By Caudillo:
Dupa dezastrul din 1940 s-a incercat aflarea cauzelor dezastrului. Exista un “expozeu” al generalului Iosif Iacobici care mai lamureste lucrurile. Despre generalul Iacobici, a carui fotografie este mai sus, pot spune ca a indeplinit mai multe functii, printre care si cea de sef al Marelui Stat Major roman 22.09.1941- 20.01.1942 .
A avut niste divergente cu generalul Antonescu pe tema campaniei din est si a trebuit sa paraseasca functia de Sef MStMaj.
Ca majoritatea criticilor lui Antonescu, a murit in inchisoare, la Aiud, in 11.03.1952.
Generalul Iacobici face niste afirmatii care pot fi detaliate. Aminteste de teroarea exercitata de Malaxa asupra Directiei Tehnice. O confirmare pe aceasta tema gasim in “File din trecutul artileriei romane moderne” scrisa de generalul Valerian Nestorescu. Generalul Nestorescu se contrase cu Malaxa la modernizarea tunurilor de camp.si la fabricarea tunului antiaerian Vickers, care se facusera la Uzinele Resita. Nestorescu spune la pagina 114 ca Malaxa era administrator delegat la Resita si “de fapt conducatorul direct al Uzinelor Resita” . La pagina 129 generalul Nestorescu aminteste de eforturile lui Malaxa de a-l numi la conducerea comisiei insarcinate cu importul si fabricarea de tunuri antiaeriene Vickers pe colonelul Potopeanu si de a-l scoate pe Nestorescu din comisie. Malaxa nu a avut succes , “Nu s-a dovedit suficient de tare ca sa poata schimba hotararea luata de minister. “ si Nestorescu a fost numit seful comisiei.
Din pacate Malaxa a avut succes in alte cazuri ,la paginile 173-174 e amintit generalul Stefan Demetrescu, care a ocupat mai multe functii in armata, inclusiv pe cea de sef al Pirotehniei armatei.
“ Pe baza unei cercetari personale , acelasi general a determinat Uzinele Malaxa sa reduca cu 659 de milioane de lei costul munitiilor comandate lor, prin licitatie publica si pe care il ridicasera in mod nejustificat. “
“ A fost indepartat din armata – prin pensionare inainte de vreme – pentru ca a refuzat,motivat, sa aprobe suma de 100 de milioane de lei ceruta de societatea “Rogifer”( fost Malaxa) .”
Generalul Iacobici mai afirma in expozeu
“ Inzestrarea armatei, in loc de a fi fost o actiune de satisfacere a cerintelor Marelui Stat Major,singurul organ competent pentru a stabili nevoile Armatei devenise, in mare parte o actiune de satisfacere a unor interese politice internationale, sau a unor interese comerciale particulare, pe spatele Tarii. “
Eu am mai scris pe aceasta tema, cateva exemple :
Licenta pentru “carul de infanterie tip ‘Carden Loyd” “
In 1934 Antonescu considera intr-un raport :
“La Reşiţa se poate construi carul de infanterie tip “Carden Loyd”, a cărui licenţă este cumpărată. Credem că, la nevoie, Reşiţa poate să-şi organizeze utilajul astfel ca să poată construi şi care de luptă (uşoare şi mijlocii).”
Nu stiu ca sa fi avut in dotare asa ceva, de fabricat nici pomeneala, dar banii i-am dat .
Senileta Malaxa (Renault UE):
Si tancul Renault-35:
Senileta Renault UE, fabricata la Uzinele Malaxa nu era o prioritate pentru armata romana, nici nu a avut performante deosebite, fabricarea seniletei a fost mai utila lui Malaxa decat armatei romane.
Tancul Renault 35 a fost cumparat printr-un contract incheiat cu implicarea prim-ministrului Tatarascu in data 21.12.1937 , cu cateva zile inainte de instalarea unui nou guvern in care ministrul apararii era generalul Antonescu, care avea alta viziune asupra cheltuielilor, cum spunea intr-o sedinta din 23.02.1938 tinuta “spre a nu cheltui degeaba banii tarii “ .Tancul Renault 35 a fost testat abia in 3.06.1939 la 1an si jumatate dupa cumparare, desi a fost cumparata si licenta acestui tanc. Rezultatul testarii se gaseste intr-un raport al generalului Negrei, care n-a vrut sa-si puna semnatura pe aprobarea achizitiei acestui tanc.
Notă informativa – Experimentarea Carului R35 (Directorul Directiei Tehnice General V. Negrei) – 3 iunie 1939
1) Probe executate – În zilele de 29, 30 mai, 1 şi 2 iunie, s-a executat proba de rulaj munte, pe itinerariul Bucureşti – Târgovişte – Dragoslavele – Rucăr – Bran – Braşov – Sinaia – Păduchiosul – Târgovişte – Bucureşti (circa 400 km). – După program, circuitul trebuia executat în 4 zile (circa 100Km pe zi) cu etapele: Târgovişte, Bran, Pucioasa, Bucureşti. În realitate, a fost executat în 5 zile, din motivele arătate mai jos.
2) Observaţiuni a) În cursul etapei Bucureşti – Târgovişte s-au deteriorat 2 galeţi, necesitând înlocuirea lor în timpul parcursului. Înlocuirea a provocat o întârziere de 1 ½ ore. b) În cursul etapei Târgovişte – Bran s-au produs: – Ruperea tijei de comandă a schimbătorului de viteză. Repararea nu s-a putut face pe loc, ci la un atelier din Braşov, carul continuând rulajul cu greutate, oprind la fiecare schimbare de viteză. – Degradarea bulonului punct fix al frânei din dreapta a diferenţialului (dispozitiv de direcţie). Carul nemaiputând vira, a provocat imobilizarea lui pe pantă, între Podul Dâmbovicioarei – Juvala. Repararea nu s-a putut face în aceeaşi zi, ci de abia a doua zi, prin înlocuirea piesei degradate cu alta, de la camionul cu piese de rezervă. – După reparare, carul nu a rulat decât vreo 50 m, întrucât la primul viraj s-a repetat aceeaşi degradare la frâna din stânga a diferenţialului. Repararea s-a făcut cu o piesă confecţionată la Uzinele I.A.R. din Braşov. – Degradările de mai sus ale dispozitivului de direcţie au provocat o imobilizare a carului în şosea, de 24 ore. – La terminarea etapei, s-a înlocuit un galete de cauciuc deteriorat, cu altul vechi uzat. c) În cursul etapei Bran – Petroşiţa, s-a deteriorat şi înlocuit un galete de cauciuc, cu unul din galeţii primiţi din Franţa cu avionul. Întrerupere o oră. d) În cursul etapei Petroşiţa – Bucureşti, s-a deteriorat şi înlocuit un galete de cauciuc. Înlocuirea a durat 21 minute.
3) Concluzii a) Carul de luptă R35 nu a dat satisfacţie în timpul probelor de rulaj de teren şi munte. b) Nesatisfacerile sunt datorate: – Deteriorării repetate şi prea timpurii a bandajelor de cauciuc ale galeţilor (roţi purtătoare). – Deteriorărilor frânelor dispozitivelor de direcţie. – Răcirea motorului este insuficientă pentru condiţiile de vară din ţara noastră. La temperaturi ambiante sub 26 grade C, la mersul în teren sau pante prelungi, motorul atinge deja temperatura de fierbere. c) Dacă consideraţiuni speciale impun achiziţionarea carului R35, ar urma ca să se ceară şi impune Uzinelor furnizarea următoarelor ameliorări: – Modificarea sistemului de propulsie, astfel ca să se remedieze deteriorarea bandajelor de cauciuc (supraîncărcate). – Modificarea dispoziţiei benzilor de frânare ale diferenţialului, astfel încât să se evite posibilitatea de deformare sau rupere a buloanelor punct fix. – Ameliorarea sistemului de răcire. – Ameliorarea ambreiajului şi a frânei de ambreiaj, astfel încât să se evite dificultăţile actuale la schimbarea vitezelor, care au drept consecinţă ruperea tijei de comandă.
In lupta tancul s-a comportat si mai prost , dovada un raport din 17.10.1941
„- Săgeata unei şenile întinse pe sol şi recurbată lateral atât cât permite este de ordinul a 2,50 m, ceea ce relevă şi pe această cale uzura exagerată a articulaţiilor.
– Mersul carului este acompaniat de pocnituri în momentul virajelor ceea ce denotă angrenări incorecte ale şenilelor din cauza uzurii lor şi tendinţa de deraiere manifestată prin încălcări ale proeminenţelor de ghidaj pe flancurile roţilor motrice sau de întindere.
– Aceasta explică deraieri frecvente a[le] şenilelor ce se arată de către regiment că au fost înregistrate în teren, în luptă care au provocat imobilizarea carului şi au trebuit să fie remediate chiar sub focul inamic.”
