Un episod din serialul “Fiecare intelege cat poate“:
Merita vazut/auzit fie si numai pentru modul de abordare al subiectului.
Un episod din serialul “Fiecare intelege cat poate“:
Merita vazut/auzit fie si numai pentru modul de abordare al subiectului.
Nu numai USN ci si britanicii cauta ceva submarin, mare si foarte autonom.
Pentru ca ei le zic mai bine pre limba lor:
Competition document: developing the Royal Navy’s autonomous underwater capability
This Defence and Security Accelerator (DASA) multi-year themed competition seeks proposals to develop an autonomous version of an existing large underwater vehicle. This vehicle will be developed as a testing platform to understand the potential capabilities of an autonomous vehicle and is not designed to produce a commercial prototype.
The system will address the Royal Navy’s need to understand the utility and operational boundaries of an autonomously operating unmanned underwater vehicle (UUV) system.
The total funding available for this competition is £1m for Stage 1 (research and development of an autonomous control system and re-fit of an existing manned submersible to implement this innovative autonomy); and a further £1.5m for Stage 2 (rent and testing of the novel autonomous functions of the submersible at a manufacturer-proposed operating base for up to 2 years).
Though it is possible to increase mere presence in the underwater battlespace with smaller, discrete, autonomous systems these cannot complete many of the operations currently undertaken by larger manned assets. These manned missions might include, but are not limited to: surveillance and reconnaissance, underwater data gathering, discrete payload delivery and recovery, and remote automated sense and warn capability. Therefore the combined future need is for a fully autonomous system of the size and capability of current manned systems.
It is envisaged that this will be achieved, for this competition, by re-fitting an existing large asset with an autonomous control system to develop a test-ready autonomous underwater vehicle.
The system should, by the conclusion of Stage 2, be able to:
– operate independently for a minimum of 3 months
– operate at significant range from the position of deployment (e.g. up to 3000 nautical miles)
– carry, deliver and recover test payloads of >2m3 and 2 metric tonnes (see vignette 3)
– provide flexible, accurate and timely covert intelligence gathering capability (see vignette 1)
– provide an anti-submarine warfare (ASW) barrier capability (see vignette 2)Sursa: gov.uk
De retinut:
1. Insistenta britanicilor pentru transformarea unui submarin/submersibil/batiscaf/clopot de scufundare, orice ar fi el, existent, cu echipaj uman, pentru operare autonoma. Stai si te intrebi ce platforma or fi avut deja in minte?
2. Cum am spus mai sus, RN nu sint singurii cu ideea asta. Poate o fi ceva aici ce ne scapa noua. Apropos, ce se mai aude de SECRIS?
3. Autoritatea contractanta poate sa ia notite de cum se scrie un asemenea document. Scurt si dulce, cum se zice. Au inclusiv Clarification of what we want / Clarification of what we don’t want. Parca nici atatea fise si formulare nu cer. Amaratii.
4. Inca niste notite pentru autoritatea contractanta:
Public facing information
A brief abstract will be requested if the proposal is funded. This will be used by DASA, and other government departments as appropriate, to describe the project and its intended outcomes and benefits. It will be used for inclusion at DASA events in relation to this competition and placed on the DASA website, along with your company information and generic contact details.
Sursa: gov.uk
(*) 1 leghe = 3 mile marine
In sfarsit Penguin-ul e inlocuit in practica de succesorul sau desemnat, desi pentru un client surpriza.
Ingropate adanc in lista de munitii aprobate la pachet cu cele 24 de elicoptere MH-60R destinate Indiei, abia se pot distinge:
The Government of India has requested to buy twenty-four (24) MH-60R Multi-Mission helicopters, equipped with the following: thirty (30) APS-153(V) Multi-Mode radars (24 installed, 6 spares); sixty (60) T700-GE-401C engines (48 installed and 12 spares); twenty-four (24) Airborne Low Frequency System (ALFS) (20 installed, 4 spares); thirty (30) AN/AAS-44C(V) Multi-Spectral Targeting System (24 installed, 6 spares);
fifty-four (54) Embedded Global Positioning System/Inertial Navigation Systems (EGI) with Selective Availability/Anti-Spoofing Module (SAASM) (48 installed, 6 spares); one thousand (1,000) AN/SSQ-36/53/62 sonobuoys; ten (10) AGM-114 Hellfire missiles; five (5) AGM-114 M36-E9 Captive Air Training Missiles (CATM); four (4) AGM-114Q Hellfire Training missiles; thirty-eight (38) Advanced Precision Kill Weapons System (APKWS) rockets; thirty (30) MK 54 torpedoes; twelve (12) M-240D Crew Served guns; twelve (12) GAU-21 Crew Served guns; two (2) Naval Strike Missile Emulators; four (4) Naval Strike Missile Captive Inert Training missiles; one (1) MH-60B/R Excess Defense Article (EDA) USN legacy aircraft.
