May 2nd, 2024 
admin 
Slovacii au postat la avizier rezultatele competitiei pentru programele MANPADS si MRSAM-M, programe similare cu SHORAD/VSHORAD-ul nostru.
Se stie ca la capitolul MANPADS, participantii au fost Lig Nex1 Chiron, Mesko Piorun, Saab RBS-70 NG si MBDA Mistral 3, castigatorii fiind polonezii cu Piorun.
Pentru MRSAM-M, competitorii au fost MBDA VL MICA, IAI Barak MX, Rafael SPYDER si Diehl IRIS-T SLM, israelienii de la IAI plecand acasa cu contractul in buzunar.
Mai putin stiut e ca slovacii au publicat “pe surse” o parte din detaliile ofertelor si rezultatele evaluarii sint… interesante.
Cu cuvintele lor:
Reactii
Mai intai trebuie spus ca punctajul final este compus din pretul de achizitie (15%), evaluarea performantelor tehnice (35%), costul pe durata de viata (25%), termenul de livrare (15%), pregatirea personalului (5%) si cooperarea industriala (5%).
Dar cum o imagine face cat 1k de cuvinte:
Slovacii nu au publicat modul cum au atribuit punctajul aferent pretului de achizitie asa ca am folosit formula din competitia SHORAD-VSHORAD romaneasca, am atasat documentatia la finalul postarii. Am adaugat si un potential punctaj bazat pe numarul de lansatoare, relevant pentru a ilustra avantajul Piorun, desi punctajul respectiv nu a folosit de slovaci pentru calculul final.
Primul lucru care sare in ochi e modul cum Piorun, desi a iesit pe locul 2 in evaluarea finala, a castigat contractul propunand o solutie mult mai avantajoasa din punctul de vedere al numarului de lansatoare, de 3 ori mai multe decat propunerea care a iesit pe primul lor, adica RBS-70 al suedezilor de la Saab. E interesant ca slovacii au avut flexibilitatea de a devia de la rezultatele indicate strict de punctajul final si au putut alege cea mai buna varianta, autoritatea contractanta de pe la noi aude?
Al doilea lucru important de notat e ca Saab RBS-70 a fost intr-adevar evaluat in final ca iesind pe primul loc, desi nu e excelat la capitolul pret de achizitie. Asta inseamna ca a plecat de la inceput cu un handicap, pe care l-a recuperat insa punctand mai mult la alte capitole. Nu avem punctajele aferente fiecarui domeniu asa ca nu ramane decat sa speculam, este insa clar ca cele 10 puncte reprezinta un avans consistent.
Al treilea e ca Piorun, dezavantajat de dimensiunile unui MANPADS “de umar”, a tinut totusi pasul cu competitia de calibru mai mare, si la propriu si la figurat. De notat ca Piorun este de departe cea mai buna afacere prin prisma pretului per lansator, asa cum slovacii au recunoscut. Mai interesant, este aproape imposibil ca punctajul Piorun sa fie obtinut fara ca performantele tehnice sa fie macar la un nivel comparabil cu ale celorlalti competitori, mult mai laudati.
Si pentru ca am ajuns la Mistral 3, performantele tehnice pe hartie ar fi trebuit sa-i asigure, teoretic, un loc fruntas. Diferenta fata de Piorun e nesemnificativa, insa Piorun a plecat cu dezavantajul clar al pretului de achizitie deci Mistral 3 n-ar fi avut nevoie decat de a puncta similar cu Piorun in celelalte domenii si a iesi la final pe locul 2 fara problema. Nu s-a intamplat asa, deci Mistral 3 a pierdut puncte in fata Piorun in celelalte zone. MBDA se lauda cu intretinerea facila a Mistral deci costul pe durata de viata ar trebui, daca marketingul se bazeaza pe realitate, sa fie relativ redus, cel putin comparabil cu Piorun. Ramane termenul de livrare, o problema sensibila pentru MBDA dar si domeniul performantelor tehnice unde, pe hartie, Mistral ar fi trebuit sa castige o caruta de puncte, mai ales contra MANPADS-urilor “usoare” de genul Piorun, ceea ce nu pare sa se fi intamplat. Daca RBS-70 si Piorun au fost surprizele placute, Mistral e dezamagirea competitiei.