“Comisia s-a sesizat de constatările Regimentului 2 Care de Luptă care relevă că tunurile de 37 mm Puteaux Md. 1918 ce armează carele au fost obiectul a foarte frecvente incidente de funcţionare în lupte şi în special nereveniri în baterie ale ţevii cu înţepenirea blocului închizător. Totodată se ia act de observaţia că în ultimele lupte aceste tunuri au dat dovadă de o mare lipsă de precizie şi de eficacitate chiar la distanţele mici (sub 500 m) ceea ce impune apropierea exagerată a carului de ţintă şi explică loviturile eficace şi în număr mare ale tunurilor anti-car inamice, primite de aceste care. Pentru a se putea aprecia starea de uzură a gurilor de foc s-a procedat la măsurătorile interiorului ţevii la un număr de 6 tunuri alese la întâmplare. Măsurătorile au fost efectuate de Arsenalul Armatei, rezultatele fiind cuprinse în foile de măsurători anexate. Prin adresa nr. 54488/1941 Arsenalul armatei arată că faţă de rezultatul măsurătorilor lipsa de precizie a tunurilor nu se datorează ţevilor, acestea nefiind degradate şi probabil muniţiei.”
Despre cum era condusa tara , am dat detalii din memoriile lui Constantin Argetoianu, prim-ministru septembrie-noiembrie 1939. In memoriile sale
“ Însemnări Zilnice. Volumul 08. 1 Ianuarie – 21 Iulie 25 Octombrie – 31 Decembrie 1940”
aflam de o confesiune a lui Gabriel Marinescu, care fusese Prefect al Politiei Capitalei si ministru de interne.
Gavrila Marinescu, supranumit Berila in acele timpuri, a murit violent la Jilava, asa cum a trait , cu 3 gloante in cap si 7 in restul corpului, dar macar a avut demnitatea sa moara ca un militar , cu scaunul in mana, gata sa se apere de legionari. Altii la Jilava si-au pus patura pe cap cand i-au vazut pe legionari, Gavrila Marinescu macar a avut demnitatea sa .
Perioada interbelica nu e studiata in detaliu in cartile actuale de istorie si din necunoasterea ei apare o imagine idilica a Romaniei monarhiste interbelice. Se mai gasesc imagini din acele vremuri si apar niste asemanari cu personaj bine cunoscut pentru cei mai in varsta.
O imagine edificatoare a acelor timpuri, care arata tarani romani care defilau cu poza lui Carol II in piept, min 1:15:59 , nici macar pe vremea lui Ceausescu nu era asa ceva
Iar imaginile de la min 23:25 si 23:53 nu sunt cu pioneri de pe vremea lui Ceausescu ci cu copiii strajeri care-l omagiau pe Carol II pe stadioane . Exista o “sfiala” in a prezenta asemenea imagini cand se vorbeste de perioada interbelica, ma intreb care e cauza.
Casele despre care mentioneaza Gavrila Marinescu banuiesc ca sunt actuala casa a lui Gigi Becali si sediul PNL. Cine trece pe langa sediul guvernului le poate vedea, sunt la mica distanta de P-ta Victoria. Dupa 1989 tara asta a fost foarte generoasa cu cei care au contribuit la dezastrul din 1940. Familia Auschnitt a primit printre altele despagubiri de 37 milioane dolari si fosta casa a lui Max Auschnitt, ulterior vanduta lui Gigi Becali pe 7 milioane dolari.
Fata lui Gheoghe Tatarascu, Sanda Tatarascu Negropontes, devine dupa 1989 senator liberal si recupereaza o parte din averea familiei, intrand in top 300 cei mai bogati romani. Tatarascu , cel cunoscut pentru :
“ Se zice că atunci când regele îi cerea ceva ce se putea realiza el spunea: „S-a făcut, Majestate!”, iar când îi cerea un lucru imposibil de realizat răspundea: „Se va face, Majestate!”. Al. Vaida Voievod spunea despre el că: „râde cînd regele râde și plânge când regele e întristat”. “
Sursa
Urmasii lui Malaxa au primit si ei despagubiri de 310 milioane dolari la Fondul Proprietatea. Asta ca o recompensa ca Malaxa vindea statului roman armamentul pe care il producea si care valora 182 milioane lei cu profit de 900%, respectiv taxa statul roman cu 1,65 miliarde lei asa cum apare intr-un raport BNR din 1941.
Atat Malaxa cat si Auschnitt erau parteneri de poker cu Carol II, insa doar Malaxa a ramas favoritul regelui , Auschnitt a ajuns in puscarie. Exista posibilitatea la un moment dat ca Malaxa si Carol II sa devina cuscri, asa ca banii ramaneau in familie. Dupa o experienta cu Yvonica , careia i-a platit Carol II doua milioane de lei la terminarea relatiei, Mihai incepe o relatie cu Irina (Lulu) Malaxa, relatie care s-a terminat odata cu abdicarea si plecarea din tara a lui Carol II. Malaxa, un caracter “deosebit” , asa cum il descrie fostul suveran in memorii in 6 septembrie 1940.
“ Atâtea sunt de făcut în această zi, că până la ora plecării nu ai timp să resimţi prea viu durerea. Câteva decepţii, cari desigur că vor fi urmate de multe altele, au şi început. Primul e [Nicolae] Malaxa, care şi-a manifestat atitudinea viitoare faţă de Duduia şi Ernest [Urdăreanu], refuzând să-i vază şi abia vorbind la telefon. S-a dat cu gardiştii şi nu vrea să supere pe nemţi. “
Dar nici cu fostul suveran nu mi-e rusine, si el un caracter “deosebit” , care verifica zicala “Cine se aseamana se aduna “.
Ce mai scria fostul suveran in memorii tot in 6 septembrie 1940
“Au fost şi adio-urile Curţii, toţi întruniţi în Sala cea Mare a Tronului. Sunt unii cu adevărat emoţionaţi, alţii puţin, iar încă o serie deloc […]Tot emoţionaţi au fost şi ofiţerii Gărzii, de cari m-am legat foarte mult. “
7 septembrie 1940 ;
“Trenul, deci, continuă. Garda se pune // cu puştile-mitraliere la ferestre spre a para orice atac. Intrând în Gara Timişoara, simt cu disperare că trenul încetinează. Deodată, aud focuri. Sunt pocniturile caracteristice cari mi-au rămas în urechi de zilele trecute, în Bucureşti: plesnitura seacă şi ascuţită a armelor gardiştilor, „Mauser“-ile germane. Trenul îşi iuţeşte alura, iar focurile se înteţesc. Aud cum răspund armele noastre automate din tren. Cât am putut, am baricadat pereţii cabinei şi fereastra, iar cu Duduia ne-am culcat pe jos. Când focurile au fost mai vii, Pussy, căţeaua noastră atât de iubită, s-a aşezat peste mine, ca şi când ar fi voit să mă apere cu trupuşorul ei. Uf, am trecut cu numai câteva ferestre sparte, dar cea din cabina mea a rămas neatinsă. Ce a fost în sufletul meu numai Dumnezeu ştie. O jale de nedescris şi o scârbă cum nu se mai poate. M-a apucat o tristeţe sufletească nesfârşită gândindu-mă la tot ce m-am sforţat să fac în aceşti 10 ani şi la // ce recunoştinţă culeg: gloanţele unor tineri rătăciţi şi discreieraţi, dar tot gloanţe sunt “
“Astfel am părăsit ţara mea, pentru care am muncit cu drag şi fără odihnă, gonit nu numai de laşitatea, trădarea şi nerecunoştinţa elementelor politice, dar şi însoţit // de gloanţele tineretului, pentru cari tocmai voiam să clădesc o ţară frumoasă şi fericită. Degetele cari au tras trăgaciul erau ale lor, dar gloanţele erau străine. “
Despre atacul legionarilor asupra trenului regal mai avem o marturie a comandantului garzii din tren, Gheorghe Teodorescu , care isi aminteste ca la final Carol II le-a multumit soldatilor care-l aparasera :
“ Am stat la Velika Kikinda vreo două ore. În timpul ăsta a venit Urdăreanu la mine să-mi spună că Majestatea Sa este foarte impresionată, că având în vedere cele întâmplate (…) Majestatea Sa vrea să vină să mulţumească soldaţilor. Le-am spus imediat soldaţilor să încheie hainele, erau transpiraţi…. şi ne-am trezit cu Carol în vagonul gărzii, la intrarea în vagon. Soldaţii pe culoar. Şi eu… Şi Carol a vorbit cam aşa: „Dragii mei ostaşi, în aceste momente atât de tragice din viaţa mea, acum când părăsesc pentru totdeauna pământul ţării mele, o singură satisfacţie am: faptul că garda mea nu m-a dezis, garda mea nu m-a trădat! Aţi fost alături de mine în aceste momente grele. Eu vă mulţumesc! Vă mulţumesc tuturor!..” A dat mâna cu fiecare soldat, şi vă rog să credeţi că nu exagerez cu nimic, îi curgeau lacrimi pe ambii obraji… “
Sursa
Ca sa ne facem o idee despre domnia lui Carol II sa citam din cartea profesorului Ioan Scurtu, “ ISTORIA ROMÂNILOR ÎN TIMPUL CELOR PATRU REGI (1866-1947) “ Ediția a Il-a, revăzută si adăugită Volumul III CAROL AL II-LEA , pagina 292 :
