TehnoMil

De fapt, in episodul de azi cehii continua ce au inceput slovacii.

Putina lume a auzit de Laugo Arms Czechoslovakia, o mica firma de R&D infiintata in 2001 in Slovacia si mutata din 2017 in Cehia, al carui proiect a stat la baza CZ Scorpion EVO3.

CZ a cumparat proiectul de baza de la Laugo si l-a luat la pila pentru a-l face vandabil.  Pistolul automat cehesc a salvat piata SMG-urilor de plictisitorul HK UMP iar succesul surprinzator in vanzari al Scorpionului se datoreaza si unui element de design venit de la Laugo.

Cehoslovacii au gasit solutia pentru a face un inchizator sa para “greu” la un capat al cursei si “usor” la celalalt capat, reducand reculul simtit, unul din punctele negative ale SMG-urilor care folosesc inchizatoare inertiale, cu masa mare.
Doar un pic de magie mecanica.

Dar nu despre Scorpion e vorba ci de un alt proiect Laugo, care e complet extraterestru.

Mai intai un pic de istorie, care incepe prin 1908 cu un patent depus de Ole Krag, unul din proiectantii best-seller-ului scandinav care a fost pusca cu repetitie Krag-Jørgensen, adoptata de norvegieni, danezi si americani. Patentul respectiv descria un pistol semiautomat cu un sistem inertial intarziat cu gaz. Au fost construite un numar de prototipuri insa a pierdut competitia pentru dotarea Norvegiei in favoarea Coltului 1911 si ideea pare sa fi fost abandonata timp de aproape 40 de ani.

Asta pana cand germanii, intrati in ultima faza a celui De-al Doilea Razboi Mondial, cautau disperati o metoda de a produce o cantitate cat mai mare de arme, intr-un timp cat mai scurt si cu pret si consum de materiale minim. Deja se intrevedea inlocuirea StG-44 cu StG-45(M), proiectul bazat pe un sistem inertial intarziat cu role fiind mai ieftin decat cel cu imprumut de gaze folosit de StG-44. Era insa nevoie de ceva chiar mai ieftin decat StG-45(M), o adevarata “pusca a poporului” proiectata pentru aceeasi munitie standardizata deja, 8mm Scurt. Programul de dezvoltare a “pustii poporului” s-a numit Volkssturmgewehr si a dat cateva rezultate interesante.

Unul din sistemele pe care germanii s-au oprit sa-l studieze a fost cel cu inchizator inertial intarziat cu gaz, implementarea fiind facuta de doua echipe diferite, proiectele diferind in ceea ce priveste pozitia orificiului din teava.

Prima echipa, condusa de Karl Barnitzke, a realizat Gustloff Volkssturmgewehr sau VG.1-5, o carabina semi-automata construita asemanator unui pistol de dimensiuni mari, ce folosea gaz prelevat de la mica distanta de gura tevii pentru a impiedica mansonul sa se miste inapoi, atat timp cat presiunea gazelor era inca mare.

Teoretic, problema cu proiectul asta era pozitia orificiilor de gaze, intarzierea realizandu-se “tarziu” – probabil mansonul fiind in deplasare la momentul acela – si durand “putin”, arma fiind “suspecta” de a functiona mai degraba ca un sistem inertial clasic. Dar functiona.

Dupa Razboi, austriecii de la Steyr au revenit asupra ideii si au produs pistolul semiautomat GB. Desi se pare ca functiona suficient de bine, a pierdut competitia pentru dotarea Austriei in favoarea Glock si pe cea pentru dotarea US Army in favoarea Beretta 92.

Fara contractele militare la care spera, Steyr a mentinut GB in catalog o vreme pentru vanzarea pe piata civila insa a renuntat in final la el in 1988. O versiune “americanizata” Rogak P-18, nu a avut mai mult succes, din cauza problemelor cauzate de calitatea mai slaba a productiei fata de originalul austriac.

Cea de-a doua echipa germana a avut insa incomparabil mai mult succes. Proiectul condus de Kurt Horn, utiliza gaz prelevat chiar de langa camera cartusului, sistemul blocand inchizatorul mai rapid si mai “pozitiv” decat sistemul folosit de Barnitzke.

