Avem in sfarsit o descriere detaliata a revolverului Dimancea, facuta de Ian McCollum de la ForgottenWeapons.com. Revolverul reprezinta o incercare a unuia dintre foarte putinii inventatori romani in domeniul armelor de foc.
Revolverul Dimancea
August 2nd, 2019 
admin 
Posted in 
Tags:
E clar ca inventatorul (nu stiu daca e termenul corect) era destept, si pentru vremea aia, tre’ sa fi fost chiar o mare inginerie. Chiar un pic “over-engineering”, ca e mai complicat decat era cazul.
Dar de ce nici el, si nici alti romani care au avut incercari in domeniu, nu au continuat munca? Adica, ai proiectat un pistol, nu a mers treaba, OK. Te opresti aici si nu mai realizezi nimic, iesi din istorie?
N-am gasit alta rima. Totusi avea elemente de noutate, altfel putem sa-i zicem “proiectant”.
Ca sa continui iti trebuie ceva resurse financiare. Ai un prototip interesant, cu perspective si aduni investitori. Daca inteleg bine, revolverul respectiv a fost produs in serie si nu imi e clar cine a platit. Daca omul nostru de atat a avut bani, atat a facut. Asta lasand la o parte posibilitatea sa fi facut si alte chestii de care n-a auzit nimeni daca or fi ramas prototipuri sau modelele experimentale.
Asa, ca exercitiu de istorie alternativa, daca in anii aia, revolverul Dimancea era adoptat de vreo armata (chiar si romana) si tipul avea fonduri sa continue … sa se bage la vreo pusca, poate chiar ceva automat, ca e clar ca avea creier. I se facea o fabricuta, poate aduna pe langa el mai multi specialisti, se punea de o “scoala” romaneasca in domeniu … Oare unde am fi fost acum?
Ma rog, nici cu Orita nu ar fi fost prea tarziu, dar … vremurile
Acum am fi fost in acelasi loc. E locul nostru natural, entropia minima a societatii care este. Ne mai ridica cate un damb, ne mai coboara cate o groapa dar in final cam tot pe la nivelul asta ajungem. Pe subiect: n-avem scoala de armurieri pentru ca n-am avut niciodata si nici n-o sa avem vreodata. Pentru ca nu ne-a interesat vreodata subiectul (istoriceste vorbind, putem sa o luam de la Mihai Viteazul incoace) si nu s-a lipit nimic de noi nici la timidele incercari de pana acum. Deci e o posibilitate care nu se poate. Daca Browning s-ar fi nascut in Romania, era cu oile.
Proiectul lui Orița ( și al cehului ??? ) era un drum închis , cu problemele generate de lipsa unui siguranțe eficiente ce trebuia să nu permită executarea focului accidental , probleme rezolvate cumva , dar după război .
Era un drum închis , deoarece folosea o muniție considerată depășită , deja tendința mondială era alta , se generalizase trecerea la un calibru intermediar , intrasem în altă sferă de influență politică și economică , deja nu aveam voie sa ne înarmăm decât cu ce impuneau alții de la est etc .
Totuși , Orița , chiar dacă era un adevărat geniu , nu era Kalașnikov , nu avea nici baza tehnica imensa ( metalurgia , rezistenta materialelor , balistica , experiența și sutele de prototipuri realizate fizic a celorlalți proiectanți din branșă , macar o școala de armurieri propriu zisă , cea rusească / sovietică fiind destul de respectată ) pe care o avea Kalașnikov și echipa lui la îndemână , inclusiv resurse umane și materiale fara limite , din motive de PCUS .
Evident , toate cele de mai sus sunt valabile și în cazul lui Dimancea .
A mai fost menționat și o altă premieră pentru industria românească de armament , un pistol cu încărcare automată , produs la ” Otel Rapid ” ( se pare că una dintre secții era lângă atelierele pirotehnice de pe Dealul Cotroceni , vis-a-vis de actuala APACA , după război s-a numit Uzinele Semanatoarea ) o combinație între Browning HP și Beretta .
Păcat că nu avem suficiente date confirmate .
Cred și sper că oameni pricepuți mai sunt , idei destule , computerul suporta orice ( ca să parafrazez expresia clasica ” hârtia suporta orice ” , scuze că nu am găsit altă rimă 🙂 ) dar lipsește interesul statului prin lipsa legislației și … interesul negativ al marilor monștri sacri , producători recunoscuți mondial .
Păi CZ , SiG , HK , Glock , Beretta , FN etc nu ar sta cu mâinile în sân , ar pune bete-n roate la orice capitol , de la standarde de omologare , la contestarea licitațiilor in cazul in care Ministerul ar dori achiziții …
O firma mica și nealiniată monștrilor de mai sus nu ar putea depăși asemenea probleme .
Deci mai așteptăm .
Nepoții pot spera la ceva proiectat și realizat in România .
Proiectul lui Orita ar fi fost excelent pentru 1931. Pentru 1941 am fi avut nevoie de Sten.
CZ? Si primul pe lista? Pai CZ contrazice afirmatia ta cu care – surpriza- as fi in mare parte de acord.
Urmaresc de multisor Ian McCallum, chiar daca e cam plictisitor si ii ia mult timp pana sa ajunga la subiect e singurul care prezinta o arma asa cum e , cu bune si rele, lucru admirabil.
Iti trebuie mult calm sa-l asculti pana la capat.
De arme romanesti putin a prezentat: PSL-ul, munitie Mauser fabricata in tara si cam atat.
Ma bucura sa aud de Dimancea,habar nu am avut, oricum noua ne lipseste un pic de competitie si organizare si apoi suportul pentru orice afacere nu numai intreprindere militara.
Interesant
Nea asta Dimancea definitely un accident genetic la romani 😀
Totusi cam prea complicat si de aici si mai scump si probabil demontarea-reasamblarea depasea IQul mediu la 90% din armata, asa ca nu l’or vrut…