September 14th, 2019 
admin 
Bofors 57mm – Sursa: baesystems.com
Dar mai intai despre germani, care s-au inscris pe lista utilizatorilor tunurilor navale de 57mm ale BAE Systems/Bofors – sa mai zica cineva ca perfizii nu au ochi la achizitii.
Germanii vor importa deci tunuri britanico-suedeze pentru trei OPV-uri de clasa Potsdam destinate pazei de coasta.
Porumbelul pacii – Sursa: fassmer.de
Rusii se gandesc si ei la (re)adoptarea tunurilor de 57mm navale, varianta А-220М fiind gata de introducerea in serviciu.
Asta e deosebit de interesant avand in vedere ca rusii au avut o experienta destul de proasta cu ultimele 57mm navale pe care le-au avut in dotare. E mai putin cunoscut ca rusii au folosit tunuri navale de calibru 57mm in anii ’50-’70, cea mai evoluata versiune fiind AK-725, o turela cu doua astfel de tunuri, instalata printre altele si pe fregatele/corvete antisubmarin Grisha sau corvetele Nanuchka I/II.
Nanuchka-I – Sursa: USN via Wikipedia
AK-725 nu a fost considerat eficace impotriva rachetelor anti-nava si a fost inlocuit in cazul corvetelor Nanuchka III de un tun de 76mm si un CIWS de 30mm (AK-630).
Nanuchka-III – Sursa: Ministerul Apararii japonez via Wikipedia
De ce le-a fost frica n-au scapat, rusii avand ocazia sa verifice in practica ineficienta AK-725 impotriva rachetelor anti-nava, cu consecinte dezastruoase.
In 1987 s-a desfasurat un exercitiu in largul Vladivostokului care prevedea atacul cu P-15M Termit lansate de pe doua nave purtatoare de rachete (Tarantul-II si OSA) asupra unei grupari de patru nave, compusa dintr-o fregata/corveta antisubmarin Grisha si trei corvete Nanuchka I.
Ocazia perfecta pentru a demonstra cum nave relativ mici – corvetele Nanuchka aveau un deplasament in jur de 600 de tone – inarmate cu rachete anti-aeriene moderne pot supravietui atacurilor cu rachete anti-nava. Trebuie spus ca pe langa tunurile AK-725, Nanuchka dispunea de un complex SA-N-4, adica varianta navalizata a SHORAD-ului OSA SA-8 Gecko aflat inclusiv in dotarea Romaniei. Daca luam in considerare si cele sase tuburi lansatoare de P-120 Malakhit / SS-N-9 Siren, rezulta ca Nanuchka I ar cam fi fost la vremea aceea tot ce ne-am dori sa fie acum Tarantulele noastre, care au doar vreo 100 de tone mai putin.
Scenariu prevedea lansarea P-15M Termit de catre navele purtatoare de rachete care-nu-erau-corvete adica Tarantula si OSA de la o distanta redusa, de doar 21km, fata de gruparea navelor purtatoare de rachete care-erau-corvete adica Nanuchka si care ar fi urmat sa distruga P-15M cu 9M33M OSA-M. Versiunile rachetelor folosite vor deveni importante mai tarziu.
Un exercitiu de lansare “ca la carte” a P-15M ar fi insemnat inlocuirea incarcaturii de lupta cu un lest (doh!), dezactivarea sistemului radar de cautare a tintei si lansarea rachetei spre un areal liber, avand grija ca traiectoria sa treaca in apropierea navelor “tinta”.
Rusilor le-a reusit cu succes operatiunea de inlocuire a capului de lupta al P-15M, exista dubii in privinta dezactivarii sistemului de cautare insa cu siguranta P-15M nu a fost indreptata spre un areal liber ci Tarantula a lansat racheta folosind coordonatele unei tinte reale, adica corveta Musson (Nanuchka I), care se deplasa cu viteza redusa.