Pe măsură ce situația României se degrada, regele Carol al II-lea acționa cu tot mai multă hotărâre pentru a-și spori averea. Comisia de anchetă, numită de Ion Antonescu, avea să constate numeroasele abuzuri și ilegalități ale suveranului. Raportul Comisiei a fost împărțit în mai multe capitole: In primul capitol, intitulat daruri, avantagii și subvenții primite de la particulari se arăta că fostul suveran „a primit de la particulari o serie întreagă de daruri și avantaje prin care și-a mărit în mod considerabil averea. Prin valoarea lor, toate aceste daruri au depășit semnificația unor manifestări protocolare sau a unor mărturii de devotament și afecțiune deosebită, devenind pur și simplu mijloace ilicite de îmbogățire în dauna particularilor“. Astfel, de la N. Malaxa a primit diverse daruri, între care întregul său grajd de curse în valoare de circa 2 000 000 lei, o colecție de mărci de circa 5 000 000 lei, un tablou de Grigorescu, un tablou de Luchian etc. Max Auschnitt a plătit contravaloarea a 6 000 lire sterline, cu care a fost cumpărat un armăsar de prăsilă pentru Carol al II-lea. Regele a mai primit: de la societatea „Reșița“ suma de 150 000 000 lei, de la Armand Călinescu o stemă a Frontului Renașterii Naționale înconjurată cu pietre de valoare costând 250 000 lei, de la C.F.R. o plachetă de platină cu briliante și rubine valorând 900 000 lei. Banca Națională a României a oferit regelui suma de 81 000 000 lei pentru Fundația Regală, 225 colecții mari de monede jubiliare de aur bătute cu prilejul împlinirii a 10 ani de domnie, 22 monede mari, 22 mijlocii și 22 mici emise cu ocazia comemorării a 100 de ani de la nașterea întemeietorului dinastiei române, aur nativ în valoare de 225 345 lei (plus 689 684 lei de la Ministerul Apărării Naționale) pentru realizarea unui buzdugan, 24,578 kg aur în valoare de 5 652 963 lei pentru confecționarea unui pahar și a unei farfurii, precum și a hărții României în relief. De la societatea „Techirghiolul“ (anexă a Băncii Marmorosch, Blank et comp.) vila „Cetatea de Nisip“, construită pe terenul statului (4,5 ha); de la societatea „Lujani“ — 435 000 acțiuni în valoare nominală de 217 500 000 lei; de la Banca Marmorosch, Blank et comp. — 10 000 bucăți acțiuni în valoare de 5 757 000 lei; de la „Société Financière Textile pour la France et l’Etranger“ — 9 000 acțiuni în valoare de 13 565 000 lei; de la Societatea „Astra-Vagoane“ — 30 000 acțiuni în valoare de 46 227 252 lei. In total, averea lui Carol al II-lea a fost sporită prin acțiuni cu 204 113 231 lei. Capitolul al doilea al raportului se ocupa de Sporirea patrimoniului fostului suveran în dauna statului. Pe această linie se înscriau obținerea a 100 pogoane din pădurea Snagov, din partea primăriei municipiului București; dobândirea ilegală de imobile ale statului prin procedeul dării în plată: ferma Clinciu-Spanțov (770,8 ha), o parte din terenul Școlii de Horticultură de la Băneasa (3 540 m.p.), Stațiunea de Montă Băneasa (5 ha cu construcții), pepiniera de la Murfatlar (72 ha), balta IezerulMostiștea (1 010,4 ha), balta Boianu-Sticleanu (6 206,6 ha), pădurea Hereasca (34,8 ha), teren de cultură în prelungirea pădurii Hereasca (6,5 ha), toate obținute de la Ministerul Agriculturii și Domeniilor în schimbul exproprierii unor proprietăți aparținând Coroanei pentru a fi demolate și a se construi Palatul Regal din București, care era folosit tot de suveran. După o serie de manevre, Carol al II-lea a obținut 15 ha de vie la Cotnari („donate“ de cooperativa din localitate), pe care au fost construite pivnița și instalațiile de vinificare, plătite din fondurile Ministerului Agriculturii și Domeniilor (14 713 907 lei). O cale importantă de sporire a veniturilor regelui Carol al II-lea a fost acordarea și întrebuințarea de devize din fondul statului în valoare de 533 227 214 lei (pentru cumpărarea a 302 automobile, în intervalul 1930-1940, lichidarea unor drepturi succesorale, achiziționarea iahtului „Luceafărul“, cheltuieli de întreținere în străinătate, transferuri pentru persoane străine și pentru interese familiale, transferuri pentru depozite în străinătate, exportul în compensație pentru domeniile Coroanei ș.a.). Scutirile și reducerile de impozite și taxe au constituit o altă cale de îmbogățire a suveranului (numai scutirile de taxe pentru produsele petroliere utilizate de Casa Regală se ridicau la 28 915 699 lei, pentru taxele de consumație la diverse produse la 38 168 485 lei, pentru taxele de apă, canal, electricitate, gunoi în intervalul 1934-1940 la 10 992 214,10 lei, pentru țigări eliberate gratuit de C.A.M. suma de 1 284 200 lei etc. etc. Pentru castelul de la Scroviștea, Carol a obținut de la guvern circa 69 milioane lei(pentru construirea de străzi, asanarea lacului din preajmă ș.a.). Guvernul a mai oferit 127 899 000 lei din fondul „Ordinea Publică“, care au fost folosiți pentru cumpărarea a două automobile pentru vânătoare, pentru plata unei foste metrese a tatălui Elenei Lupescu, pentru plata poliției personale a lui Ernest Urdăreanu, pentru plata rentei unei artiste (Tatiana Grossu) de la Teatrul Național din București, care a trebuit să se stabilească la Paris în urma insistențelor Elenei Lupescu ș.a. Deși iahtul „Luceafărul“ era proprietatea lui Carol al II-lea, el a fost înscris în lista vaselor marinei române, cheltuielile de întreținere și plata personalului (37 132 034 lei) fiind suportate de stat. De asemenea, nu¬ meroase persoane, detașate pentru a face serviciul la Palat, erau plătite de guvern. Priceput și pasionat filatelist, Carol al II-lea a obținut din partea Direcției Generale a P.T.T. numeroase timbre românești și străine, precum și un specialist în materie detașat la Palat pentru a aranja colecția suveranului; suma cheltuită de menționata Direcție se ridica la 3 739 901 lei. Casa Regală nu a ezitat să folosească automobile rechiziționate, nici să obțină plata de către Societatea de Telefoane a abonamentelor (6 784 838 lei) și a convorbirilor telefonice în țară și în străinătate (17 963 648 lei). Carol al II-lea și-a însușit circa 6 milioane lei, proveniți din fondul „Soldați“ (depunerile soldaților în termen detașați la Palat pentru ca la încheierea stagiului să aibă o sumă de bani). Pe cheltuiala statului s-au făcut amenajări la proprietatea particulară a regelui de la Băneasa (circa 1 300 000 lei). La categoria „diverse“ raportul menționa: Regia Autonomă a C.F.R. a executat pentru Casa Regală un automotor regal de vânătoare cu două remorci-platformă în valoare de 2 milioane lei; două vagoane frigorifice speciale pentru vânat la prețul de 9 900 000 lei. Prefectura Poliției Capi talei a acordat o echipă de gardieni compusă din 18 oameni și un șef de secție cu misiune specială pe lângă casa Elenei Lupescu, începând din anul 1934; nu a perceput nici un fel de taxe de timbru, înregistrare și impozit pentru mașinile Casei Regale; a executat la tipografia proprie diverse lucrări, registre și imprimate pentru care n-a perceput nici o sumă, în afară de costul hârtiei; a furnizat, în mai 1932, Palatului Regal o instalație completă de cinema în valoare de 298 000 lei. Direcția Comercială a Pescăriilor nu a aplicat Casei Regale pentru livrările de icre taxa de lux de 16,50%, care, potrivit calculelor, se cifra la 30 197 lei; a oferit în perioada 1936-1940 cantitatea de 328,236 kg icre negre pentru care nu s-au reținut impozitele datorate statului în valoare de 76 017 lei; a predat gratuit Casei Regale icre negre în valoare de 6 482 000 lei. Direcția Generală a Poliției și Siguranței Statului a plătit lunar 10 000 lei sub formă de diurnă soției unui maior mort la Jilava, 300 000 lei lui Eugen Bianu pentru urmărirea lui B. Știrbey. Direcția Generală a Pădurilor Statului a acordat Di Carol al II-lea lemne în valoare de 288 372 lei, a efectuat în 1937 lucrări la Castelul de vânătoare de la Lăpușna în valoare de 997 420 lei și în 1938 lucrări de înfrumusețare a aceluiași castel în valoare de 1 097 914 lei. Ministerul Sănătății și Asigurărilor Sociale a dat Casei Regale două aparate de radiologie în valoare de 1 130 100 lei. Fondul Bisericesc Ortodox Român din Bucovina a oferit pentru castelul de vânătoare din Poiana Ițcani