Sursa: dsca.mil
NSM-urile propriu-zise vor veni probabil la timpul lor.
E pentru prima data cand NSM va fi lansata din MH-60R. In sensul comercial, evident testele de certificare avand deja loc.
Ar fi interesant de urmarit daca USN va prelua ideea buna a indienilor sau se va limita pe viitor la Hellfire, mai ales cu toata discutia de pe marginea “letalitatii distribuite” si a dotarii slabe a LCS-urilor.
Si ce alte verticalioate vor mai primi NSM.
Plus, cine mai are nevoie de nave rapide lansatoare de rachete – daca NPR-urile singure oricum nu au senzorii necesari pentru a exploata raza de actiune de ~200km a rachetelor anti-nava moderne.
Multumita lui habarnistul avem o poza interesanta.
Este un pistol similar cu Model 95 insa intr-o versiune necunoscuta pana acum, cel putin publicului larg, care a precedat cu 3 ani versiunea produsa la Cugir ce a intrat oficial in serviciu.
Despre Md95 se stie in mare ca este descendent din CZ 75, prin ruda israeliana a acestuia IWI Jericho 941. Detaliile sint insa neclare, modul in care a ajuns pistolul “israelian” in productia Cugir fiind inca un mister – asta, din nou, pentru publicul larg.
Se gasesc toate la aici:
O fi ajuns pana la urma toata lumea la concluzia ca licitatiile pentru corvete si bateriile de coasta sint la fel de esuate ca niste balene pe uscat sau mai trebuie sa asteptam pana se prind si intarziatii?
Si ca motivul este modul defectuos in care au fost facute caietele de sarcini si procedura de achizitie in sine?
Urmarea logica fiind ca daca am insista sa finalizam niste achizitii gandite prost, rezultatul nu are cum sa fie bun.
Achizitia corvetelor inainte de a decide ce sisteme de armament si CMS vor avea, adica ce configuratie poti cere competitorilor astfel incat sa poti face o comparatie relevanta intre oferte, a fost prima greseala.
Cea de-a doua a fost cerinta lenesa ca furnizorii de baterii de coasta sa fi incheiat contracte de o anumita valoare in ultima perioada.
Trecand peste faptul ca prin volta penibila pe care a trebuit sa o faca autoritatea contractanta cerinta respectiva a devenit aproape irelevanta, de cine era menita sa protejeze licitatia?
Nu cred ca se astepta nimeni la participarea ARCA. Si atunci, daca doar producatori seriosi s-ar fi inscris oricum, care era menirea cerintei?
In practica, singura racheta exclusa ar fi LRASM. Adica, ironic, chiar cea mai moderna dintre toate. Desi se poate sustine ca si avioanele sint platforme mobile de lansare, ca doar dragostea de tara mobilitatea le tine in aer, nu?
Acum putem anula ambele licitatii si sa o luam de la capat intr-o ordine logica, adica cu licitatiile pentru rachetele anti-nava (cuplata cu cea pentru bateriile de coasta), cele AA (cuplata cu cea pentru SHORAD) si CMS-ul, inainte de licitatia pentru corvete, unde se vor specifica clar cerintele de dotare cu echipamente? Plus o licitatie separata pentru modernizarea fregatelor, nefiind necesar sa castige aceeasi companie, atat timp cat echipamentele vor fi comune.
Si toate pe baza unor caiete de sarcini cu cerinte tehnice concrete, relevante pentru mediul in care vor fi folosite echipamentele respective, renuntand la piedicile birocratice gen vanzari in ultimii ani de o anumita valoare?
Pretty please.
Un interviu recent al lui Jim Bryan, directorul Boeing Cruise Missile Systems, aduce niste elemente interesante inclusiv din perspectiva competitiei romanesti. Sau competitiilor, daca bateriile de coasta vor fi tratate intr-adevar separat fata de corvete si fregate.