In final, Chiron, care a plecat cu avantajul pretului si, probabil, al termenului de livrare mai redus insa, intocmai ca Mistral, a reusit sa piarda tot avantajul initial si a iesit pe ultimul loc.
Evident, se poate discuta pe tema modului de calcul al punctajului, cat reflecta realitatea practica si cat inseamna de fapt o diferenta de cateva procente – probabil nimic semnificativ in realitate.
In concluzie, se poate retine deci castigatorul detasat RBS-70 (conform formulei de calcul, buna/rea, e alta discutie) si plutonul compus din Piron, Mistral si Chiron, fara diferente esentiale intre ele, altele decat pretul unitar excelent al Piorun care s-a dovedit insa decisiv.
Pentru 2k de cuvinte:
Am adaugat doua punctaje “fictive”, unul bazat pe numarul de tuburi de lansare si celalalt bazat pe numarul de lansatoare. Ca si in cazul precedent, cele doua punctaje sint doar ilustrative, nu au fost luate in calculul final al slovacilor.
Concluzia e simpla: singurul sistem bazat pe o racheta proiectata pentru aparare anti-aeriana, Barak, castiga pe toata linia, detasat. Daca IRIS-T SLM se califica drept SAM nativ, e alta discutie. Nu doar ca Barak are cel mai bun pret de achizitie, cel mai bun pret dupa numarul de tuburi de lansare sau dupa numarul de lansatoare dar diferenta fata de ceilalti competitori se mareste pana la final.
SPYDER si IRIS-T SLM sint foarte similare din punct de vedere al pretului, IRIS-T avand un pret de achizitie mai ridicat justificat de numarul mai mare al lansatoarelor incluse in oferta, altfel pretul per lansator fiind aproape identic. Diferenta este facuta in favoarea SPYDER de punctajul acumulat in celelalte domenii.
Lingura de lemn revine din nou, de data asta clar, MBDA. Nu numai ca VL MICA are o oferta de achizitie relativ scumpa, confirmata de pretul per lansator dar include si cele mai putine tuburi de lansare, deci pretul aferent este cel mai mare, reflectand o eficienta slaba in concluzie, din punctul de vedere al respingerii unor atacuri “de saturatie”, VL MICA este cea mai proasta optiune. Lucrurile se inrautatesc cand celelalte domenii sint luate in calcul, diferentele punctajelor finale fiind extrem de greu de justificat doar pe baza termenelor de livrare mai putin competitive ale MBDA.
SHORAD-VSHORAD?
Evident exista diferente intre competitia slovaca si cea romaneasca. Pentru inceput, competitia romaneasca are un mod diferit de calcul al punctajului, performantele tehnice contand 50%, pretul de achizitie 30% iar termenul de livrare 20%.
E posibil si ca unii din concurentii inscrisi in competitia slovaca sa nu participe la cea romaneasca, insa sa apara unii noi, de exemplu Raytheon cu NASAMS. Nu e clar nici daca Lig Nex1 va propune sau nu KM-SAM.
Decizia corecta este insa clara:
Anularea licitatiei
Nu doar pentru onorarea indelungatei traditii a autoritatii contractante dar mai ales pentru a incorpora lectiile invatate recent din razboiul din Ucraina, licitatia ar trebui anulata.
In nici un alt domeniu (poate cu exceptia artileriei) nu este atat de clar ca Rusia are capacitatea de a satura apararea ucrainiana. Facand abstractie de noul ajutor american si judecand strict realitatea de la aceasta ora, ucrainienii sint in situatia de a pierde razboiul si din cauza lipsei rachetelor anti-aeriene.
Modul de selectie al programului SHOARD-VSHORAD a fost gandit inainte ca realitatea razboiului sa indice ca cel mai bun sistem de aparare anti-aeriana nu e cel mai ieftin si nici cel mai performant, ci cel pe care il ai in curtea ta.
Argumentul ca Romania ar fi cumva intr-o alta situatie decat Ucraina doar pentru ca e membra NATO si, cumva, procedurile de transfer ale unor sisteme de aparare aditionale ar fi mai rapide, e fals.