două vagoane de lemne de foc și a cheltuit 420 000 lei pentru reparații și ameliorări la menționatul castel. Primăria municipiului București a cumpărat colecții de inele vechi și diferite tablouri în sumă de 925 000 lei, pe care le-a dăruit lui Carol al II-lea. Primăria municipiului Ploiești a oferit regelui o cantitate de produse petroliere în valoare de 485 961 lei etc. etc. Suveranul și-a sporit averea și pe calea obținerii de subvenții din partea statului, în valoare totală de 125 337 805 lei (pentru întreținerea palatelor regale, pentru transportul de persoane și materiale pe C.F.R., pentru asigurarea tablourilor; numai pentru vânătorile regale, Ministerul Agriculturii și Domeniilor a acordat subvenții însumând 10 020 000 lei, iar pentru construirea grajdurilor din str. Virgiliu din București suma de 4 900 792 lei). La capitolul al IlI-lea al raportului, intitulat Sume a căror proveniență nu s-a putut stabili, comisia de anchetă înscria două lăzi cu bani lichizi, totalizând 110 850 000 lei, predate de Ernest Urdăreanu în ziua de 6 septembrie 1940 administratorului bunurilor private ale lui Carol al II-lea, precum și suma de 32 950 000 lei transferați în dolari prin Banca Națională a României și depuși la The Chase Bank din New York. Sume însemnate au fost deturnate din ordinul lui Carol al II-lea din fondurile destinate de guvern construirii Palatului Regal; astfel, s-au construit locuințe pentru personalul Palatului Regal din Splaiul Independenței (circa 250 000 000 lei) și grajdurile de la stația de montă Mogoșoaia (44 851 810 lei); pentru diverse cheltuieli de întreținere și deplasări s-au consumat 11 363 938 lei etc. După întinse cercetări, instanța specială de judecată de pe lângă Curtea de Casație, prin decizia nr. 1 din 26 noiembrie 1941 a obligat pe Carol al II-lea să restituie statului proprietățile dobândite pe căi ilegale. De asemenea, fostul rege trebuia să plătească statului român despăgubiri în valoare de 1.161.762.359 lei. Este de înțeles că statul n-a primit niciodată această sumă. Se adăugau valorile aflate în străinătate, pe care comisia nu a putut să le cerceteze. C. Argetoianu scria la 31 iulie 1938 despre „neîncetatele transferuri pe care regele prevăzător le face în străinătate“, cu complicitatea ministrului de Finanțe, Mitiță Constantinescu. In timp ce se înfrupta din belșug din bugetul statului, în primul rând din fondurile destinate armatei, Carol al II-lea nu înceta să țină discursuri despre cinste, corectitudine, despre forța de granit a oștirii române și despre hotărârea ei de a apăra fiecare palmă din pământul țării. In mod ostentativ, el și-a petrecut sărbătorile din iarna anului 1939 spre 1940 în rândul militarilor, începând de la granița de Vest, din Oradea, apoi în Dobrogea, la Constanța, și în Est, la Chișinău. In „capitala Basarabiei“ regele a ținut un patetic discurs, în care a afirmat „drepturile noastre istorice asupra acestui ținut moldovenesc“, după care a asistat la parada militară. Carol avea să noteze: „In timpul parăzii mi-a fost frig, mai ales la picioare, și aceasta m-a făcut să mă duc pe jos până la Cercul Militar. Entuziasmul publicului a fost stârnit cu acest prilej. Am impresia că a fost o bună inspirație“17 18. Intr-adevăr, oamenii, care nu știau că regelui îi era frig, a crezut că el se „coborâse“ în mijlocul poporului, ca un semn al deciziei de a fi alături de el, în cazul unei agresiuni sovietice. Aceeași idee — a apărării cu orice preț a teritoriului național — a fost expusă de regele Carol al II-lea și în Mesajul de deschidere a lucrărilor Parlamentului, la 7 martie 1940: „Toate resursele teritoriului, toate puterile de muncă, de producție și de schimb au fost puse în slujba înzestrării militare cu ajutorul însuflețit al întregii țări, conștiente că Armata rămâne chezășia supremă a independenței și integrității fruntariilor“
Carol II fusese atat de lacom incat furase pana si banii militarilor care-l pazeau , cu care in septembrie 1940 a avut tupeul sa dea mana pentru ca ii salvasera viata!
Si in timp ce fura din banii Tarii avea tupeul sa ceara bani romanilor pentru “inzestraea armatei” :
Revenind la timpurile actuale, mentionez doua exemple de achizitii militare ce amintesc de perioada interbelica.
Modernizarea MLI 84
Despre acest subiect s-a scris si pe Tehnomil
O afacere in care statul roman a cheltuit degeaba niste bani asa cum se detaliaza intr-un articol :
Contractul MLI 84 M a inceput in anul 1995, cand s-a decis modernizarea a 170 de masini de lupta din dotarea Fortelor Terestre.
La 15 octombrie 1996, „cu cateva zile inaintea predarii mandatului de catre ministrul Tinca, acesta a luat hotararea sa contracteze 180 de turele si 180 de tunuri de la firmele Rafael si Oerlikon si sa semneze contractul cu fabrica din Mizil pentru producerea acestor masini.
Dupa schimbarea ministrului Tinca, s-au realizat importurile si, in rest, nu s-a mai facut nimic pana in anul 2002. In 2002 s-au hotarat sa nu mai faca 170, ci doar 99 de bucati.
Au continuat pana in 2003 cu achizitionarea celor 180 de turele si de tunuri contractate – desi nu mai faceam decat 99 de MLI-uri – iar in 2004, cand domnul ministru Pascu isi incheia mandatul, s-a hotarat extinderea contractului pana in anul 2010″, a explicat ministrul Atanasiu.
Conform acestuia, pretul final al unei singure masini MLI 84 M este estimat in prezent la 3,2 milioane de dolari, fata de un pret estimat, in anul 1995, de 1,9 milioane de dolari.
Ancheta interna a MApN si ancheta Parchetului, derulate in prezent, ar urma sa stabileasca „daca am pierdut acesti bani datorita relei intentii sau dintr-un prost management”.
Sursa
Cert e ca am platit pentru 180 de turele OWS-25R Rafael , noi avand in dotare 178 MLI-uri si apoi MapN-ul a constatat ca aveam nevoie doar de 99 , ajungandu-se in 2013 la incercarea nereusita de vanzare a 67 de turele.
La fel de cert e ca am ramas cu cateva zeci de turele nefolosite , bani aruncati degeaba, pe un contract semnat pe final de mandat ministerial si pentru care nu numai ca Justitia nu s-a pronuntat, dar nu exista nici o explicatie oficiala pentru aceasta risipa a banului public, vinovati nici atat.
Piranha 5
Asta e alt contract tare “ciudat “. A inceput in ianuarie 2018 cand s-a semnat un contract pentru achizitia a 227 de P5 pentru suma de 895 milioane euro de la firma GDELS , P5 avand turele Elbit. Foarte curios , Romania a cumparat un produs netestat. Testul a avut loc in decembrie 2018 , aproape la un an de la semnarea contractului si a fost un esec, asa cum apare in februarie 2019 in comunicatul Elbit:
”Elbit Systems are în derulare trei programe pentru furnizarea de turele cu tun (țeava) 30 mm, telecomandate și stații de arme de 12,7 mm pentru vehiculele 8X8 din întreaga lume.
Producția pentru România se desfășoară așa cum a fost planificată, iar Elbit Systems a furnizat deja General Dynamics cu 20 de turele și șase stații de armament; am deschis recent o unitate de producție Elbit Systems în Măgurele.
În testele de recepție efectuate de client în Decembrie 2018, performanța stațiilor de armament de 12,7 mm a fost excepțională, dar turelele de 30 mm nu au fost conforme.
Acest eșec a fost cauzat de faptul că tunurile ( teava ) de 30 mm au fost livrate cu întârziere din cauza grevelor provocate de întreruperea funcționării sistemului guvernamental din SUA. Ca urmare, tunul a fost întârziat de vama americană mult mai mult decât era planificat, iar procedurile birocratice s-au derulat cu întârziere. Tunul a ajuns la testele de câmp doar cu o zi înainte de testare, nu a fost pregătit corespunzător și nu a fost supus calibrării (ceea ce este foarte important).
De la acest incident, Elbit Systems a efectuat cu succes alte teste de teren ale acestei turele – împreună cu General Dynamics – pentru alți clienți. Elbit Systems este pregătit pentru teste suplimentare cu Armata Română.
Elbit Systems este furnizorul turelei pentru transportorul 8×8 al Forțele de Apărare Israeliene și este încrezător că și clientul român va fi foarte mulțumit de următoarele teste.”
