Cine a citit anuntul legat de achizitia M4/M4A1 de un grup de state printre care si Romania, ar putea fi curios sa afle care ar fi diferenta intre M4 si M4A1.
M4A1 isi are originea intr-un set de cerinte speciale ale SOCOM, umbrela SOF-ilor americani, care urmareau in principal imbunatatirea comportamentului M4 la foc automat.
Principalele modificari facute asupra M4 pentru a le transforma in M4A1 au fost schimbarea tevii standard cu una cu un profil mai gros intr-o zona descoperita ca susceptibila de a ceda in cazul seriilor lungi precum si inlocuirea sistemului de declansare a focului, care a pierdut modul rafala in 3 focuri si l-a primit pe cel de foc automat. Modificarea sistemului de dare a focului a rezultat, indirect, si in imbunatatirea cursei tragaciului.
Pe scurt, M4A1 inseamna transformarea carabinei M4 intr-o pusca mitraliera scurta.
Ca de fiecare data, unde se duce SOCOM vine si US Army. Ideea M4A1 a prins asa de bine incat US Army s-a decis sa inlocuiasca toate M4 din dotare cu M4A1, ca prima etapa din programul M4 PIP (Product Improvement Program). Inlocuirea se va face treptat, atat prin achizitia de M4A1 noi cat si prin conversia unor M4 existente. In plus, s-au comandat 350.000 de noi inchizatoare. Scopul final este standardizarea M4A1 ca noua arma regulamentara a US Army.
A doua etapa a M4 PIP avea in vedere inlocuirea port-inchizatorului si a ulucului cu unele imbunatatite. Testele efectuate in 2011 pentru gasirea unor noi port-inchizatoare nu au identificat nici o solutie mai buna decat cea existanta, din cele 11 intrate in concurs. De atunci a trecut ceva timp si ar fi interesant de revenit asupra subiectului cu alta ocazie.
Miscarea US Army spre M4A1 e cu atat mai interesanta cu cat este facuta in paralel cu cresterea cantitatii de pusti mitraliere M27 comandate de USMC, produsul HK urmand sa fie mult mai larg adoptat de infanteristii marini decat a fost planul la inceput. O mare parte a infanteristilor americani din cele doua ramuri va fi dotata deci cu arme capabile sa joace rolul de pusti mitraliera.
#focul_la_ei
Americanii si-au insusit conceptul nazisto-sovietic ” o arma de asalt pentru fiecare soldat ” , ceea ce este bine .
Sau nu ?
Era interesant de studiat efectul puterii de foc in meciul din insulele Falkland dintre FN FAL semi ale britanicilor si FN FAL auto ale argentinienilor …
Cred ca americanilor / britanicilor le-a trebuit prea mult timp pentru a invata ceva util dintr-o lectie de istorie , adica din 1982 pana in prezent .
Depinde si care e filozofia de lupta si logistica…
Daca pifanul e instruit sa traga mai mult in rafala, o sa aibe o problema cand trebuie sa lupte o vreme fara aprovizionare. Britanicii, mai economi, s-ar descurca mai bine in astfel de situatii.
Apoi daca vrei sa folosesti mai mult foc-cu-foc, ar fi necesar ca si acuratetea armei sa te ajute mai mult (inclusiv optica montata, deci mai scump pe partea asta).
Filosofie de lupta? :)))
Ce-mi plac astia care spun ”pifan” si dau sfaturi desi habar n-au cu ce se mananca meseria
nu-mi amintesc sa fi dat sfaturi si nici n-am folosit termeni ca “pifan”, “gadget-uri” sau mai stiu eu ce chestii trendy, gen “tactical”. Nu folosesc nici macar termenii “uluc” sau “port-inchizator”.
Poate preferai “doctrina”…
Si chiar daca iti plac, reciproca nu se aplica, asta e clar 🙂
Din cauze de aroganta.