In realitate, problema e capacitatea de productie a aliatilor si daca Romania ajunge, in mod ipotetic, sa ceara ajutor inseamna ca si alti membri NATO sint deja in aceeasi situatie, caz in care liniile de productie vor fi suprasolicitate. Scenariul a mai fost vazut cu ocazia celor doua razboaie mondiale, cand comenzile romanesti au fost rechizitionate de statele furnizoare pentru uzul propriu.
In concluzie, trebuie sa ai lucrul tau. Baza pentru acordarea contractelor ar trebui sa fie procentul de localizare a productiei, mai ales in cazul MANPADS dar si a SHORAD. Diferentele de performanta intre MANPADS se dovedesc a fi nesemnificative, greu cuantificabile, productia in tara fiind mult mai importanta.
La acest moment exista deschidere din partea unor producatori pentru diversificarea locatiilor de fabricatie sau acordarea de licenta deci loc de negociere este. Evident ca exista un cost al investitiilor, care trebuie asumat.
Pana la urma, daca exista o intentie serioasa pentru producerea Stunner in Romania, fabricarea unor MANPADS sau SHORAD nu ar trebui sa fie de domeniul imposibilului.
Posted in 
Tags:
In concluzie, trebuie sa ai lucrul tau.
a zburat porcul, ca sa ai lucrul tau trebuie sa ai industria ta
memorandistii au semnat si al doilea memorandum si om mai vedea
cu cuvintele lor: Cel mai probabil în faza inițială componente ale Skyceptor vor fi produse în SUA și Israel, urmând a fi aduse în România pentru asamblarea finală, pentru ca ulterior producția să fie mutată în țara noastră.
asamblare pana la urma tot un rahat, tot depinzi cu totul de furnizori externi si ramai cu marea fabrica de asamblare fara obectu muncii asteptand componentele care nu mai vin
pana sa ajungem noi la ultima faza cacand producem absolut tot din racheta aia…
in plus nu cred ca ne vor da sa producem chestiile sensibile ca transfer de tehnologie senzor/datalink/software
https://www.defenseromania.ro/veste-mare-pentru-romania-ne-vom-produce-propriile-rachete-pentru-patriot-rachete-skyceptor-produse-la-ploiesti-inclusiv-pentru-aliati_623901.html
nu mai vorbesc ca investitzia sa fabricam tot nu e fezabila decat daca mai si exportam la catzi mai multzi clientzi externi, altfel numai sa luam noi o suta de rachete si dupa aia ce facem cu fabrici si uzine
daca or mai face vreodata ceva concret va fi probabil tot Marea Asamblare ca si la turelele de piranii https://www.tehnomil.net/graffiti-vol-8/#comment-215037
plus aberatzia ca a cumparat 7 din care a platit si i s-au livrat 4 restul de trei nefiind nici macar contractate platite 😀
România a achiziționat 7 sisteme de apărare antiaeriană cu rază lungă de acțiune de tip Patriot. Din acestea 4 au fost livrate, urmând să fie contractate următoarele 3.
Nu stiu cum sunt diferentele greu cuantificabile, ca mie imi apare Piorun ca cel mai cost effective si practic lansator.
Nu si cel mai performant.
Si manpads= de umar, asa au aparut. Restu au devenit cu scaunel menpads, mai performante dar si logistica mai complicata. E ca si cum rescriem istoria si concluzionam CA-94 = CA-95. Mistral pe caruta intra in concurenta cu CA-95, nu cu CA-94.
Asta dpdv tehnico-tactic, dpdv contabil hotaraste inzestrarea cu ce concureaza.
Punctajul e o porcarie, un stift livrabil rapid ia mai multe puncte decat cea mai performanta instalatie.
Alta manarie igaseasca.
Pai ai doo rachete foarte diferite, Piorun si Mistral, care dupa aplicarea super-formulei, ajung sa aiba 76% si 75%, deci diferentele (majore, zic eu) intre cele doua nu au putut fi cuantificate/scoase in evidenta prea bine.
“Si manpads= de umar, asa au aparut. Restu au devenit cu scaunel menpads, mai performante dar si logistica mai complicata. E ca si cum rescriem istoria si concluzionam CA-94 = CA-95. Mistral pe caruta intra in concurenta cu CA-95, nu cu CA-94.”