Procesul intim al gandirii rachetistilor rusi a fost ca si in cazul improbabil in care P-15M ar fi ajuns la intalnirea cu tinta reala, racheta tot nu ar fi primit comanda de atac din cauza sistemului de cautare radar dezactivat si ar fi urmat, in cel mai rau caz, sa zboare deasupra tintei. In cel mai bun caz, P-15M ar fi urmat sa fie oricum lovita de 9M33M.
Deznodamantul se poate banui, ca altfel exercitiul n-ar fi devenit de notorietate: 9M33M lansate de pe corveta Musson nu au distrus P-15M, tunurile de 57mm AK-725 ar fi tras doar 5 lovituri in timpul in care racheta s-ar fi aflat in bataia lor (22s), tot fara efect si apoi… P-15M si-a schimbat directia de zbor si a inceput sa piarda din altitudine, percutand suprastructura corvetei si declansand un incendiu devastator favorizat de cantitatea de combustibil aflata la bordul rachetei (reducerea distantei de lansare nu a ajutat la consumul de carburant). Pe scurt, 39 de marinari morti si o corveta scufundata.
Explicatia oficiala in urma anchetei a fost ca rachetele 9M33M ar fi avariat P-15M la o distanta de 7km, care ar fi zburat in continuare drept pana la o distanta de 2,5km de unde ar fi pierdut controlul directiei si altitudinii si ar fi lovit exact suprastructura Musson. Probabilitatea ca evenimentele sa se fi desfasurat asa este below sub-zero.
O a doua explicatie, neoficiala, este ca P-15M nu a fost afectata de 9M33M si de AK-725, ar fi pornit sistemul radar de cautare nedezactivat corect si ar fi lovit tinta cu cel mai mare profil radar din zona, adica suprastructura corvetei.
Cele doua variante ale evenimentelor – Sursa: Alexpl via Wikipedia
O posibila explicatie, discutabila, pentru ineficienta rachetelor OSA ar fi fost oferita relativ recent, ipoteza fiind ca Musson ar fi lansat o versiune mai veche 9M33, cu o inaltime minima de interceptie a tintei de 50m, in timp ce P-15M zbura la doar 25m. 9M33 ar fi fost eficienta impotriva variantelor mai vechi a P-15, care zburau la o altitudine intre 100 si 400m. Motivul pentru limita in altitudine ar fi fost senzorul de proximitate, care la 9M33 ar fi fost declansat de suprafata apei inainte ca racheta sa coboare la altitudinea la care zbura P-15M. Chiar daca teoria versiunii vechi a rachetei OSA ar fi doar o speculatie, ar fi de notat influenta altitudinii minime de interceptie impotriva rachetelor anti-nava moderne ce zboara la doar cativa metri inaltime.
Daca numarul de tinte urmarite / angajate simultan de sistemele AA e discutat la nesfarsit, aspectul altitudinii minime de interceptie scapa pe sub radar.
La fel, pe lista mai trebuie trecuta observatia ca uneori nu e nevoie de atacuri “de saturatie” sau razboi electronic pentru ca o racheta sa-si gaseasca tinta si sa nu poata fi oprita de sistemele AA desi pe hartie ar fi trebuit sa fie interceptata fara probleme. Pur si simplu, se mai intampla. Chiar si Termitului. Lucru care trebuie luat in calculul probabilitatilor.
Singurul lucru “pozitiv” in urma exercitiului a fost confirmarea deciziei deja luate de a inlocui tunurile de 57mm AK-725 cu cele de 30mm AK-630. In apararea AK-725 nu se poate spune decat ca, se pare, sistemul de conducere a focului de pe Musson nu ar fi functionat si ochirea s-ar fi facut vizual, ceea ce explica rezultatele.
Rusii par a fi dispusi deci sa mai dea o sansa 57mm, probabil influentati de succesul Boforsului englezesc in flotele occidentale.