Asa cum se stie, Boeing a retras Harpoon din competitia US Navy pentru dotarea LCS si a viitoarei clase de fregate, competitie castigata de parteneriatul Raytheon-Kongsberg cu NSM. Boeing a considerat ca legatura de date, prezenta pe Harpoon Block II+ dar lipsind NSM-ului, nu a fost evaluata la justa valoare in timp ce senzorul IR al rachetei norvegiene ar fi fost avantajat in punctaj in fata celui RF al Harpoon.
Bryan told USNI News last month that the divergence between Boeing’s capability and the surface navy’s requirement was partly on the datalink issue and partly on what types of sensors the missile should use. He said most international navies are moving in the direction of not only the active sensor that Harpoon uses but also electro-optical and infrared sensors, which Boeing has spent research and development dollars in recent years to test on the Harpoon missile. Bryan said the seekers the company has tested are better in bad weather and difficult lighting conditions on the water.
Sursa: news.usni.org
Ar fi prima confirmare ca Boeing a invatat ceva din esecul LCS si a inceput sa studieze serios posibilitatea montarii unui senzor IR pe Harpoon. Este si prima acceptare explicita a evidentei, clientii internationali fiind din ce in ce mai interesati de avantajele senzorilor IR.
Desi nu si-a ridicat premiul aferent anului 2017, MApN-ul a recunoscut implicit decizia juriului.
Planul de modernizare a MLI-84 ar fi pe cale sa fie anulat si batranele MLI-uri sa fie inlocuite cu Puma, conform Hotnews/Victor Cozmei.
Din punct de vedere tehnic, tot ce ar fi de spus despre Puma s-a spus deja in studiul CBO urmator:
44044-GCV
In rest, batalia se da intre cei ce vor sa bage in buzunar offsetul.
E interesant de observat cum suma aferenta proiectarii Agilis, de EUR228mil, ceruta de germani in mod transparent, s-a dizolvat pe parcurs in nebulosul concept de offset. Suma a disparut. Nu mai exista. In mod evident proiectarea Agilis nu va mai costa deci nimic, va fi gratis. Pentru ca romanii au negociat bine.
In realitate cunoastem minimul costului offsetului, platit ca un supliment de EUR1,3mil la fiecare din cele 173 de Puma. Si maximul? Asta e la mica intelegere, se va da cumva la pace, oamenii sint cu totii.
Daca Pumele vor costa fiecare cate 2-3mil in plus fata de pretul de fabrica, isi va da seama cineva? Dintre cei ce conteaza, adica.
A doua observatie interesanta e insistenta cu care partea germana… insista pentru Agilis desi MApN-ul insista la fel de insistent ca nu il vrea. Parca am mai auzit pe undeva: meritati avioane transportoare noi.
Si a treia observatie e legata de morcovul inlocuirii Fuchs, cu care germanii vor sa ademeneasca MApN-ul sa se desparta de cei EUR228mil offset. Ar fi de acord Bundeswehr-ul sa semneze, inainte de inceperea investitiei, un contract cu industria romaneasca pentru achizitia Agilis in care sa fie prevazute cantitati minime obligatorii?
Nici nu credeam.
Comparatia intre principalii candidati continua astazi cu senzorii EO/IR.
Pentru a intelege motivul pentru care exista diferente intre echipamentele AH-1 si AH-64 este necesar de a intelege diferenta intre rolurile lor.
AH-1 Cobra a fost destinat sa fie un aparat interimar, un elicopter de sprijin si atac la sol, pe timp de zi, care sa raspunda rapid la nevoia urgenta aparuta in Vietnam. Trebuia sa acroseze cat mai multa munitie aer-sol, sa asigure o protectie a pilotilor superioara UH-1 si… cam atat. Este motivul pentru care nu a fost dotat de la inceput cu senzori opto-electronici sau rachete anti-tanc.
AH-64 a fost conceput sa lupte in Europa si a avut de la inceput ca principala misiune lupta anti-tanc, urmata de cea de recunoastere. Sprijinul trupelor si atacul la sol s-au incadrat la capitolul “secundare”.
Concluzia trasa de US Army in urma folosirii AH-1 in Vietnam a fost ca pentru a asigura supravietuirea AH-64 la intalnirea cu apararea AA inamica – in mod inevitabil superioara celei vietnameze – era absolut obligatoriu ca AH-64 sa fie capabil de zbor pe timpul noptii urmand conturul terenului. Rezultatul a fost ca AH-64 a fost proiectat de la inceput cu TADS/PNVS (Target Acquisition and Designation Sights / Pilot Night Vision System) produs de Lockheed Martin.