Chestia e ca si manpads-urile clasice au nevoie de un element director, fie radar, fie eo/ir, pentru a fi eficiente. Asta e un element care nu e carat cu carca deci logistic nu e mare diferenta sa pui si manpads-ul pe camion, langa radar/eo/ir, cum au facut de altfel si polonezii. Vezi Stinger/Avenger. Putine manpads-uri moderne mai sint trase doar de pe umar. MBDA propune Mistral pe post de manpads si chiar RoArmy a cumparat Chiron pe acelasi post deci toata lumea e de acord ca si astea se identifica drept manpads.
Sa faca astia o formula sa li se scada menpads-urilor puncte pentru scaunel, ca nu sint destul de mobile, decat zic. Dar daca nici RoArmy nu are de gand sa le care cu carca ci o sa le puna pe clonele alea de JLTV, atunci sa nu li se ieie taxa pe scaunel.
“Punctajul e o porcarie, un stift livrabil rapid ia mai multe puncte decat cea mai performanta instalatie.”
Adevarat, dar pe de o parte daca cea mai performanta instalatie vine peste doi ani si stiftul vine in doo luni, parca nu doar noi dar si ucrainienii ar prefera stiftul. Plus ca e posibil ca stifturile sa fie mai ieftine deci sa poti comanda gen de 3 ori mai multe. Si in final, cel putin in cazul manpads, nici una dintre 8tiuni nu e cu adevarat un stift, toate isi fac treaba (sau nu) cam in aceeasi masura.
Dar da, m-as fi asteptat ca Mistralul, cu super-senzoru’ care este si ditamai harabaia de racheta sa stearga pe jos cel putin cu Piorun. Poate ca tehnic chiar asa o si fost dar nu la o diferenta destul de mare.
“”Scenariul a mai fost vazut cu ocazia celor doua razboaie mondiale, cand comenzile romanesti au fost rechizitionate de statele furnizoare pentru uzul propriu.””
Si f…ți si cu banii luati…
In alta ordine de idei cam ce doreste Slovacia ? Exceptand bunatatile pe care le doreste de la aliatii sai desigur.
Vrea si ea o bucata din Ucraina ca deh nu e frumos ca ungurii sa si faca partea si ei nu…
Uite asa apare un nou pact Ribentrop-Molotov cu rapturi teritoriale.
Cartile sunt facute deja, cine stie pe ce mizerie de șervețel este Romania
si pe ncelalat site am zis ca rbs 70 ii cel mai bun cu multi anii inainte
are sistem de ghidare laser imposibil de bruiat si cea mai mare raza
o licenta ar fii cel mai bine pt noi pt rbs 70
iar la barak sa producem rachetele la noi
sau macar sa producem un tip de racheta oricare
care sa poata fii integrata apoi in orice sistem
evrei ar fii deschisi la cooperare mai ales cu problemele pe care le au , sa nu produca tot la ei in tara ar fii un plus acum
dar binenteles noi avem obiceiu sa luam tot cei mai prost adica mbda
sau poate intra koreeni buni pe felie
Admin, ce comparam aici, pe pagina, racheta, adica aia care zboara, sau racheta SI toata instalatia? Prin prisma CA-94 sau CA-95?
Si ce prioritizam, precizia, adica sa ai sanse mai mari sa nimeresti un aparat, raportul cost/performanta al instalatiei, integrarea/productia in industria noastra, comonalitatea cu ce au aliatii?
Vecinii care ne adora au Mistral pe Unimog cu radar cu tot.
Asta intra la concurenta cu SA-8 in primul rand, nu cu SA-7, nici macar cu SA-9, desi sunt diferite in conceptie, categorisire etc.
Manpadsurile clasice, alea dupa conceptia originala, au cam cedat locul menpadsurilor cu scaunel si alte acareturi.
Comparam completul, asa cum se dice pe la autoritatea contractanta. Aia se cumpara, aia comparam. Daca unele vin cu scaunel sa stea nenea confortabil si stabil, au si un aparat de vizare plus raketul e mai mare, mai frumos si mai falos, inseamna ca vor avea probabil performante mai bune.