Posted in 
Tags: 
majoritatea sistemelor rusesti nu functioneaza corect
iata de ce mai pastram si noi Termit 🙂
Cat despre cal. 57mm, se pare ca mai are inca un viitor luminos in ambele standarde (est si vest), de unde rezulta de ce il mai pastram si noi inca 🙂
Tot pe sub radar trece de multe ori si raza minima de interceptie. Uneori conteaza si cat de scurta e, dar toata lumea nu se uita decat la cat de lunga e.
Sa speram ca nu citeste nimeni din structuri articolul ca nu mai scapam de Termit…
Nici o grija, nu citeste nimeni. Asa ca sint sanse sa scapam de ele, pentru ca “bateriile mobile” pot sa insemne inclusiv Tarantulele, nu? Cine stie, poate le convertesc in rachete-tinta. Poate n-ar fi rau sa inlature si radarul, odata cu capul de lupta. Decat zic.
S-ar parea ca si traiectoria interceptorului conteaza, mai exact pozitia relativa a senzorului fata de tinta. Nus’ ce sa zic, poate ne ajuta cineva cu o explicatie.
Acel moment de siluire a limbii romane…
Te referi la senzorul de proximitate nu? Ca la alea hit to kill ar fi alta discutie.
Nu, ma refer la senzorul radar care ghideaza racheta-interceptor, indiferent ca e la bordul navei (cum a fost cazul aici) sau la bordul rachetei-interceptor, cum e cazul ASTER, CAMM, etc..
Din pacate nu sunt nici rachetist, nici macar inginer aiti, “decat” am citit mult si, uneori, am avut acces la surse mai putin publice.
Presupunand ca in final neuronul meu a inteles corect ceea ce ai vrut sa spui: am observat la unele rachete AA ghidate IIR, si ma gandesc ca e posibil sa fie la fel si la alea ghidate radar (RF), ca exista niste “unghiuri” si niste “ferestre” (pardon my french) in care capul de ghidare “vede” si poate “urmari” tinta. Vorbesc de toate axele sufletului.
Asta poate fi motivul pentru care multe europene AA au acel data link cu nava lansatoare pentru actualizari in astfel de cazuri, pentru ca limitarile senzorilor RF sau IIR din racheta sunt mai mari decat cele ale radarelor de cercetare aeriana de pe nave. Si asta poate fi si unul din motivele pentru care suporta foarte multe G-uri, pentru a se “alinia” optim cu racheta pe care vor s-o intercepteze.
In alta ordine de idei, dupa FFG(X) si LCS (nu in ordinea asta), si Type 31 primeste acelasi BAE – Bofors – de 57 mm. De vazut Belharra frantuzeasca ce primeste ca si acolo a existat aceasta disputa a calibrului tunului principal.
Era mai degraba un rationament bazat pe efectul “observat” de rusi: suprafata apei reflecta energia transmisa de senzorul de proximitate. Care este radio.
Asta inseamna ca suprafata apei nu reflecta doar transmisia senzorului de proximitate ci si pe cea a radarului de ghidare, care e tot radio. Abia aici intra in ecuatie (pun intended) unghiurile, reflexiile si efectul lor asupra localizarii tintei care s-ar putea sa nu fie acolo unde se jura radarul ca e.
De altfel asta e si o tehnica EW folosita atunci cand se zboara aproape de pamant. Pentru ca si pamantul reflecta undele radio, inclusiv inapoi la radarul se supraveghere/control al focului.
#multipath
Cu permisiunea ta, cateva concluzii (?):
1) rachetele de croaziera anti-nava, inalt subsonice, cu design stealth si emisii reduse (senzor IIR si/sau ghidare radar pasiva), care vin la cativa metri pe deasupra apei, indiferent de conditiile meteo, s-ar putea sa mai aiba multa paine de mancat. Doua exemple moderne: LRASM si NSM. Eventual si Saab Gungnir? Iar aici de vazut ce aleg si britanicii pentru capabilitatea intermediara AN dupa ce au scos elegant din joc Harpoon si Exocet.