Sursa
Ulterior s-a ajuns la penalitati aplicate GDELS :
“ Ministerul Apărării a emis o factură de penalități în valoare de 8,5 milioane de euro producătorului de transportoare Piranha V, General Dynamics, pentru întârzierea livrării, a declarat, pentru Mediafax, ministrul Gabriel Leș. Primele transportoare ar fi trebuit livrate în februarie 2019. “
Sursa
Intr-un final s-a reusit si demararea productiei P5 in Romania dar se poate constata la acest contract lipsa de transparenta in cheltuirea banilor publici, un bun exemplu fiind declaratiile ministrului Les, care initial a afirmat ca s-a platit un avans de 30% din contract, apoi a zis ca s-a dat un avans de 100 milioane de euro. Acum matematica nu are culoare politica, 30% din 895 milioane face cam 270 de milioane, nu 100 de milioane. Chiar daca P5 e un produs performant, nu e sigur ca oferta GDELS era cea mai avantajoasa pentru Romania, dovada fiind ca acolo unde a existat competitie , respectiv in Slovacia si in Japonia , Patria AMV XP a castigat , invangand P5 romanesc , GDLS Stryker , VCR GDELS in Slovacia, iar in Japonia a invins Mitsubishi si GDLS.
Asta e avantajul unei competitii, poti alege si poti evalua chiar intensiv din mai multe oferte, ceea ce nu a fost cazul nostru.
Un dezavantaj al P5 este ca nu este amfibiu, iar in Romania care e plina de rauri chiar este o problema.
Luptele din ucraina au aratat vulnerabilitatile unui blindat neamfibiu, cum s-a intamplat in Vovcheansk, unde exista un rau in spatele frontului AFU, iar rusii au distrus podurile. Pentru a si trimite intariri AFU a folosit poduri mobile, dar si acestea prezinta vulnerabilitati asa cum se vede in imaginea urmatoare , respectiv un Stryker AFU distrus
Avantajul blindatelor amfibii este ca pot trece un rau cu amenajari minime ale malurilor, fara sa fie nevoie de poduri care sunt vizibile si atrag toate loviturile inamicului.
Asta a fost unul din motivele pentru care Patria a castigat in Slovacia, ca a avut si o varianta amfibie a AMV XP, e adevarat ca varianta amfibie avea 26 tone , cea neamfibie avea 32 tone si era mai bine protejata, dar era trecuta in oferta. Noi n-am avut ce oferi cu P5-ul nostru.
Patria amfibie Croatia
Dupa contractul cu P5, s-a vorbit de necesitatea unui transportor blindat amfibiu, e nevoie de alt proiect, s-a vehiculat implicarea industrie romane in construirea unui P4 amfibiu, dar nu s-a concretizat nimic. Oricum alti bani, alta distractie.
Pe cand Patria ne-ar fi oferit si aceasta facilitate, un 8×8 amfibiu fara mari modificari, plus ca Patria ofera si transfer tehnologic, sunt oameni seriosi.
Patria AMV a fost prezentat armatei romane in 2016, se oferea si varianta amfibie, dar astrele au fost nefavorabile.
In concluzie, tanand cont de situatia din Ucraina si de necesitatea de achizitii de armament, e necesar sa invatam din istoria Romaniei si s-a nu repetam greselile interbelice, adica sa cumparam ce avem noi nevoie , nu ce vor altii sa vanda, “spre a nu cheltui degeaba banii tarii” .
Autor: Caudillo
O falsă paralelă în privința contractului P5.
– testarea a avut loc, P5 vs AMX XP. Nu a fost publică decât cea a AMX XP (adică s-a dat în presă). Ambele fără turelă sau cu turelă de 12.7, niciodată aia de 30 mm. Ambele vehicule puteau integra turele grele (adică cu tun de 25-40 mm) la cererea clientului final;
– AMX XP la momentul selectării P5 nu era decât în fază de prototip câștigând contracte mult mai târziu;
– Proiectul P5 a permis revitalizarea UMB și redeschiderea unei linii de producție de blindate în țară, precum și integrarea unui ciclu de producție în țară cu Elbit și alte companii din RO;
– Armata nu a vrut vehicul amfibiu dintr-un motiv foarte simplu: experiența din Afganistan și Irak a confirmat nevoia creșterii protecției, nu a mobilității. În Ucraina vehiculele amfibii de tip sovietic (vasta majoritate) au confirmat irelevanța capacității amfibii. Nu a existat un asalt amfibiu sau o forțare amfibie documentată a unui curs de râu în Ucraina. Ambii combatanți au folosit podurile existente sau poduri de pontoane. Cea mai celebră forțare a unui curs în Ucraina, soldată cu distrugerea a peste 80 de vehicule blindate rusești (tancuri, btr, bmp) s-a făcut pe pod de pontoane.
– vehiculele de concepție sovietice din seria TAB/BTR necesită pregătire pentru traversarea cursurilor de apă, iar calitatea sudurii uneori lasă de dorit;
– overall capacitatea amfibie e de nișă, mai importantă fiind protecția și puterea de foc;
– Alternativa SAUR 2 sau ale povești cu Automecanica sunt fabulații din două motive: la Automecanica nu mai există linie de producție, iar SAUR 2 e aceeași ciorbă reîncălzită a TABurilor din anii ’70;
– problemele inițiale întâmpinate de P5 la turelă au fost rectificate, probleme similare fiind întâlnite la turela Puma cu tun de 30 mm în Germania. Modul în care România a testat și valdat P5 nu diferă de standardele din alte state membre NATO și nu s-a făcut pe repede înainte.
– Tunul de 30 mm Bushmaster e cel mai bun tun de 30 mm standard NATO aflat pe piață în momentul de față.
– Acestea fiind spuse au fost probleme cu integrarea P5, atât pentru că partea română a înflorit situația de la UMB, cât și din cauza pandemiei.
PS: E un mister continuu ptr mine cum Malaxa a obținiut licența ptr șenilata UE și armata a luat vehiculul. Teoretic UE e un derivat de Carden-Lloyd ca majoritate tanchetelor anilor 30. Mai util pentru România ar fi fost o licență de Universal Carrier.
Sau Lorraine 37.
Nu au fost 178 MLI in dotare. Nu cred ca au fost nici macar produse atatea. Eu tin minte 2 numere raportate la controlu armamentului dupa tratatul ala: 121, 67, la 121 erau si ifv look alikes din cate imi amintesc, insemnand mlvm, mtlb (ultimele, cred 8, inclusiv cu snar).
Cu P3ul cred ca totusi nu i-a lasat memoria pe toti a cui a fost combinatia si pe unde (ghici, ghicitoarea mea) e acum autorul.
Turela lu’ peste prajit se preconiza si pt MLVM, de unde si confuzia ca turele= doar mli.
MLVM erau 67.
Trageti voi concluziile.
Gigi Mecanicu,
Pentru multe din problemele ridicate in comentariu gasesti raspunsul in articol, la Malaxa chiar cu litere bolduite.
Pentru altele , chiar nu stiu ce sa-ti comentez, asocierea cu IFV Puma sper sa nu fie vreodata reala, Puma este un esec de proportii al vestitei industrii germane, cu costuri imense , 18 mil euro/ vehicul , cu multe defecte si cu mistouri in presa germana
The vehicle has previously made headlines in the German press as the so-called “Pannenpanzer,” or “breakdown tank.”
https://www.dw.com/en/technical-problems-plague-germanys-puma-armored-vehicles/a-64138126
Lorraine 37 ar fi fost minunata, doar ca a intrat tirziu in productie, in 1939, nu le ajungeau francezilor, nu mai aveau timp sa ne dea si noua asa ceva
Sa ne vanda din productia lor, nu, dar sa cumparam licenta, da. E clar ca am fi avut nevoie de importul unor componente, mai ales la inceput, dar ar fi fost un pas mare inainte. De notat exemplul ungurilor care au cumparat licenta tancurilor lor de la cehi in 1940, dupa ce cehii fusesera ocupati de germani. Nu stiu ce motiv am avut sa nu facem acelasi lucru cu francezii, chiar daca am fi inceput discutiile in 1939, se puteau incheia dupa caderea Frantei, timp era.
Xv,
The Military Balance 2001-2002 da ca dotare
AIFV ( ARMOURED INFANTRY FIGHTING VEHICLE ): 177 MLI-84 si APC: 88 MLVM
The Military Balance 2023 da ca dotare
IFV: 41 MLI-84 (incl CP); 101 MLI-84M Jderul
APC(T) : 76 MLVM
plus 3 MLI-84 TEHEVAC
Nu stiu ce s-a preconizat cu turelele alea, era obligatia celor care le-au comandat sa explice contribuabililor ce s-a intimplat, ca erau banii tarii.
Nu stiu care a fost dealul cu P3, imi amintesc doar de scandalul cu Basescu , care a zis ca le a gasit in Afganistan inutilizabile.
DIN PACATE, DIN PACATE, astrele au fost foarte nefavorabile Romaniei.