Pana la urma, inainte sa facem formula cea buna, trebuie vazuta doctrina dupa care RoArmy se gandeste sa le foloseasca. Daca peste tot trebuie sa fie un nene-lansator-cu-umarul, atunci raketii cu scaunel trebuie penalizati pentru obezitate. Daca insa RoArmy are de gand sa le foloseasca oricum de pe niste platforme, atunci totul se joaca, chit ca vor deveni urmasele CA-95, asta e.
Se vorbeste de sisteme integrate SHORAD-VSHORAD deci astea clar nu vor fi mobile cu umarul. In cazul asta, falsele CA-95 nu vor avea probleme. La fel, cand le vor lansa de pe monitoare sau alte obiecte plutitoare. Cine are P4 sau Redback, la fel, le uram integrare usoara. Raman pedestrasii usori, dar si ei vor avea pana la urma niste 4×4.
In orice formula insa io zac ca cel mai important domeniu e cooperarea industriala, i-as acorda peste 50%. Cum ar suna 70/30 intre cooperare industrala/performante tehnice (n-am gasit alta rima, propune tu o formula) ? In cazul asta as accepta sa fabricam unele mai stifturi asa, de exemplu Chiroane ca tot au iesit ele pe ultimul loc. La BIM/RIM/DIM/Grup-de-Armate-IM si VM le-as cumpara scaunele cu rotile sau flotoare, dupa caz.
Hai cu poloneji si la noi – ca defapt e singurul MANPAD, restul sunt superMAN PAD 🙂
Sau cum zice si admin, daca se doreste catararea pe o platforma, sa fie orice.
Am dubii despre RBS ca e all weather – cand e ceata, ploua, ninge sau vrei sa tragi din locuri semi-inchise o sa ai probleme. Racheta nu e fire and forget, trebuie sa stai cu ilumitorul pe tinta, ceea ce e problematic si noaptea. In rest posibil sa fie perfecta impotriva contramasurilor dar pe vreme buna si in conditii ideale…
Dupa parerea mea ar trebui sa ramanem la IR.
Si bineinteles sunt de acord cu o formula gen 75% cooperare industriala, 10% performante tehnice, 10% pret si 5% termen de livrare (cu posibilitate de “imprumut”).
La cooperare industriala se pot face destule – trebuie doar sa fie deschidere din partea noastra si a producatorului. Oricare dintre ei, Mesko, MBDA sau LiN au probabil cerere destula pentru sistemele lor (poate LiN nu prea mult in Europa dar noi am comandat). Deci un alt punct de productie nu ar fi rau pt ei, mai ales daca tara in care se vor co-produce va comanda un numar semnificativ.
Fotonica se poate face cu infuzie de tehnologie la o universitate tehnica – daca se face in laborator care ar produce ~ 100 detectori pe an eu zic ca e indeajuns atat pentru consum intern (50%) cat si pentru export.
Electronica (integrarea) se poate produce la niste unitati deja existente in Romania. Evident ca n-are rost sa incepem productia de condensatori, rezistori, tranzistori, inductori samd.
Electromecanicele banuiesc ca ar putea sa fie produse in unitatile existente.
Poate rezolva aia de la metalul de pe rin treaba cu pulberile si avem cu ce sa facem motorul rachetei.
Si ramane asamblarea finala si testarea rachetei conform producatorului.
Sistemele secundare, gen baterie, IFF, sistem de ochire pe timp de noapte, radar de detectie/optronice ar trebui sa fie sisteme separate, ele nefiind “consumabile” (in afara de baterie).
Si fixatia mea, preluarea componentelor unei MANPAD si transpunerea pe un corp racheta mai mare (gen CA95/Strela1) cu o bataie de 10+ km si altitudine de 6+ km.
Si o asemenea cooperare ar putea functiona min 6-7 ani (in primii ani nu se va obtine randamentul de 100 senzori pe an) ca sa refaca stocurile Armatei si eventualele rachete folosite pentru antrenament. Deci daca se doreste tararea cooperarii pe 10 ani, nu vad chiar asa mari probleme.
Iar intr-un orizont de 10 ani sa speram ca reusim sa micsoram dimensiunile laserului lui Coanda ca sa il folosim petru dobararea de drone pe timp frumos.
“La cooperare industriala se pot face destule – trebuie doar sa fie deschidere din partea noastra si a producatorului.”