2) o racheta AA ghidata IIR ar putea fi mai putin sensibila la aceste reflexii? In aceasta categorie (navalizate) ar fi RAM, VL Mica IR si Iris T. Si-or mai fi, da’ nu-mi aduc eu aminte. Interesant ca britanicii la Sea Ceptor au optat doar pentru ghidare radar.
Tu ce zici?
P.S. Valurile creeaza paraziti si reflexii pe radarele de navigatie ceea ce, de multe ori, pe vreme cu valuri mari, il determina pe ofiterul de cart sa il seteze de la o anumita “altitudine” in sus pentru a nu crea alarme false. O racheta AN “clasica” este, pare-se, utilizabila si pe o mare de gradul 7 pe Douglas.
P.P.S. Pornirea radarului rachetei anti-nava n-ar trebui sa aprinda niste beculete pe nava vizata? Mai ales cand se trage la distante mari, peste limita orizontului?
ASTER si CAMM sint niste exemple interesante dar cel mai probabil au o traiectorie inalta care le fereste de ispitele reflexiilor.
Exemplul cu radarele de navigatie e bun, cam asta ar fi ideea de baza. De remarcat ca sistemele AA navale rusesti sint inca dependente de radare montate la bordul navelor (variantele navale ale Pantsir, Tor si partial Buk) si trebuie sa vada la cativa metri de suprafata apei, “reglajul” in altitudine inseamna sa lase poarta goala.
Pornirea radarului rachetei anti-nava chiar aprinde beculete pe nava vizata. Asta daca nava respectiva are un sistem RWR. Sa incercam sa ghicim ce RWR-uri foloseste RoNavy? Dam in depresie.
Interesant e ca la CAMM senzorul de proximitate este laser iar Aster, din cate stiu, este hit to kill.
La rusi, intelegerea mea este ca, o data cu Poliment Redut/S-350 au inceput sa foloseasca rachete ghidate radar activ sau IR reducand dependenta de radarul de pe nava, cel putin in faza terminala.
Si imi mai aduc aminte de atacul ala cu Tomahawk cand (daca nu ma pacaleste memoria) chiar un oficial rus spunea ca rachetele de croaziera care vin la altitudine mica sunt foarte greu de interceptat, chiar daca sunt subsonice.
Am vazut o simulare de lansare Exocet cu ocazia vizitei la MBDA Franta: racheta isi ajusta altitudinea in functie de valuri (ca sa nu intre prin ele) iar conditiile de lansare erau mare de gradul 7 sau pe acolo. Nu-mi mai amintesc exact, dar era genul de mare pe care nu mi-ar placea sa ma dau. In aceste conditii meteo trebuie sa ne gandim ca nici radarul ala montat in varful unui catarg destul de inalt (sau la inaltime oricum) nu mai este tocmai stabil (inca o data bigger is better) in ciuda tuturor stabilizatoarelor pe care stim ce la are. Ori iarna (si nu numai) la Marea Neagra, conditiile pot fi destul de zbuciumate, cu valuri mari, in special in zonele de mica adancime din vest.
Depresie = marina militara romana. Ma gandesc ca RWR-urile sunt parte componenta a mijloacelor de razboi electronic, deci sistemul asociat PK-10 si Terma, nu?
ASTER nu e HTK, zice MBDA: “ASTER combines a proximity fuze and a blast fragmentation warhead“. Senzorii laser par a fi preferati impotriva avioanelor dar n-am cercetat mai adanc.
Redut abia a intrat in serviciu si vom vedea pe ce nave vor reusi sa-l inghesuie.
Radarele navale oricum nu sint stabile, acolo intervine mana mesterului de la IT care scrie niste ecuatii smechere: “As a whole, six vessels will be equipped with EADS’ successful TRS-3D/16 ES radar which is optimised for deployment in dense coastal threat scenarios. The radar uses electronic stabilisation to compensate the pitching and rolling motion of the ship, thus making heavy mechanical stabilisation unnecessary.”
Cat despre RWR-uri, asa ar trebui sa fie, mai conteaza si calitatea lor. Doar pentru ca ai un RWR, nu inseamna ca si functioneaza impotriva unor radare mai moderne, LPI.
