TehnoMil

Sursa: Pinterest

Israelienii par adeptii principiului ca orice unitate e o forta speciala astfel incat una din cele mai “invizibile” astfel de unitati a fost una din cadrul… artileriei. Pentru ca si artileria israeliana trebuie sa aiba fortele sale speciale.

In anii ’80 Israelul avea deja multa “experienta” in pozitia de inferioritate numerica fata de vecinii arabi, inregistrata mai ales in zona blindatelor si in special a tancurilor. Chiar daca israelienii nu s-au dat niciodata in laturi (sau mai precis inapoi – pentru ca nu aveau unde) de la lupta de aproape cu blindatele inamice, nu le-a lipsit niciodata inteligenta sa inteleaga ca riscurile sint mari si fiecare caine are ziua lui.

Ideea de a lupta cu blindatele inamice de la o distanta “sigura” nu era chiar noua insa multumita colonelului Benny Beit-Or, seful programului de dezvoltare a armamentului, Israelul a fost printre primele state care a pus la punct doctrina, structura si tehnica necesare conceptului sa devina realitate.

Structura era un batalion numit Moran, infiintat la mijlocul anilor ’80 si detasat la granita cu Egiptul, subordonat regimentului de artilerie 214 “Prastia lui David”, ulterior infiintandu-se omologul Meitar, la granita siriana, adica langa cei doi vecini capabili sa adune suficiente tancuri incat sa puna in pericol securitatea israeliana.

Tehnica era reprezentata de o racheta anti-tanc cu raza lunga, de 25 de km, numita Tammuz. Racheta era echipata cu senzori EO/IR si ghidare prin legatura radio.

E logic sa fie doua dar nu a zis nimeni explicit – Sursa: IDF via timesofisrael.com

Pentru pastrarea secretului, vehiculul lansator initial, Pere, a fost ales pentru a semana cu tancurile M60, fiind astfel greu identificabil si deci “invizibil”.

Pere – Sursa: israeldefense.co.il

Misiunea Meitar/Moran era visul tuturor fortelor aflate in defensiva si in inferioritate numerica: distrugerea “valurilor de blindate inamice” (apelez din nou la kitsch din lipsa de rima) cu riscuri minime pentru fortele proprii.

Egiptenii si sirienii nu au dat niciodata ocazia israelienilor sa-si valideze conceptul in practica, amenintarea celor doi vecini reducandu-se in anii ’90 insa cam tot pe atunci a aparut ideea unei rachete capabile sa loveasca tinte punctuale de la mare distanta ca solutie pentru lovituri chirurgicale de eliminare a unor… persoane de interes. Adica lunetism la scara mare. Meitar/Moran au devenit astfel FOS.

Un exemplu de operatiune la care se pretau cele doua batalioane de “artilerie” a fost tentativa de lichidare a lui Saddam Hussein in 1992, israelienii planuind sa loveasca in timpul funerariilor unchiului lui Saddam, prezenta la funerarii a liderului irakian fiind considerata ca sigura.
Evident, ar fi fost vorba de o operatiune in adancimea teritoriului irakian, executata de elementele mobile ale Moran/Meitar, ceea ce dezvaluie flexibilitatea unitatilor israeliene. Raidul nu a mai avut loc, fiind anulat in urma, se pare, unui accident in timpul antrenamentelor, soldat cu moartea unor operatori FOS iar Tammuz ar fi intrat in conservare pana in 2005.

Mai ales unitatea detasata la granita siriana a avut parte de actiune reala, Tammuz incepand sa fie folosita oficial din 2005-2006, cele cateva exemple de actiuni dezvaluite de israelieni indicand folosirea Tammuz pentru distrugerea amplasamentelor de unde armata siriana sau Hezbollah lansau tiruri asupra teritoriului israelian. De atunci, Tammuz a devenit un element de baza al arsenalului israelian iar unitatile ce il foloseau au crescut ca importanta.

Meitar/Moran au primit inclusiv companii de cercetare proprii, insarcinate cu localizarea tintelor in adancimea teritoriului inamic si dirijarea tirului pentru Tammuz. In 2011, in cadrul regimentului 214 devenit brigada a intrat si unitatea Sky Rider, ce opereaza UAV-urile tactice Skylark, singura unitate de acest fel din IDF, care isi ofera serviciile tuturor celorlalte unitati ale armatei. Bineinteles, conform principiului enuntat mai sus, si unitatea Sky Rider/Skylark e considerata tot forta speciala.

Odata cu scoaterea din dotare a M60 a devenit dificil ca vehiculele lansatoare de Tammuz sa mai poata fi tinute la secret si Israelul a admis existenta Tammuz in 2011 si in 2014 a unitatilor ce o folosesc – la acea data deja fuzionate si preluand denumirea generica de Meitar. Pierderea a fost “compensata” prin dezlegarea la export primita ca urmare a desecretizarii, Tammuz fiind cunoscuta “la extern” drept Spike NLOS. Este cert ca israelienii au gandit si alte vehicule lansator pentru Tammuz/Spike NLOS, cum ar fi SandCat sau M113.

Sursa: jpost.com

In 2017, s-a anuntat “desfiintarea” oficiala a unitatii Meitar insa chiar israelienii recunosc ca tehnica a fost redistribuita in cadrul IDF fara a identifica insa destinatarii. In traducere libera, sint sanse mari ca Tammuz sa fi disparut de pe harta cunoscuta si sa fi redevenit “invizibila”, intr-o structura pentru operatiuni speciale.

Sursa: idfstore.com

Interesant e ca Moran inca apare ca unitate in cadrul IDF la 2 ani de la desfiintare.