StG Horn – Sursa: ar15.com

Grossfuss Sturmgewehr a.k.a StG Horn – Sursa: Wikipedia.org

Cele cateva prototipuri ale armelor de asalt proiectate de Horn, cunoscute drept Grossfuss Sturmgewehr, au fost confiscate de sovietici si testate in Rusia. Sovieticii nu aveau aceeasi nevoie disperata de arme “primitive” precum germanii asa ca proiectul a fost pus la sertar.

Germanii au revenit asupra ideilor imediat dupa Razboi si au continuat proiectele de unde le lasasera: sistemul intarziat cu role al StG-45(M) a fost utilizat pentru armele de asalt HK G3 iar cel intarziat cu gaze a fost refolosit pentru pistoalele HK P7. Ambele au inregistrat un succes imens, ponderat in cazul P7 de pretul foarte mare de vanzare, oarecum paradoxal avand in vedere ca proiectul original urmarea productia unor arme foarte ieftine.
Motivul a fost “perfectionismul” inginerilor germani ai HK, care au inclus un mecanism de armare foarte complex si scump.

HK P7 este poate exemplul cel mai bun pentru “blestemul” care a urmarit pistoalele construite pe baza sistemului Ole/Horn, toate avand probleme fara legatura cu principiul fundamental de functionare.

Si incercari au mai fost: elevetienii au construit sub forma de prototip Bern P47. A avut ghinion de nesansa sa apara dupa ce SIG P210 fusese deja adus in stadiul de produs matur.

Chinezii au fabricat Norinco M77B. Care e insa chinezesc. Si arata de parca ar fi fost proiectat de un comitet de oameni ai muncii. Din China.

Chiar si vecinii gradinari au incercat – spre deosebire de vecinii mamaligari – sa faca ceva mai deosebit: Arsenal P-M02. Dar cine nu munceste, nu greseste. Nu s-au auzit prea multe despre el deci or fi gresit ei pe undeva. Probabil pentru ca au incercat.

Sursa: Pinterest

Sud-africanii au produs Vektor CP1 – probleme la siguranta interna.

“Starul” actual este Walther CCP, o arma exceptionala penalizata de modul foarte dificil de dezasamblare si – iar – probleme cu siguranta interna.

Se pare ca Walther totusi a mai lucrat la dezasamblarea CCP pentru modelul 2.0.

Si acum Laugo, cu modelul lor extraterestru numit foarte bine Alien. Greu de descris, asa ca cel mai bine e de urmarit prezentarea lor:

Alien a fost gandit ca o arma pentru tragerile de precizie deci pentru competitii. Alegerea sistemului cu intarziere bazat pe gaz se justifica prin faptul ca teava este fixa, rezultand precizie teoretic superioara. Fata de restul proiectelor similare, cehii au intors mecanismul cu susul in jos. Inclusiv cocosul intern este acum “atarnat” de mason. Si in plus, pentru precizie maxima, aparatele de ochire sint prinse pe un cadru fixat solid de corpul armei si implicit de teava, nu de mansonul culisant, ca la armele “normale”.

Ce l-ar trage in jos ca arma de serviciu – desi evident Alien nu a fost proiectat pentru asa ceva – e pretul. De curand, Laugo a anuntat o editie limitata la 500 de bucati a Alienului. Te-ai putea astepta ca un model exclusivist sa joace in liga HK, cu preturi de peste USD1k. Fiind vorba de un model pentru competitii, se accepta si un cost de USD2k. O editie limitata ar trebuie sa fie deci in jur de USD2k-3k.
Laugo s-au decis insa sa fixeze pretul la USD5k. Deci si pretul e extraterestru.

Blestemul lui Horn loveste deci din nou si inca nu avem un pistol bazat pe sistemul lui care sa fie si ieftin si lipsit de problemele fara legatura cu principiul de functionare, de gen sigurante. Poate doar daca CZ-ul cumpara si Alienul…