Sistem RWR COTS – asta da tema de doctorat la institutiile alea cu nume bun. Poate si la celelalte civile care cunosc cate ceva…
Ceva cooperare cu R&S, cu niste COTS-uri si niste soft de la noi (ca tot ne batem in piept ca suntem tara de IT-sti).
https://www.rohde-schwarz.com/products/aerospace-defense-security/signal-analysis/pg_overview_64210.html?change_c=true
Ar fi un inceput, cel mai simplu posibil. Daca e destul de simplu pentru noi, asta e alta chestie.
RWR s-ar putea face si local, exista o urma de experienta, a se vedea echipamentele de pe blindate. Nu e exact acelasi lucru dar ceva in zona. Pana si cei de la ACTTM studiau spirala (nu aia de la Misa). N-am ramas cu prea multe din studiile respective, ceva modele de laborator. Cat despre soft, ala e partea mai complexa. Sa incercam la vecinii bulgari sau ucrainieni, ca ei au traditie in IT.
Poliment Redut e activ pe fregata Amiral Gorskov, a avut unele probleme care par sa fi fost rezolvate. Din ce am vazut radarul Poliment foloseste panouri fixe, asa am vazut si la ultimele distrugatoare/crucisatoare chinezesti. Cineva zicea la un moment dat ca radarele cu panouri fixe ofera o imagine mai buna (neintrerupta?) a campului de lupta.
Rusii zic ca va fi pus si pe corvetele de cca. 2000 to dezvoltate pentru Baltica si Pacific, 22380 si derivatele.
Misto chestia cu stabilizarea electronica, sunt radarele de pe K-130, nu? Misto si ce zice Ilie, dar nu ne vad capabili de asa ceva. Poate gresesc dar… mi-e greu sa cred.
Macar RWR-urile de pe T22 ar trebui sa fie din secolul asta.
Radarele si sistemele de razboi electronic ma depasesc, nu ma bag.
“Macar RWR-urile de pe T22 ar trebui sa fie din secolul asta.”
Daca vorbim de secolul care a inceput acum 20 de ani, mi-e sa nu fim dezamagiti. Nu apare pe nici o lista de achizitii de echipamente de cand am cumparat fregatele deci e posibil sa fi ramas cu cel original. Care nu e din secolul asta, in sensul strict. Posibil sa-l fi cumparat pe sestache sau in alta perioada dar nu prea cred. Astept proba contrarie, vreau sa fiu surprins.
Surprinzator, partial, raspunsul este tot aici 🙂 : https://www.tehnomil.net/2015/03/22/modernizarea-fregatelor-type-22r-cms-ul/
Incepe sa-mi para rau ca nu m-am urcat pe T22 la ziua portilor deschise, as fi putut face niste poze de foarte aproape si am fi avut o confirmare… Am facut una sau doua poze, o sa ma uit pe ele diseara.
Ceea ce stim sigur este ca T22 R si probabil si Marasesti au contramasuri din secolul asta spre deosebire de restul care sunt din secolul celalalt. Fara a ma pricepe, nu cred ca poti sa ai lansatoarele de contramasuri (chaff dispenser?) fara partea electronica care sa “simta” cand situatia devine maronie…
Da doar ca dispensoarele Terma pot sa fie legate la RWR-urile din secolul trecut. Aici era necunoscuta, carei epoci glaciare apartin respectivele echipamente. Ultima data cand am examinat pozele, erau din Ice Age. S-or mai fi schimbat sau nu, nu stiu.
How to make a RWR in x steps:
Pai un analizator de spectru electromagnetic e ceva relativ simplu.
Adica antena/e care sa poate functiona intre 1-30 GHz plus un/niste analizatoare de semnal in acea banda:
https://www.ni.com/en-us/innovations/white-papers/14/introduction-to-the-pxie-5668r—high-performance-26-5-ghz-wideb.html
https://www.rohde-schwarz.com/za/product/fsp-productstartpage_63493-8043.html
https://www.keysight.com/en/pcx-x2015002/spectrum-analyzers-signal-analyzers?cc=CZ&lc=eng
plus electronica de calitate pentru amplificare daca e nevoie.
