TehnoMil

AH-1G Cobra in Vietnam – Sursa: Wikimedia.org

Comparatia intre principalii candidati continua astazi cu senzorii EO/IR.

Pentru a intelege motivul pentru care exista diferente intre echipamentele AH-1 si AH-64 este necesar de a intelege diferenta intre rolurile lor.

AH-1 Cobra a fost destinat sa fie un aparat interimar, un elicopter de sprijin si atac la sol, pe timp de zi, care sa raspunda rapid la nevoia urgenta aparuta in Vietnam. Trebuia sa acroseze cat mai multa munitie aer-sol, sa asigure o protectie a pilotilor superioara UH-1 si… cam atat. Este motivul pentru care nu a fost dotat de la inceput cu senzori opto-electronici sau rachete anti-tanc.

AH-64 a fost conceput sa lupte in Europa si a avut de la inceput ca principala misiune lupta anti-tanc, urmata de cea de recunoastere. Sprijinul trupelor si atacul la sol s-au incadrat la capitolul “secundare”.

Concluzia trasa de US Army in urma folosirii AH-1 in Vietnam a fost ca pentru a asigura supravietuirea AH-64 la intalnirea cu apararea AA inamica – in mod inevitabil superioara celei vietnameze – era absolut obligatoriu ca AH-64 sa fie capabil de zbor pe timpul noptii urmand conturul terenului. Rezultatul a fost ca AH-64 a fost proiectat de la inceput cu TADS/PNVS (Target Acquisition and Designation Sights / Pilot Night Vision System) produs de Lockheed Martin.

TADS / PNVS uitandu-se sasiu, cu un ochi pe slanina si cu altul pe faina – Sursa: Wikipedia.org

TADS este senzorul principal al copilotului, folosit pentru angajarea tintelor. Contine o camera LWIR, una TV monocroma, un “pointer” si un telemetru laser.
Cel mai important de retinut e ca pilotul AH-64 dispune de un senzor separat, PNVS, folosit pentru zborul pe timpul noptii. PNVS este de asemenea o camera termica LWIR.

Imaginile provenite de la camerele termice sint proiectate pilotilor AH-64 prin intermediul unor “monocluri” atasate castilor, cu tehnologie de proiectie digitala. Casca aleasa mai nou inclusiv de US Army pentru AH-64, in varianta “‘eftina si buna” adica israeliana: Elbit AAIH (Apache Aviator Integrated Helmets).

Elbit AAIH – Sursa: militaryaerospace.com

TADS/PNVS corespundeau misiunii AH-64, aceea de a descoperi blindate de la mare distanta. Erau insa tehnologia anilor ’80 iar identificarea exacta a tintelor era dificila, asta ca o prima problema.

In plus, atunci cand misiunea principala a AH-64 s-a schimbat in cea de atac la sol, in timpul razboaielor din Irak si Afganistan, a fost identificata o a doua problema: contrastul termic din zonele locuite nu permitea observarea tuturor obstacolelor asa ca pilotii AH-64 au trebuit sa recurga la folosirea ANVIS (Aviator Night Vision Imaging System). ANVIS se bazeaza pe intensificatoare de imagini, fiind mai folositoare in noile conditii, cu dezavantajul pentru pilot al unui camp vizual mai redus, acesta fiind obstructionat de prezenta co-pilotului pe locul din fata, asta in comparatie cu PNVS-ul montat in botul aparatului, liber de orice obstructie.

AH-64 ANVIS

Pentru mai multe detalii despre subiectul asta, merita citita urmatoarea lucrare:

In cealalta tabara, AH-1 a primit pana la urma si el senzori EO/IR, cel mai important pentru postarea de fata fiind senzorul AH-1Z adica TSS (Target Sight System) AN/AAQ-30A al lui… Lockheed Martin.
TSS dispune de o camera termica MWIR, o camera TV color si un “pointer”/telemetru laser. Camera termica se bazeaza pe tehnologia pod-urilor Sniper ATP (cele acrosate inclusiv F-16 romanesti), adica un senzor InSb sensibil in banda 3-5 microni. Este prezentata frecvent ca apartinand generatiei “a 3-a” insa aici marketingul joaca un rol important, asa cum se va vedea mai jos.

Insa “lauda” principala este, cu cuvintele lor:

Target identification is crucial in the modern battlefield. The Bell AH-1Z’s Target Sight System provides the longest range and highest accuracy of any helicopter sight in the world.

Sursa: bellflight.com

Comparand performantele TSS cu cele ale TADS, se poate trage concluzia ca afirmatia de mai sus e intr-adevar valida.
Pentru cine e interesat de detaliile tehnice ale comparatiei, mai jos e o “cercetare” a turcilor facuta atunci cand au selectat AH-1Z (inainte sa re-selecteze Mangusta) insa au preferat in locul TSS cu MWIR un produs local Aselsan cu LWIR, de “a 2-a” generatie, similar TADS. Concluzia au tras-o chiar turcii.

Cat de similare sint performantele TADS cu cele ale camerei Aselsan, e greu de analizat insa, tinand cont de tehnologia anilor ’80 continuta de TADS, e rezonabil de presupus ca intr-adevar TSS ofera o distanta de descoperire a tintelor superioara TADS.