Pe langa coruptia autohtona , a trebuit sa suportam si un aliat care n-a vrut/putut sa ne dea armament.
Licenta ar fi trebuit sa vina si cu un sprijin tehnic din Franta, iar germanii nu au vrut sa ne lase sa comandam armament in Franta, nu ne ar fi lasat nici sa luam licente din Franta.
“OKW-ul nu a fost de acord nici cu sugestia M St Maj roman sa comande in Franta sau in Protectoratul Boemiei si Moraviei cantitatile necesare de armament, munitii si tehnica de lupta.”
Alexandru Stefanescu, In umbra marelui Reich, pg 217
Si asta a fost prin februarie 1942, cand luptam cu ei in Rusia
La Automecanica se carosau Dacuri (de prin 1984) si Roman, atata tot. Nu au produs camioane. Si cred ca faceau si remorci, nu mai retin exact, din ce am vazut chiar pe vremea aia in uzina.
Relatiile ungurilor cu germanii au fost mult mai bune decat ale noastre.
Din memorie, a fost un incident, ne-au dat germanii 20 de tancuri sh, LT 38 sau Skoda R2. Scandal dupa aia cu germanii pentru ca erau foarte uzate si facusera parte dintr-unlot de 120 de tancuri din care ungurii isi alesesera cele mai bune 100 de tancuri iar noua ne-au dat germanii ciurucurile care fusesera refuzate de unguri
Aveam varianta italiana, suedeza sau britanica (pana in 1941). Din nou, ungurii s-au miscat mai cu talent in Suedia si au cumparat alta licenta. Vickers-ul de 6 tone a fost disponibil pe piata de la inceputul anilor ’30, l-a cumparat cine a vrut, dar nu ne-a placut nici ala. Am ajuns sa folosim copia ruseasca.
Inclusiv in relatia cu cehii, Romania a testat prima prototipurile tancurilor medii, inaintea Ungariei, dar nu a semnat contractul atunci cand inca se putea.
Cand pierzi atatea ocazii, deja nu mai e o problema de conjunctura. Nu e de la “ei”.
Britanicii n-au vrut sa ne dea armament, a fost Carol II in Anglia si in timpul discutiilor le-a zis ca germanii erau baieti mult mai valabili decat ei. Britanicii faceau doar importuri din Romania nenecesare pentru ei , respectiv petrol si cereale care le cumparau la suprapret ca sa nu le cumpere germanii.
Cu suedezii, n-a iesit nimic
“Tot o idee nematerializată în fapt a fost şi aceea a achiziţionării
de tancuri suedeze Landsverk, o ofertă în acest sens fiind transmisă
Inspectoratului General Tehnic al Armatei în primăvara anului 1936 de
către inginerul Herbert Wiessner ”
Cu italienii, nici tancurile italiene nu erau stalucite, plus ca aveau o relatie mult mai buna cu ungurii. Le-au dat tancheta CV-35, plus artilerie grea de 210 mm.
Tunurile le-au platit ungurii cu produse agricole si materii prime
Despite the good intentions of the Italian army, it had to enter the war with its antique gun park still largely undisturbed by modern equipment, and by the autumn of 1942 the grand total of modello 35s was still only 20, five of them in Italy and the rest in action in the Soviet Union. Part of this state of affairs was due to the fact that despite the requirements of the Italian army, modello 35s were sold to Hungary as they came off the production line, no doubt in exchange for raw materials and food products. The Hungarians found it necessary to make their own carriage modifications to suit this 21-cm 39.M to the rigours of their service and eventually set up their own 21-cm 40.M and finally 21-cm 40a.M production line in 1943.
https://weaponsandwarfare.com/2016/02/15/obice-da-21022-modello-35/
Aia e, ungurii furau mai putin decat noi.
Britanicii ne-au vandut Hurricane, Blenheim si licentele pentru Vickers 75mm AA si motoare aero Gipsy deci se putea. Cam orice tanc britanic de prin ’38-’40 era mai bun decat ce aveam. Faptul ca se vorbeste inclusiv de o licenta Carden-Lloyd inseamna ca exista deschidere de la britanici.
Italienii ne-au vandut licenta pentru SM-79, deci se putea si de acolo. Tancurile lor nu erau stralucite dar ideea era de a localiza productia si a construi ceva pe baza lor, chiar daca doar niste vanatoare de tancuri. Asa nu am avut/putut/construit nimic. Un Semovente 75/18 in varianta romaneasca cu un tun Resita convertit direct din AA ar fi fost exact ce trebuia in ’42/’43.
In perioada premergatoare razboiului era un haos la achizitii, exact cum spune si Iacobici in expozeu. S-au lalait mult, erau nehotariti, Malaxa a vrut sa produca in tara tancul usor CKD AH 1, posibil sa fi produs un prototip, dar cand sa inceapa productia a disparut Cehoslovacia si s-a oprit proiectul .
Militarii romani au mai cerut de la cehi si o tancheta , la fel a disparut proiectul odata cu Cehoslovacia, cred ca a fost un prototip in Romania pentru teste.
Caudillo, treaba lor ce scriu MB si ailalti, ca mai sunt unii, care numara din surse deschise armamentul.
Cand a fost cu reducerea armamentului conventional in Europa s-au raportat niste cifre, negocierea era intre cele 2 blocuri militare. Si noi am picat f nasol, ca nu ne suportau nici unii, nici ceilalti si au sters cu guma tot ce au putut. Ne-au lasat 24 elicoptere AT, in conditiile in care 317 fusese scos prin lume in 85, deci era nivel prototip si aia stiau cate cepe degerate valoreaza. Deci nu aveam in dotare nici macar 1, erau doar Pume cu prnduri pe post de elicopter “de lupta” plus 316 la fel.
In anii 90 inca mai erau la “tanks & look alike” su-urile 85, 100, 152. Plus ca aveam inca o gramada de T-34, in jur de 1000, se foloseau la instructie si restu erau in conservare sau la proiectu ala la misto de transformare in masinarii civile dupa ce a “redus” Ceasca cu 5% tehnica unilateral.
Perioada ’36-’40 ramane foarte controversata. Unii il acuza pe generalul Negrescu de esecurile aviatiei romane. Negrescu s-a aparat in septembrie 1940 si a spus ca el a cerut sa luam licenta Vickers Spitfire. Tot la un moment dat Negrescu a spus ca regele Carol II i-a cerut sa se reorienteze de la avioane britanice la avioane germane pentru ca nu aveau valuta sa le cumpere, deci naiba stie ce a fost atunci.
Bleinheim si Hurricane au fost vandute in cantitati mici. Tunul Vickers a fost cumparat din timp, dar si acolo s-a intimplat ceva dubios, ca initial aparea tunul aa Skoda de 75 mm ca prima optiune, nu stiu cum a aparut Vickers.
Savoia a fost un esec cap-coada, un contract cum rar se vede, cu aspecte tragicomice, Negrescu propusese Amiot 350 sau Liore 450, oricum a fost cea mai proasta idee posibila sa cumperi varianta bimotor a unui avion trimotor cand nu ai un motor bun in fabricatie
Realitatea e ca britanicii si italienii erau dispusi sa vanda Romaniei inclusiv licente. Deci s-ar fi putut obtine ceva si in zona blindatelor daca ar fi existat interes din partea noastra.
Xv,
n am inteles partea cu
” Ne-au lasat 24 elicoptere AT’
ca stiu ca trebuia sa facem 90 de Bell Dracula
Ce zici tu IFV look alikes n-am gasit nicaieri.
Alea 178 de mli 84 apar in mai multe surse, poate gasesti vreo sursa mai clara
“In acest context, regele Carol al II-lea a întreprins vizite la Londra
(15—18 noiembrie), Bruxelles (19 noiembrie) și Paris (20-21 noiembrie)solicitând sprijin economic și politic pentru a respinge presiunile
Germaniei. în mod concret, el a cerut extinderea relațiilor comerciale,
îndeosebi prin sporirea exportului românesc, acordarea unor credite pen¬
tru înzestrarea armatei române, sporirea livrărilor de armament6. Dar cele
două guverne au evitat să-și ia vreun angajament, ceea ce însemna, în
fond, că România nu putea conta pe sprijinul Marii Britanii și al Franței. ”
Ioan Scurtu , op cit .
La francezi Carol II a declarat ca unde se va gasi soldatul francez va fi si soldatul roman, cel putin asa a declarat Eugen Cristescu in 1946.
Realitatea e ca nu-i interesa nici pe englezi nici pe francezi prea mult de Romania, ca nici de restul Europei de Est.De exemplu polonezii au vrut sa cumpere Somua 35 de la francezi si au primit Renault 35.
Da, 120 elicoptere, nu 24, a fost varianta cu 96 Cobra prima, apoi cu Viper si Venom americane la Brasov si una scoasa pe surse cu o propunere israeliana sa ne vanda Cobre sh de la ei dupe ce le chituiesc cu noi pe-aici, dupa o vizita in Israel a lui Radu Vasile.