Asa as zice si eu dar avem un inutil ministru al Economiei si cel-mai-prost-ministru-al-Apararii-care-nu-e-Dancu. Daca scuturi bine economia romanesca, aia care e, tot iti pica niste piese de MANPADS, cu exceptiile cunoscute. Trebuie doar sa le asamblezi ca sa nu iti iasa iar AK.
Admin, pe mine ma interesa aici, in discutia de fata, nu in capetele spagaitistilor de la DpA, cu caietul lor de sarcini “care este”.
Teava simpla are avantajul ca este mult mai practica pt infanterie usoara, aici intrand de la fos la parasutisti, infanterie marina si VM. Si viitoarea infanterie specializata in razboi urban.
O teava e mult mai versatila, desi are limitari fata de o instalatie pe roti sau senile, care are senzori mai complecsi si incarcatura mai mare. Pt mobilitate poate fi urcata pe un camion, o solutie improvizata, dar strict pt transport din punctul A in B, eficienta. Nu poate lansa din mers, ca un lansator AA pe roti, senile, dar nici in categoria respectiva nu pot toate face asta.
Si unitatile nivel batalion aflate in munti (cam 30% suprafata la noi) trebuie aparate AA in zone unde urci cu autopasul sau in zone cu drumuri proaste si podete subrede, unde urci in cel mai bun caz cu atv-ul.
Tevile au avut mare succes in Afghanistan, tura sovietica, Vietnam (spre sfarsit), dar si Irak (tin minte ca au dat jos Tornado si Jaguar pana sa ii adauge Tiald si sa lanseze de la altitudine mare).
Manpads clasice au facut victime in destule razboaie, Peru-Ecuador, Bosnia, Cecenia sau chiar Malvine, cand SAS a utilizat prima oara Stinger “in anger”.
Putem adauga si razboiul urban, unde pana si RPG-7, lansator pt o cu totul alta destinatie, a facut probleme mari unor elicoptere foarte moderne.
Fara o simpla teava se pierde in mod clar o capabilitate necesara.
Da, trecem la tot felul de povesti fantastice sau fantasmagorice, chat pe campul de lupta cu satelitu, 5* in rulote in “camping”, inteligenta artificiala la purtator in rucsac, exoscheleti etc, dar se pierde cu toata tehnologia asta abecedarul, transportoare AMFIBII blindate, vehicule 4×4 parasutabile, tancuri care sa treaca prin vad cursurile de apa, AG-uri folosibile de mai multe ori samd
Pe de o parte, fara 8tiunea “decat teava” se pierde intr-adevar o capabilitate de care unii poate ar avea nevoie. Pe de alta parte, ceilalti ar cam vrea un “complet” mai performant.
O solutie de compromis ar fi sa se ieie “decat teava” intr-un program MANPADS-usor iar componenta VSHORAD a programului SHORAD-VSHORAD sa fie de fapt un raket aer-aer cu raza scurta lansat de la sol: AIM-9, IRI-T SLS, etc. Sau, si mai bine, un C-RAM adevarat.
Dar in mod realist, strict statistic, daca 3 din 4 concurenti pentru MANPADS au scaunel, probabil cu ceva de genul asta ne vom pricopsi. De fapt, nici nu trebuie sa ne imaginam, am cumparat Chiron ca solutie de urgenta pentru MANPADS deci probabil tot ceva de genul asta vom lua si in continuare.
Cum vom rezolva cu para, IM si VM?
VM-ul sa zicem ca e mai moto-mecanizat asa, pana la urma trebuie sa care si ei aruncatoarele celea cu ceva asa ca ceva-ul ala va cara si Chironul si radarul asociat. De ex. MLVM-ul vietii, pana nu le da la topit. Altfel, Falsul-JLTV sau Dusterul abia asteapta pe dupa colt.
La para/comando/rambo/ninja/fos o sa ia ceva gen Hamster (chiar ca nu s-a mai auzit niik de mult timp de incercarea aia, para a mai fost o tentativa recenta pe la logistica).
La IM sa le ieie niste CB 90 sau similar.