Apoi nu trebuie decat sa incepi sa masori ba un radar, ba altul, ba o racheta, ba un zgomot de fond, ba o nava ruseasca prin apropiere – cum s-ar zice “intelligence” – adica sa-ti faci o baza de date ce si cum.
Se pune la dospit niste software care sa faca analizarea mai mult sau mai putin automata. Se testeaza si gata. Ideal in comparatie cu un sistem similar, ca sa se vada diferentele.
Aduci in fabricatie sistemul RWR (compact, doar pentru spectrul care e necesar) pentru nave iar la sistemul original ii mai adaugi modificari (spectru sub 1GHz) si il transformi in ELINT/SIGINT/xxINT.
Ca nu o sa fie la nivelul vestic e altceva, dar dupa mine se poate face ceva, relativ bun si nu chiar asa scump.
Nu ma opun. Insa pe acelasi principiu se poate construi si o arma de asalt.
Stire de azi:
Rohde & Schwarz announced on 18 September that it has established a joint venture (JV) called DICOM with MESIT, a subsidiary of the OMNIPOL group of companies.
MESIT is the majority shareholder in DICOM, which is based in Uherské Hradiště in the Czech Republic. DICOM was the trading name for MESIT until a rebranding in January 2016.
Da’ di ce pa Cehia si nu la Romania?
De acum 15 ani: The Czech army has confirmed that this year it will begin building a high-tech electronic surveillance and passive monitoring centre. The new military centre, which will initially have its headquarters in Opava, north Moravia, will be tasked with detecting and monitor enemy targets. As many as 500 specialists would eventually man the monitoring station. The Czech-made “Vera” radar system, which is capable of detecting the U.S. Stealth fighters, will be an integral part of the centre.
Asa e cand ai “personal calificat”.
good point…
Gand la gand cu bucurie. Parca am avut vre-o premonitie. Mai ramane NI, Keysight si Anritsu – bataie pe ei 🙂
Sau jucam la “lasati-ne sa ne pregatim/calificam pentru firmele serioase” …
Parca Keysight sint prin zona sau ma insel eu…
Pai se zice ca NI are un centru de dezvoltare in Romania (Cluj), dar mi se pare ca e mai mult service centre. Poate fac ceva dar n-am auzit ceva concret. Partea mai frumoasa e ca hardwareul NI vine de la o aruncatura de bat, din Debrecen. Acolo e fabrica serioasa.
Keysight detine la Bucuresti un mic centru pentru securizarea retelelor (cablu sau wireless).
Deci hardware ne trebuie, ceva software putem sa scriem (daca nu deseman in Paint si de restul timpului ne jucam in Solitaire). Ceva ceva se poate totusi:
https://pdfs.semanticscholar.org/802d/14b278d6e4a89470cd2c1b581c41f28c46e9.pdf
Pasabil, intr-adevar.
Totusi, pentru referinta, eu zic ca asa ar arata profilul unui cercetator care face performanta in domeniu. Cati specialisti de nivel similar (mai) are Romania?
Cat despre software, e posibil sa putem scrie insa putem sa-l architectam noi? Ca aici cam lipseste dovada – desi asta nu inseamna automat si dovada lipsei dar totusi.
Există un avantaj constructiv la armele de calibru mic ( adică mai mici de 75 mm ) : raportul lungimea țevii / calibru mai mare de 50 …
O țeavă lungă are vibrații mai mari decât una scurtă , dar gazele ard in interiorul țevii și există timp suficient pentru a transfera energia către proiectil .