Noi am ramas cu Socat, o adaptare ok in conditiile vremurilor cand a fost facut, dar nu elicopter de atac clasic.
Look-alike= vehicul similar, pe acelasi sasiu, dar cu alta functie/misiune. E definit in tratatul ala. Adica ori modificat structural ori fara armament echivalent. De ex TAB 71 PMOA la APC-uri sau Su-urile antitanc. MLVM era bagat la APC, desi la noi era clasificat masina de lupta, nu transportor blindat. Insa nu are tun (min cal 20 mm), doar mitraliera.
La tancuri era obligatoriu sa aiba tun peste 75 mm, minim 16 t si turela care sa se roteasca 360 grade. Unii aveau Scorpion, ailalti PT 76, ambele tancuri usoare, dar incadrate diferit de negociatori. Ambele parti au bagat chichite diplomatice si militare sa dezavantajeze adversarul si sa minimizeze reducerile proprii.
Mli-84, m-am uitat la o sursa din 90-93, nu scrie precis anul: 127 MLI-84. Textu a aparut in State, dar scris in perioada aia cu Dupuy ala. In rest erau 163.000 mil, dintre care 107.500 mt, 126.600 la TU – 2 div tc, 8 div mc, dintre care doar 2 div cat A. 178.000 rezervisti. 414 TR 580, 757 T 55, 30 T 72, 556 TR-85, 336 Su-76, 84 Su-100. E destul de corect la armament, dar la organizare are cateva scapari.
La elicoptere de atac aveam voie prin tratatul CFE 120 bucati, de aceea am avut 24 socat + programul pt 96 de AH-1RO Dracula, care era un AH-1 W cu avionica si alte elemente de la SOCAT.
Doar asa, sa crestem nivelul discutiei, cate oferte au fost pt achizitia unui AH-1 nou de catre Romania?
Si prima oara ce model a fost oferit?
Si care era combinatia prin ministerul industriei? Hai, coraj, ca a trecut timp mult de-atunci si nu mai cauzeaza autorilor manevrei clasice de taxa pe prostie.
Nu sunt linkuri, ce sa-i faci, deci care stiti, probabil stiti pe bune.
Hint: cine erau secretari de stat in 2 ministere.
Puteti apela si la search, poate ii mai aflati acum.
Xv,
Așa ca să creștem nivelul discuției, nu era o decizie de nivelul ministerului industriei.
Atunci era ambasadorul SUA James Rosapepe și era mare agitație in presă pe tema elicopterelor plus lobby la greu.
La un moment dat Rosapepe s a dus la Tarom și le a spus că e ambasadorul SUA și că vrea să ajungă la premierul Radu Vasile care era la Bacău.
Așa că avionul de Iași a făcut o escală la Bacău. Nu mai am link , s a scris in presă despre escala neprevăzută de la Bacău.
Pentru România contractul Bell ar fi fost o catastrofa, Isărescu a afirmat ulterior că deja calculase când urma să intrăm în incapacitate de plată, a zis că nu știe ce s a întâmplat, probabil au mai intrat în țară niște bani de la căpșunari și s a evitat intrarea în incapacitate de plată.
De asta rămân valabile cuvintele lui Iacobici
“ Inzestrarea armatei, in loc de a fi fost o actiune de satisfacere a cerintelor Marelui Stat Major,singurul organ competent pentru a stabili nevoile Armatei devenise, in mare parte o actiune de satisfacere a unor interese politice internationale, sau a unor interese comerciale particulare, pe spatele Tarii. “
Xv,
Tot ca să creștem nivelul discuției, am o nedumerire.
Am scris despre cât a durat Carol II și nu există nici un comentariu pe tema asta, nici măcar de la tine, care mi ai reproșat odată că evit sa l critic pe Carol II.
Ba mai primesc un comentariu de la Gigi Mecanicul, care se miră cum obținea Malaxa comenzi de la armata română.
Cum sa nu primească, el fiind împreună cu Auschnitt partener de poker cu suveranul.
Cică Auschnitt se săturase și i a zis lui Urdăreanu:
Bă Urdărene de ce trebuie să stăm toată noaptea în fum de țigară?
Mai bine să ne spună direct cât trebuie să dăm și nu mai pierdem nopțile.
Isarescu aka Manole asculta in primul rand de FMI si FMI a zis pas, nu el. Nu l-a interesat niciodata altceva decat bunastarea lui personala, Trilaterala, traiul pe vatrai, vinul lui samd. In general un tip foarte bine pregatit, dar foarte mizantrop si miserupist. Avea el niste povesti lacrimogene cu bunicul lui mare patriot si francofon etc. Dijmarescu se ocupa intr-o vreme de lucrurile importante din BNR si conducea institutia dpdv operativ, de facto. Baneasa a avut multi ofiteri foarte bine pregatiti profesional, teoretic si practic in domeniul financiar international, alt exemplu, Baltazar.
Pe tema dotarii MApN s-a bagat in seama si Daianu, alt baiat destept trecut prin Baneasa. Baneasa a pus mereu frana la dotare, la fel ca inainte de 89, aveau si niste datorii pt MApN din decembrie 89, cand MApN a preluat CIE temporar si tot DSS cand cu Militaru si apoi Stanculescu. Cateodata au avut dreptate, pt ca erau țepe, cateodata nu.
Caudillo, credeam ca te-ai obisnuit cu faptul ca nu toata lumea e de acord cu ce scrie un autor. Asa functioneaza blogurile, nu e ca la scoala unde unu vorbeste si ceilalti tac si asculta. Aici nu sunt profesori. Se numeste dialog, nu monolog, ca pt cine vrea monolog scoate comentariile si scrie ca in Scanteia inainte de 89 sau pe net inainte de web 2.0.
Sub Carol 2 a fost un dezmat veros al camarilei si favoritilor. Pe fondul unei economii agrare, ca industria era rudimentara.
Adica a ajuns un comunist fara studii sa industrializeze Romania, nu vita “nobila” germana, presupusa civilizata. Carol 2 parca era pe plantatie, la sclavi, in Africa, asa s-a comportat otreapa.
Mai sunt si acum papagali care ii ridica osanale, un om “al culturii”, un Mecena, nu alta, asa e descris dezertoru si azi de ingusti.
In perioada aia se certau Radu Vasile si Daianu. Radu Vasile sustinea ca poate fi semnat contractul cu Bell si de un secretar de stat de la finante, Daianu zicea ca fara semnatura lui nu se poate face nimic. Tara de nebuni!
In final Constantinescu a fortat debarcarea lui Radu Vasile din guvern , la cererea FMI probabil.
Nu trebuie sa ridici osanale unui autor, asa cum fac unii, dar esenta articolului era despre cum am pierdut Romania Mare si sa nu repetam greselile de atunci.
La Carol II se observa o incercare de ‘albire ” , se face uitata realitatea acelei perioade nefaste a Romaniei.Un descreieratul dracului, care n-avea ce cauta pe tronul Romaniei .
Da, e adevarat ca un comunist fara studii a fost mai patriot decat vita aia nobila germana, macar am rezistat in 1968, nu am cedat ca in 1940, asta-i adevarul.
Daianu…tov capitan Daianu, un tip foarte boem si grijuliu cu stima lui de sine, un fel de Lazea varianta Baneasa. El n-a lucrat in operativ, ci la caldurica, pe analiza, pt DIE, post de-ala de Bond de birou, program lejer, excursii pe afara, combaterea burgheziei si a capitalismului part-time, stil glamour. Si probabil legendat dupa fuga lui Pacepa la unul dintre institutele cu epoletii pusi pe dos, ca are traiectoria tipica de tovaras de nadejde al noului ev socialist.
Radu Vasile nu le-a avut cu pupatu poalelor Banesei, chiar nu a fost suportat pe-acolo, ca la povestea de la Cozia, “Cuza” si valetul Georgescu l-au lasat fix inainte de intalnirea cu Cozma fara escorta de luptatori antitero, ordin de la imparatie sa fie bagat la apa. A salvat singur situatia, spre marea nemultumire a profesorasului de geologie, care vedea in el un inamic.
Radu Vasile nu a fost dat jos la cererea FMI, alea-s basme, a fost dat jos strict de Constantinescu, ca devenise prea popular prin stilul lui de a vorbi pe sleau, spre deosebire de Constantinescu “Barba Albastra”. Nu-l suportau nici Zoe Petre, alta intriganta.
Pe langa Constantinescu, l-au sapat si colegii din PNTCD, ca Vasile ajunsese sa se inteleaga mai bine cu Basescu decat cu ei.
Ce treaba aveau luptatorii antiteroristi ai lui Costin Georgescu cu protectia lui Radu Vasile?
Ca nu erau atributiile lor.
Radu Vasile se contrase tare de tot cu FMI-ul .Marise salariile la militari si jegosii aia de la FMI i-au cerut sa le micsoreze la loc si militarii sa dea inapoi maririle pe care apucasera sa le ia. Mortii lor!
