F-16 + Sniper + APKWS = Kalibr Killer?

Stirea pe scurt: intr-un test efectuat in Decembrie 2019, un F-16C american a doborat cu ajutorul unei rachete ghidate laser, o drona de tip BQM-167 ce simula o racheta de croaziera.
Pentru ca n-au avut STAR-80L, americanii au folosit AGR-20A Advanced Precision Kill Weapon System (APKWS). APKWS e o racheta ghidata semiactiv laser, de 70mm, destinata lovirii cu precizie a tintelor de la sol, eficacitatea sa impotriva tintelor aeriene fiind discutabila insa, asa cum testul respectiv a verificat, poate fi folosita cel putin impotriva tintelor aeriene slab manevriere, cum ar fi rachetele de croaziera.
Principalele avantaje ale APKWS fata de AMRAAM sau Sidewinder ar fi costul si numarul de rachete acrosate.


Interesant e ca pentru marcarea tintei a fost folosit containerul acrosat AN/AAQ-33 Sniper, aflat si in dotarea F-16 MLU romanesti.

Sursa: c4isrnet.com

Desi nu-i STAR-80L cum e APKWS si nici MLU cum e F-16C (la radarul de bord ne gandim), macar Sniper-ul e elementul comun si, cum nevoi avem cu totii, asteptam un suflet mare care sa faca conexiunea. Daca respectivul suflet nu poate pune direct sublerul si fierastraul pe un lansator LAU-68/131 deja integrat F-16, atunci poate ca ar putea plati doi poli israelienilor, care se descurca ei.

Acum ca se stie ca, tehnic, e posibila doborarea tintelor-simulatoare-de-Kalibr cu APKWS, mai ramane de elucidat misterul operationalizarii “sistemului de arma”, ideea folosirii avioanelor de vanatoare pentru apararea anti-racheta fiind controversata. Desi, in WWII schema a fost folosita cu succes.


Sarcina dificila revine radiolocatiei si aici zvonurile ar fi ca stam mai bine decat in alte domenii. Doar ca nu prea avem cu ce proteja respective radare, bateriile SHORAD absentand la apel.
Vestea buna pentru autoritatea contractanta e ca F-16 cu rachete ghidate laser intrunesc toate conditiile semantice pentru a fi considerate baterii mobile de rachete anti-aeriene.


Both comments and pings are currently closed.

11 Responses to “F-16 + Sniper + APKWS = Kalibr Killer?”

  1. Ilie says:

    Poate ca APKWS sa fie un kalibr-killer, dar STAR-80L nu prea pare:
    https://www.youtube.com/watch?v=v54fsPKZffA
    chiar si comparand cu rachete din generatie mai veche:
    https://youtu.be/SCvYsqpwT4k

    Mai au de lucrat cu Elbit-ul la racheta. Oricum, in afara de motor si incarcatura de lupta, nu producem. Asta daca si fabrica de pulberi produce ceva…

    • admin says:

      Daca e unul din primele teste atunci e posibil/probabil sa se fi imbunatatit performantele pana acum.

      • Ilie says:

        Din pacate n-am gasit alte teste. O fi fost primul sau ultimul, Elmecph, ca majoritatea companiilor parte a Romarm nu are un PR bun. Asta daca se cunoaste cumva daca programul e inca in derulare sau a fost incetat.

      • Marius Z. says:

        Din moment ce se auzise vorba prin targ ca au deja un prim client pentru STAR-80L, banuiesc ca performantele au ajuns la un anumit nivel.

        Pe de alta parte PRND, chiar si ghidat, nu este adaptat cu adevarat sa loveasca tinte manevriere (altfel trebuie modifcari la propulsie si poate si focos de proximitate)… ca le mai loveste in unele situatii, poate fi util.

        Care-i probabilitatea de lovire pentru testul de mai sus?

        P.S.
        Cine face containerele sau acrosajele multiple? 🙂

        • admin says:

          Probabilitatea de lovire in testul de mai sus a fost de 100%: o racheta lansata, o tinta lovita. Ca daca lansezi 1k rachete o sa-ti dea un procent mai mic de 100%, asta e altceva.

          Am eu asa o impresie ca APKWS are focos de proximitate de unde si probabilitatea de lovire care este.