Desigur , există multe variabile ( numărul și forma profilului ghinturilor , pasul fix sau variabil al ghinturilor , distanța între gol și plin , forma camerei cartușului și a conului forțator , coeficienții termici și de elasticitate ai oțelului folosit pentru țeavă , factorul de formă al țevii , finisajul final al țevii , dacă țeavă a fost retubată sau nu , materialul folosit la cămașă în cazul retubării , răcirea țevii ( pasivă sau activa ) scutul termic pentru o încălzire uniformă a țevii / mascarea termică a țevii etc .
Totuși , calibrul mic limitează capacitatea de transport către țintă a încărcăturii de luptă .
Dacă doriți , putem discuta punctual despre avantaje / dezavantaje calibrelor mici / mari .
calibrele mari au avantajul distantei mai mari de angajare
si deci si mai mult timp de angajare
numarul de proiectile se poate compensa prin mai multe guri de foc
proiectilele mai mari pot fi construite sa poata fi si dirijate nu stiu despre cele mai mici
@habarnistul: Pai si Oto Melara 76mm e mult peste L50. De fapt, e destul de aproape de 57mm la capitolul asta. Mai trebuie luat in calcul si aspectul vitezei proiectilului la gura tevii => durata de viata a tevii, care favorizeaza calibrele mai mari.
Discutia ar trebui sa aiba o componenta practica. Pe scurt: pe viitoarele corvete romanesti, 76mm vs 57mm? Daca ignoram ca pe T22R avem deja 76mm.
pe ce? 😀
Are vre-o importanta calibrul? Ca pana la urma daca nu producem munitia si vor trage o cutie de proiectile (cate or fi in cutie – 2-10 buc) pe an e tot una. Lipsa de experienta. Iar daca zicem ca ne apucam sa asimilam local 76 mm, vom produce si altceva decat HE?
L50 este un minim acceptat in WW2 . Sunt lucruri cunoscute , spre exemplu , ultra mega binecunoscuta si super celebra ( nu am gasit alta rima 🙂 ) Mosin-Nagant M91/30 avea uimitorul raport lungimea tevii / calibru de 95,8 ( !!! ) iar varianta carabina ( cu teava scurta ) avea raportul de 67,45 … varianta de Mosin-Nagant destinata cavaleriei ( carabina , adica cu teava scurta ) era cumva superioara celor de la OTO MELARA 76 , care au un raport amarat de doar 62 …
Daca facem o comparatie pe intelesul tuturor ( scuze , nu am gasit alta rima ) AKM 7,62×39 are un raport de 415/7.62= 54,46 , M16 are un raport de 508/5.56=91,36 , M4 are un raport de 368/5.56=66.24 , iar AKS-74U are un raport de 206,5/5.45=37,88 . Concluziile vin de la sine …
Desigur , Oto Melara 76 are o teava relativ scurta cu profil greu , racita activ cu apa iar incarcatura de azvarlire este compusa din minim trei tipuri de pulbere , stratificata astfel incat sa aiba o ardere progresiva de la o viteza mica spre o viteza mare …
Problemele sunt in alta parte , si anume limitarea vitezei unghiulare pe orizontala si vericala atevii , datorate masei mari a turelei in miscare . De aia nu pot accepta un tun naval mai mic de cal 57 ( incarcatura de lupta minima ) sau peste 76 mm ( dinamica deficitara datorata masei prea mari in miscare ) .
Daca incarcatura de lupta este prea mica , daunele produse prin perforare / fragmentare asupra tintei sunt minime , iar daca masa totala a turelei + gura de foc este prea mare , exista posibilitatea ca o tinta rapida in apropiere sa iasa din sectorul de tragere din cauza inertiei masei mari in miscare …
Eu cred ca un tun rapid , racit activ cu apa , cal 76 , gen OTO MELARA poate fi solutia corecta pentru noi . Da , rusii cu S60 pot fi mai buni la materialul tevilor , unele variante long life aveau teava din otel inalt aliat cu Tantal , iar camasa exterioara din otel PUTILOV ( un otel foarte elastic , cu deformare instantanee fara micro fisuri structurale ) … asa se spunea in anumite medii sociale in anii ’80 .