Hai, mai da cu niste “tactical”… sa ne veselim!
Britanicii aveau modul de foc automat pe L85 de mult timp.
Nu cred ca se astepta nimeni la asta cand a intrat Minimi in dotare.
Pana la urma e vorba tot de un erzat, nu de o pusca mitraliera/mitraliera usoara atat Minimi cat si L86 n-au performat, in principal din cauza munitiei.
Pe segmentul pusca mitraliera/mitraliera usoara se simte lipsa unui calibru intermediar intre 5,45/5,56 si 7,62. Powerful yet light.
Standardizarea, logistica si alte alea pomenite in linkul de pe thinkdefence postat de Just Vas impiedica subtilitati de genul asta. Insa asa a fost si cu Lapua Magnum
Problema e ce inseamna powerful, adica sa faca ce (energie, perforare, precizie, etc) la ce distanta. Nu e atat o problema tehnica cat una de doctrina.
Dintre toate, 7.62 NATO e cel mai vechi si cel mai putin optimizat, cred ca o sa dispara primul, inlocuit de altceva.
In principiu powerful but light inseamna o teava lunga si daca vrei o arma compacta asta inseamna bullpup. Adica inversul tendintei de acum. Om vedea.
E treaba de injineri asta, n-am facut ATM, so just a rant.
Powerful inseamna neutralizare, aka sa dea jos, nudge macar, nu stopping power, ala e un termen neconcludent.
600-800 m in 6,5 cred ca e posibil
Din punctul meu de vedere sa fie primit bullpup-ul daca injinerii nu gasesc alta solutie si alta munitie.
#Mitraliorii merita munitia lor
Chiar si neutralizarea se face in mai multe moduri: fragmentare (5.56mm), tumbe (5.45mm) sau pur si simplu gaura cat mai mare dar fara hollowpoint, pentru ca Geneva (7.62mm, alea mari). Daca introduci in ecuatie si perforarea vestelor balistice, e si mai complex.
Chestia e ca deocamdata nu s-a ajuns la o definitie comuna asa ca fiecare vine cu ideea lui.
Prin neutralizare (e un termen introdus de USLA) nu ma refer sa-l omori, ci sa-l incapacitezi, asta e o gama larga de la gaura la a-l speria in asa fel incat sa-i tremure degetul pe tragaci sau sa nu mai traga. Exista si dimensiunea psihologica a luptei, e poate mai importanta decat balistica.
Apoi e si discutia gen oul-gaina, cine e mai important mitraliorul care sprijina manevra sau cel care manevreaza?
Bottom line, americanii dau tonul, daca ei o sa spuna 5,56 e suficient de bun, ala ramane, desi englezii o sa faca tot ce stiu ei, si de multe ori au dreptate sa faca asa pentru ca la verii lor exista atatea opinii cate servicii.
Parca alearga in cerc. Ref. la “noul” 6.8mm: ““One of the foundations of that was probability of incapacitation,” he said. “Previously, it was good enough to hit something; probability of hit drove a lot of our requirements. We are now looking at energy and range … critical factors that drive the direction of the Next Generation Squad Weapon in both the automatic rifle and the rifle.”” Sursa.
Cand or sa-si dea seama ca au cel mai grozav glont, care omoara din prima dar nu nimeresc nici o tinta in conditii reale, or sa revina la probabilitatea loviturii.
Probabilitatea loviturii ține de îndemânarea trăgătorului ( constanța ochirii , mânuirea lină a tragaciului ) antrenament ( consum de muniție in poligon ) și de condițiile de tragere reale prin aprecierea corectă a tuturor factorilor ce influențează balistica exterioară ( temperatura ambiantă , umiditate , vânt , distanță , diferența de nivel , toleranța muniției , condiții de vizibilitate etc ) .
Sa nu uităm că îndemânarea privind precizia tragerilor se obține greu și se pierde ușor …
Concluzia mea : pozitia auto este bine aleasa la platforma AK , face bine inclusiv la moralul trupei 🙂 .