Atat timp cat se produce (si) local, orice raket e bun.
rbs 70 mai are un avantaj nementionat de nimeni
i se poate atasa un booster si atunci se transforma in rbs23 cu raza de 15km
cred ca si ghidajul este schimbat fiind ghidata radar
Admin, infanterie usoara practic si teoretic inseamna mobilitate superioara infanteriei motorizate sau mecanizate, cu pretul unei puteri de foc si a unei protectii (blindaj vehicule) inferioare. Blindajul e facultativ.
Moda a aparut la americani, in anii 80, cand s-a infiintat RDF. Ei gandeau lucrurile foarte departe, inclusiv cu “dune buggies” in brigazile de infanterie usoara, care nu erau aeropurtate, dar erau aerotransportabile, doua chestii total diferite.
Dupa aia a ajuns si in Europa, ma refer la moda.
Masinutele alea au actionat in Golf, atunci au aparut primele date si fotografii. Au scos dupa aia englezii o jucarie de-asta, pt SAS, care se putea transforma in parapanta cu motoras, am vazut foto. N-a facut nici asta multi purici, pt ca englezii au preferat LR cu echipe de 2 motociclisti, in loc de karturi pt desert, care aveau autonomie foarte mica si nu carau mare lucru.
Ungurii au avut “Lacusta”, o masinuta cu motor de Golf, am vazut-o la ei, un model, ca au scos mai multe variante. La aia singura protectie erau vestele antiglont ale militarilor, aveau ceva mai bun ca alea antishija israeliene de la noi.
Atunci ei erau foarte ofensivi in retorica belicoasa pe toate directiile, ar fi vrut sa primeasca Ardealul. Si investeau si in tehnica si in reorganizare, trecusera deja de cativa ani la batalioane-brigazi.
La noi, tot in anii aia, au fost niste aplicatii MAI (Brigada Mobila si cred ca si BAOLP) in munti si stiu ca aveau niste ARO mai deosebite, la fel ca SPP, dar alt model si alta destinatie. Vremea cand in MApN la cercetare inca erau IMS-uri prin unele unitati, inca nu primise toata lumea Aro.
Erau tot felul de Rambo care mai ales la demonstrative foloseau “cateaua” fara afet, asta in partea cand se faceau pozele, in special, ca in rest nu se prea aventurau sa se sparga in figuri cand erau treburi serioase.
Masinute din astea au aparut si in Ucraina. Par sa faca mai multi pureci p-acolo, in lipsa de altceva.
Admin- la VM au fost deja niste teste cu sisteme care in conditiile concrete de la noi din munti, mai ales iarna, nu au facut fata. Desi sunt aparent sofisticate, insa sensibile la ce uzura suporta tehnica pe ploaie, vant, zapada, temperaturi scazute, drumuri foarte proaste, mentenanta zgarcita etc.
VM-ul s-a indepartat mult de specializarea pt care a fost infiintat. Specificul strict romanesc, din 64 pana in 2004 a fost lupta in conditii de izolare, cu un grad mare de autonomie. TABC 79 n-avea ce cauta la VM, nu pt ca MLVM “10 m cu fum cu tot”, vb unui coleg, e bun de ceva, ca nu e mai breaz, ci pt ca nu a fost gandit pt a actiona in conditii de munte.
De-aia pe munte cea mai buna arma e aia care functioneaza in orice conditii, degeaba ai una foarte moderna care merge doar in temperatura optima, cand e soare si e cald.
Bun, sa nu trag spuza pe VM, infanteristii “marines” oare ce or prefera strict pt Delta sa aiba ca instalatie de rachete AA? O teava simpla folosibila rapid si mai usor de carat sau ditai instalatia care trebuie intai montata si dupa aia poti sa tragi?
Fara tevi pierdem o capabilitate importanta.
Ca nedumerire personala, de ce injinerii nostri nu pot concepe un senzor mai ca la Piorun, sa nu confunde soarele cu tinta? Ce le lipseste? Utilajele, know-how-ul? Adica nici dupa zeci de ani de la aparitia Stinger, nu putem fabrica ceva “mai similar” decat o clona mediocra de Strela, prima varianta?
[…] inca un lucru de subliniat (vezi si articolul de pe Tehnomil): in competitia slovaca de MANPADS, Piorun a iesit pe locul doi prin prisma pretului pe durata de […]