Oricum OTO MELARA prezinta garantia timpului , asemenea tunuri navale sunt de ceva timp in dotarea multor flote , probabil ca au depasit problemele constructive inerente prototipurilor …
Daca s-ar aplica regulile bunului simt , ar trebui sa existe o uniformitate in aprovizionarea cu proiectile , focoase , tevi de schimb etc , deci ar fi nefiresc ca orice nava militara cu pavilon românesc sa nu aiba OTO MELARA in dotare . Desigur , costurile nu pot fi mici , dar in caz de conflict apa-apa , apa-sol eventual apa-aer contra tintelor aeriene lente , puterea de foc va fi uriasa .
Fix de un asemenea factor de descurajare avem nevoie !
OTO MELARA sa fie dar totusi din ce in ce mai multi opteaza pentru Bofors. Ideea e sa nu ne scape noua ceva.
aaaa, pai domle avem OPVuri mai tari ca germanii si rusii la artilerie
plus mitralierele 🙂
misto povestea, nu testeaza maidanezii si interceptzia unei rachete nucleare trecand razant pe langa moscacava? 😀
cu incarcatura dezactivata and shit 😀
si daca termit rulz, din 87 pana acuma nu trecu prea mult , de aia nu se streseaza ei decat cu pensiile sin avansarile
La fel, pe lista mai trebuie trecuta observatia ca uneori nu e nevoie de atacuri “de saturatie” sau razboi electronic pentru ca o racheta sa-si gaseasca tinta si sa nu poata fi oprita de sistemele AA desi pe hartie ar fi trebuit sa fie interceptata fara probleme. Pur si simplu, se mai intampla.
clar ca se mai intampla, dar din 87 pana acuma au trecut 32 de ani
nu la ronavy, aia a ramas intr’o bula temporala
sau atemporala 😀
rachetele au trecut la supersonice, ceea ce le creeaza chiar si lor probleme due to small radar lock/reaction/maneuver time
si apararea s’a stratificat, cu SM6/E2D/FA18/AMRAAM/CEC, ESSM, RAM/Phalanx, ma rog, s’a stratificat numai la unii 🙂
la unii functzioneaza, ma rog, astia nu au electronica alora cu lampi 😀
On 15 October 2016, Mason was targeted in a third attack by five anti-ship cruise missiles while operating in the Red Sea north of the Bab el-Mandeb strait. The Navy Times reported the Mason fired a radar decoy, an infrared decoy, and several SM-2 Standard missiles in response, either neutralizing or intercepting four of the five incoming missiles. The Navy claims the fifth incoming missile was neutralized by a radar decoy launched from USS Nitze, after Mason alerted her to the threat.
Tot respectul pentru Dr. Ulrich L. Rhode !
Dr. Ulrich L. Rohde e si profesor onorific al Universitatii din Oradea ( ultima DHC la aproape 57 de ani , pe 01.10.1997 ) primind doua diplome Doctor Honoris Causa , fiind născut in 20.05.1940 … in Oradea , România 🙂 .
@admin, ma mut aici, e mai simplu.
Dupa cum ziceam, chestiunea ma depaseste. Unde ar trebui sa ma uit? 🙂 Catargul dinspre pupa? M-ar ajuta daca ai vreo poza.
P.S. Cu parere de rau cred ca ai dreptate…
Catargul de la prova, imediat sub radarul principal. Pe cel de la pupa era o parte a sistemului SIGINT. Amandoua sint descrise aici.
Care ar fi semnificatia lipsei, se poate citi aici.
Multumesc! Misto cartea, cred ca se lasa cu o comanda pe Amazon… 🙂
Adresa asta e corecta? tehnomil.blog@gmail.com
Am gasit pozele, tu stii mai bine la ce sa te uiti. 2 cu T22 si 2 cu Marasesti.
Da, adresa e corecta.
Gata! 🙂
Comparatie intre sistemele artileristice navale
https://pbs.twimg.com/media/EFAPvmdXUAA8y2R.jpg