Printre multe probleme mostenite de la fosta URSS care sint cunoscute publicului, cum ar fi o flota de submarine imbatranita, un portavion nefunctional si docuri neplutitoare, marina rusa se lupta si cu o problema trecuta sub tacere. Un element critic din lantul senzor-efector pe care se baza marina URSS in lupta cu navele de suprafata NATO, a disparut de ceva timp din arsenalul rus.
URSS-ul nu avea multe domenii in care sa fie tehnologic la acelasi nivel cu vesticii dar unde avea, profita din plin. Tehnologia spatiala le-a dat sansa sovieticilor sa conceapa unul din primele sisteme senzor-efector globale, posibil chiar primul. Obiectivul era localizarea cu precizie suficienta a navelor NATO pentru ca rachetele P-700 Granit, lansate de dupa linia orizontului, sa-si atinga tinta. Sistemul a cazut in “paragina” veriga lipsa din lant fiind chiar senzorul.
In anii ’60 URSS incepea constructia unei constelatii de sateliti, Tselina, dedicati ELINT si construiti conform specificatiilor armatei. Misiunea lor era sa localizeze si sa identifice obiectivele terestre inamice dupa emisia semnalelor radio. Coordonatele urmau sa fie folosite pentru planificarea misiunilor aeriene sau programarea rachetelor balistice.
Marina avea nevoie de un sistem similar, mai ales dupa introducerea in dotare a rachetelor antinava cu raze de actiune mult superioare bataii maxime ale senzorilor de pe platformele lansatoare (care nu sint baterii de coasta). Era deci nevoie de un sistem capabil sa identifice navele NATO iar satelitii ELINT Tselina ai armatei ar fi fost ideali. Totusi, marina a insistat pe necesitatea unor senzori aditionali, de tip radar activ, si astfel programele au fost separate complet, cel al marinei fiind cunoscut drept Legenda.