Adică S , FA , FF .
Din păcate , nu poți căra prea multa muniție de 7,62×39 .
Cred că 4 încărcătoare de 30 in portincarcator pe centura și unul în armă este totuși o limită de bun simt , un echilibru între eficienta , supraviețuire și greutate acceptabilă .
Desigur , unii ar fi în stare să folosească încărcătoare tambur ( roata de cașcaval ) de 75 , dar sunt incomode in tragerea din poziția culcat adăpostit in lipsa unui bipod și incomode la transport ( un tambur în armă și unul pe centură ) .
Da , scurtezi timpii de reîncărcare , dar dacă te mănâncă arătătorul mâinii drepte , distrugi țeava armei printr-un regim termic impropriu …
A existat o armă foarte buna cu banda ( RPD ) înainte de pușca mitralieră RPK ( realizată pe platforma AK ) …
Oare ce nu o fi fost în regulă la RPD ?
Factorul uman vine peste baza care este precizia armei. Un sistem om+arma poate sa fie mai imprecis decat arma in sine insa niciodata mai precis. Daca o arma are niste grupaje largi (nu spui care dar e in 7.62x39mm), nu conteaza antrenamentul tragatorului, punctul lovit fiind prin definitie aleatoriu in interiorul grupajului. Adicalea ochesti acelasi punct dar lovesti in doua locuri diferite. Antrenamentul nu te ajuta sa reduci grupajul ci cel mult sa nu-l largesti.
Corect, doar ca astea sunt conditiile ”de laborator”, in lupta e altfel, si uneori nu functioneaza faza aia cu muscle memory
Ref. la RPD, a fost practic omoloaga FN Minimi, inainte a FN-ul sa apara. Poate ca sovieticii au ajuns la aceeasi concluzie cu USMC in privinta mitralierelor usoare si au trecut la pusti mitraliera (RPK / M27).
My 2 cents e ca la RPD a contat si greutatea. E misto sa ai o semi-catea, dar asta vine la pachet cu regula aia, sa nu fii tu cel care o cara, e o arma care necesita servant. Si RPK iti rupe muschii, am avut norocul sa ma anturez cu una ca am tras paiul mai scurt si abia am asteptat sa scap de ea 😀
Eu as fi ales o soluție intermediară între RPD și RPK , în sensul că ar fi ideal sa funcționeze cu bandă , dar și cu încărcător tip sector / tambur . Cred că americanii au propus ceva asemănător …
Evident , un bipod e strict necesar .
Îmi place soluția tehnică de bipod aplicata de francezii de la Famas …
Cât despre conceptul bullpup , are singurul avantaj legat de lungimea totală a armei .
Dar , un RPK ( sau ceva similar ) cu pat rabatabil ar putea rezolva și problema lungimii 🙂 🙂 🙂 !
Exista pusca mitraliera in 5,45, cu pat rabatabil, o avem in dotare de ani buni. Ar mai putea fi rafinata, e deja alta discutie
Există orice , inclusiv PSL cal 5,45×39 .
Asta nu înseamnă decât un alt punct rezolvat pe agenda unui factor de decizie …
Eu mă refeream la o pușcă mitralieră nouă , care sa funcționeze cu încărcător tip sector / tambur și bandă .
Opțiunea cu încărcător tambur deranjează grav ergonomia dacă se adoptă soluția bullpup , chinezii au fost nevoiți să realizeze un încărcător tambur asimetric , dar care tot nu rezolvă problema .
De altfel , de ceva timp au revenit la soluția clasica și au renunțat la bullpup !
Ultimax. Fara banda dar cu tambur. Usoara.
Da, daca ar fi, ce ar fi samd.
Deocamdata o pusca mitraliera in 7,62 cu pat rabatabil (!) si 2 incarcatoare prinse cu scotch e cea mai viabila optiune reala