        • Ilie says:

          Evident ca STAR-80L (PRG) are performante de ghidare mai bune decat un PRND. Ca ar fi fost cineva interesat – n-am auzit, dar probablil ca o fi fost vre-un utilizator Mi-24 care dorea sa aibe capacitati de ghidare la S-8, si nu avea incredere in S-8 Kor.
          De acord cu tine, un PRG nu poate sa fie la fel de manevrier precum o racheta ghidata, contra unei tinte oarecum manavriere. Din pacate, in filmuletul de prezentare tinta e destul de fixa, poate doar adierea aia sa fi creat ceva mobilitate tintei.
          In ce priveste focosul, pare se ca folosesc componentele clasice ale hydra, respectiv M435/436, ultimul fiind air-burst. Adica time-delayed care este evident mai ieftin decat unul de proximitate. Si banuiesc functioneaza doar in colaborare cu AN/AAQ-33 care ofera iluminarea si telemetria in acelas pachet.
          https://www.federalregister.gov/documents/2019/07/24/2019-15746/arms-sales-notification
          In locul probabilitatii de lovire (<1[100%]) mai interesanta e CEP.

          • gsg9 says:

            dracoveniile alea de croaziera nu fac manevre permanent, mai mult in faza terminala, sau daca au de urmarit/ocolit niscaiva forme de relief, ori aici e filmat deasupra marii

            e de presupus cacand trage ala orb si beat din cockpit vede de deasupra ca dracovenia zboara drept la momentu t + delta t

            si dupa aia ala cara multe APKWSuri cu el, trage cateva containere si tot iese mai ieftin decat costul dracoveniei 🙂

          • Marius Z. says:

            Da si nu cu snopul de APKWS, ca si alea de se duc pe langa, tot ajung jos, si daca e deasupra tarisoarei tale parca n-ai vrea sa tragi in nestire 🙂
            Apoi tre’ sa dai de aproape:
            “BAE says APKWS is designed to lock on to both moving and stationary targets from more than 3 km (1.9 miles) away. The system has a minimum range of 1.5 km and a maximum of 5 km.”
            https://thedefensepost.com/2019/09/26/bae-apkws-guided-rocket-contract/

            Apoi iaca si PROBABILITATEA de lovire / CEP:
            “BAE says the system has achieved a greater than 93% hit rate in combat operations, and cites an 80% hit probability within 2 m of the center of the laser spot per single shot.”

            Deh, pretul de 22mii $/ bucatica e relativ ieftin…

            Si iaca si diferenta majora fata de STAR-80L-u’ nost’:
            https://thedefensepost.com/wp-content/uploads/2018/04/apkws-seeker-1434608449360.jpg

            Apoi de se vrea mai manevrabil, poa’ revenim la Stinger… da’ ala nu mai costa cam demultisor doar 40.000$, ci mai spre triplu,
            sau nu?
            https://thediplomat.com/2016/04/india-to-buy-245-us-stinger-air-to-air-missiles/

  2. Marius Z. says:

    Revenind pe pamant, chestia asta nu se vrea o platforma similara polono-ucrainencei ZRN-01 ″STOKROTKA DAISY”?

    https://armyrecognition.com/february_2020_global_defense_security_army_news_industry/belarus_unveils_flute_80mm_mlrs.html

    Sa nu mai vorbim de chestia sud-coreeana prezentata de tine…

    • admin says:

      Aici ai iesit din parametrii ceruti de autoritatea contractanta: e vorba de baterii mobile de rachete antiaeriene. Pentru ca SHORAD. Desi probabil ca in interpretarea lor toate rachetele sint antiaeriene, pentru ca toate zboara prin aer si daca se intampla sa treaca ceva pe traiectorie, pardon, ma scuzati. Si inversul poate fi adevarat, rachetele antiaeriene sint sol-sol: daca nu lovesc nimic si nu au sistem de autodistrugere, se intorc pe pamant. Sper sa nu le dau idei.

  3. gsg9 says:

    La noi autoritatea contractanta, pe langa faptul ca o doare in pana, are 12 din care poate zboara vreo 8-10.
    Ca sa vii sa lovesti kalibr cu proujectailu de la distantza aia trebuie sa fie havionu fizic pe acolo primprejur.
    Plus ca astia nu cumpara nici APKWS.
    Deci la noi, mai greu…

    AMRAAM e scump dar o dai mai de la distantza. Cu CEC/E2D. D’alea n-avem, dar poate suntem interesatzi si facem vreun studiu analiza de securitate pt vreun doctorat.

    Asa ca ramane sa faca americanii din astea, ca ei au havioane.
    Macar piste si hangare sa facem, la astea parca se lucreaza.