ce mai face Cugirul? Probabil e ocupat cu productia Gepardo-Lynxului.

  2. Petre says:

    inca un ”new wave” luat din Stalker or Metro 2033 ?

    teava cu inchizator ”semi-automatica” reculul golind camera pentru o noua runda?

    si merge pe terenul cu Ur(u)si, e important daca se preteaza pe teren…eu zic ca nu.