Asta inseama ca AH-1Z e superior la capitolul senzori EO/IR lui AH-64?
Nu chiar.

In primul rand trebuie remarcat ca TSS este doar echivalentul TADS, nu si al PNVS. Pilotul AH-1Z nu dispune de un senzor separat, dedicat navigatiei pe timpul noptii. Critica se continua in documentul urmator:

Intr-un efort de a scadea costurile, USMC au decis sa incerce si ei sa cumpere niste casti “‘eftine si bune”, deja existente pe piata dar nu Elbit ci Thales TopOwl, cu tehnologie analogica, care sa nu necesite un efort de dezvoltare suplimentar.

Thales TopOwl este capabila sa afiseze pe “vizor” imagini provenite de la senzori IR externi precum si de la cei cu intensificare de imagini integrati in casca.
S-ar parea deci ca pilotul AH-1 va trebui sa se multumeasca cu impartirea TSS cu copilotul.

Doar ca, din nou cu cuvintele lor:

TopOwl has the ability to project FLIR and NV imagery to the visor, so that pilots and copilots can select either view, explains Phil Beck, program manager for the USMC H-1 program with Thales Avionics. Although the UH-1Y and AH-1Z helicopters are equipped with FLIRs, the program office chose not to project the IR video in order to reduce the risk to the EMD schedule, according to Maj. Brad Schieferdecker, NavAir’s deputy for EMD in the H-1 Upgrades program office.

Sursa: aviationtoday.com

Macar au posibilitatea sa foloseasca intensificatoarele de imagini integrate TopOwl…

“The Thales Top Owl visor-projected helmet-mounted display was deferred because of a visual anomaly called hyperstereopsis, which made it unsafe to use when flying close to ground. Instead head-up information is projected on a monocular display or night-vision goggles.”

Sursa: flightglobal.com

Deci nu. Ok.

Problemele ar fi fost:

“That was feasible in general flight conditions,” explained Hewson, “but in low-level terrain flight, taking off and landing in dark landing zones, and operating around the ship at night and in dark environments, you get hyperstereopsis the image is different from the design eye-point and creates weird illusions close to the ground.”

Sursa: aviationtoday.com

Adica TopOwl era cam inutila exact pentru zborul de noapte urmarind conturul terenului. E momentul sa reamintim rolurile diferite pentru care au fost concepute AH-1 si AH-64.

Si o incercarea de dregere a busuiocului, din nou cu cuvintele lor, pentru ca mie mi-ar cam fi rusine:

“It was not the best image, particularly in low-light conditions. You really rely on the quality of the image projected there on dark nights.” Shortcomings in the refined helmet were uncovered by Marines during Operational Testing “Apparently other users don’t do the dark boat stuff and dark landing stuff that the Marines do,” noted Hewson.

Zulu testers reviewed helmet alternatives. “One-hundred percent, we concluded there is nothing in the world that is better for night vision than the current state-of-the-art Night Vision Goggles.”

The monocular Optimized Top Owl now in the fleet uses the magnetically tracked helmet and HUD processors, but trades the visor for a clip-on day monocle with HUD information. AN/AVS-9 goggles are used with a night monocle. Hewson added, “There’s some growth potential we’re talking about porting FLIR to the helmet.”

Sursa: aviationtoday.com

Unde “other users” sint de fapt utilizatorii Eurocopter Tiger, pentru ca de acolo s-a “inspirat” Bell in alegerea TopOwl. Deci castile respective nu ar fi proaste ci tehnologia NVG pe care ar fi trebuit sa o inlocuiasca, e mai buna… Ok.

While the Top Owl is capable of 24h operations, the USMC has opted not to use this feature operationally in the fleet. “At night time, we still use conventional night vision goggles. It took a lot of testing and a lot of debate, but the resounding opinion across all Marine aviators is that there is nothing better out there than night vision goggles,” Hewson says. “So that’s what we decided to stick with.”
Sursa: flightglobal.com

In concluzie, AH-1Z foloseste pe timp de noapte ultramoderna TopOwl tot cu un monoclu ANVIS (AN/AVS-9), tehnologie similara celei folosite de AH-64 in Irak si Afganistan.

Numai ca de atunci lucrurile au evoluat si pentru AH-64. Folosind aceeasi tehnologie a Sniper ATP, Lockheed Martin a modernizat si senzorii AH-64, rezultand Arrowhead sau M-TADS/PNVS (Modernized Target Acquisition and Designation Sight/Pilot Night Vision Sensor).

Arrowhead – Sursa: defenseindustrydaily.com

Arrowhead primeste aceeasi tehnologie MWIR ca a TSS (longest range and highest accuracy, dupa cum ziceau chiar cei de la Bell mai sus) insa, in plus, senzorul dedicat pilotului (PNVS) primeste o camera TV cu intensificator de imagine care face redundanti ochelarii ANVIS, cu avantajul suplimentar al campului vizual sporit asigurat de pozitia PNVS fata de solutia initiala si cea la care au fost nevoiti sa se intoarca USMC cu AH-1Z.

AH-64 castiga deci si runda a doua.