Au fost si niste animozitati personale, ca Emil lucra noaptea si-l suna in toiul noptii pe Radu Vasile. Radu Vasile a afirmat dupa demitere ca nu avea obiceiul da a lucra noaptea si nu tinea sa aiba conversatii cu Constantinescu la ore mici din noapte.
Caudillo, in caz ca nu erai nascut pe vremea aia, a fost stare de urgenta, MApN a trimis si militari cercetasi dintr-o unitate in zona, l-au si sunat pe mobil pe Cozma sa ii spuna ca au ordin sa-l salte (nu erau ei cu misiunea asta, doar l-au facut sa inteleaga ca e groasa) si mai adusesera un TR de la Pitesti sa blocheze DN-ul pe Dealu Negru, masura usor comica. Cozma si-a trimis sagetile (unii fosti cercetasi si vmisti) in cateva camioane pe mai multe directii sa vada pe unde e dispozitivul mai subtire si jandarmii au tot mutat dispozitivul noaptea, ca nu stiau pe unde se duce sa treaca, asta iti spun din vazute, nu din citite, asa ca sorry, n-am link.
Era si mult stress printre dalmatieni, ca erau militari in termen majoritatea.
La Stoenesti l-a saltat DIAS-ul dintr-un Rocar unde se bagase printre ortaci si la Bucuresti l-a adus Bg AT intr-un Trooper, au avut 3 echipaje, un joc tare ciudat tinand cont ca ei l-au lasat pe Vasile in aer si apoi tot ei au cules laurii, fara sa miste un deget. Nu erau subordonati Guvernului, de-aia si manaria lui Constantinescu, seful XAT. Asa se scrie istoria, unii cu faptele, altii cu gloria.
Radu Vasile avea si aghiotantul din SPP cu el, nu mai tin minte daca i-au intarit dispozitivul la Cozia, oricum, tipul avea bile.
Xv, crezi că ești singurul care nu poate pune link atunci când vorbește de mineriade ?
Aghiotantul SPP era cu Radu Vasile pentru că ăla era jobul lui, de aia depui jurământul militar
” Jur sa mi apăr tara chiar cu prețul vieții”
Lumea are memorie scurta, atunci relațiile dintre SRI și MI erau proaste, relațiile dintre SRI și SPP erau proaste, că Andreescu provenea din MI,era după afacerea Țigaretă,relațiile dintre SRI și ” doi și un sfert” erau chiar dușmănoase, ăia de la SRI erau ajutori de băgători de seamă la mineriade ,că atribuțiile lor erau ochiul și timpanul, oricum nu avea nimeni încredere în ei.
Caudillo, de generalul Lupu iti amintesti? Cel care la Costesti si-a parasit subordonatii si s-a ascuns, imbracat in haine civile. El nu depusese un juramant militar? Cine e lichea din nascare degeaba depune vreun juramant, natura umana nu da gres.
Cu Baneasa si Cotroceniul cu epoleti…SPPul (USPP initial) a fost infiintat de militari din MApN, cu Mitica la butoane, el provenind de la mecanizate. Pe vremea lui Ceasca Directia Garda era in MI, deci unitatea asta foarte ravnita pt ca e intima cu politica si deci cu puterea, a trecut de la Dinamo la Steaua. Cred ca gasesti cu gugal ce insemna al doilea P, al mai important. De atunci lucrurile s-au schimbat, mai ales dupa Andreescu, om care a lucrat in invatamant, nu in operativ, dar un tip cu tact. Btw, tin minte cand a venit “Paho” la butoane, cate sampanii s-au deschis prin Jandarmerie :)). Erau bucurosi, ca nu ii dadusera multi sanse.
Dupa 89 au aparut la lumina alde Asztalos mare “preten” cu reputatul istoric de renume mondial Talpes, brelocul lui Ilie, Ilie fiind zice-se un tip care totusi a incercat sa invete istorie pe bune si a fost atras de latura patriotica din istorie, spre deosebire de un Boia.
In MApN a fost haos intretinut destui ani, pt ca si aici au fost 2 curente de idei opuse pe partea de “intelligence”, ca sa folosim limba de lemn actuala. Ghipsulescu a facut rau in continuare cat a stat prin minister, la fel si Vasile Ionel, doar ca unul tradase in Vest, altul in Est, nu prea ii interesa tara pe niciunul.
A venit Spiroiu, alt necalificat pt a fi seful Armatei, dar macar un tip inteligent, care a mai vopsit gardul, Tinca “primul ministru civil” (sanchi, era si asta pe un ștat in DSS) etc.
In MApN au fost certuri multe in anii 90, Dohotaru, Ilina, erau niste invidii permanente si lupte pt marcarea teritoriului. De-aia si haosul la redimensionarea Armatei, care n-a avut pile a disparut.
Xv, mi l amintesc pe Lupu, de asemenea îmi amintesc ce s a întâmplat la Costești și îmi amintesc și cine trebuia să conducă Romania după Costești.
“P” ul ăla nu tine de SPP actual, n a ținut nici în 1990, nu te lua după povești nemuritoare. După Țigareta nici nu se mai putea așa ceva.
Singura data când militarii care aveau sarcina de a proteja conducătorul României au trădat a fost în decembrie 1989.
De asta responsabilitatea a trecut la MApN, USPP, SPP.
Astalosz și Talpes nu știu să fi fost prieteni, de fapt Astalosz nu cred că avea prieteni deloc, un tip care a schimbat tabăra în 1996, foarte alunecos.
Caudillo, USPP a avut prima denumire Unitatea Speciala Paza si PROTOCOL. Asa ca la ce p te referi? Ca stiu bine povestea SPP, de la sursa, nu din surse deschise sau din biblioteca.
De SAM stii?
Protocol era doar cu numele USPP , de protocol se ocupau de fapt alte instituții.
Erau intr adevăr ” valeți” și ” gorile” , au fost și cazuri precum Mladinoiu, care a venit pe vremea lui nea Lucica, după ce Gigi Rizea a lovit Acvila, dar cariera lui Mladinoiu a luat avânt după ce l a dat nea Lucica afara.
Caudillo, ok, explica-mi atunci diferenta dintre purtatorii de borsetuta si cei de geanta. Daca stii.
Si eventual ce pregatire antitero necesita o cina festiva la Sura Dacilor sau vizitarea Muzeului Satului. Amenintari multe in cazuri de-astea…
Si inca o intrebare: de Costache ai auzit?
Nu cel de la Corpu 10, Iasi.
Xv,
Discutia se indreapta intr-o directie nedorita de mine.
Imi aminteste de Gigi Rizea care s-a dus la Realitatea si a spus de Acvila ca plecau aia cu MP5 ul acasa si a aratat tintele cu care se antrenau.
Avea ceva de impartit cu Cretu care-l daduse afara, dar spalarea rufelor in public trebuia evitata.
Acu’ eu ma refer la lucruri publice, e drept ca sunt mai putin cunoscute, lucruri pe care si le-au asumat altii sa le spuna public, deci daca ma intreaba cineva de unde le stiu, pot sa-i citez pe cei care le-au facut publice.
Caz concret, “Juniorul” a iesit la RTV dupa scandalul Tariceanu si a spus ca SPP-ul a gasit microfoane in locuinta unui ministru , puse de alta institutie.
A fost decizia “Juniorului” pe care si-a asumat o.
Ai amintit de SAM. SAM-ul e cunoscut din revista Romania Mare pe o speta cu niste afise din 1996. Iti dai seama ca stiu care-i treaba cu afisele, ca am trait in direct timpurile alea, stiu cine punea afise in perioada aia si ce s-a intimplat dupa 1996 cu cei care au pus afise, ca erau mai multi implicati in poveste, dar nu tin sa ma caute nimeni , asa cum il cauta aia de la PSM pe Sharky.
Acu’ e optiunea fiecaruia, a ta sau a lui Sharky , ce scrieti pe site-uri, nu dau sfaturi daca nu mi se cer, eu prefer o pensie linistita , nu intentionez sa dau explicatii fostilor colegi pentru ce scriu, dar asta e optiunea mea, fiecare cititor posteaza ce doreste.
SAM= Asigurare misiuni.
FIAT tot de la ei, apoi SIAT= interventie antitero. Asta insemnand in obiectivele lor si mai ales pe coloana.
Subunitatea similara CAT de la americani, de fapt cativa luptatori au si fost trimisi la cursuri in State in anii 90, nu James Bond stuff, ceva mai banal, dar necesar.
Acvila era subordonata direct MAI, spre deosebire de SIAS si BSIJ, alte 2 unitati cu competente pe linia de interventie anti/contra terorista, bineinteles asta sub alta denumire.
Cu rivalitatile dintre oameni…alea politice au contat, pt ca Rus a vrut o unitate pe model german gen GSG (de unde si instructorii si programul de selectie si pregatire).
Marinaru nu a dorit sa fie dezvoltat un program scos de un psdist, plus ca unitatea ar fi apartinut de guvern, nu era el la butoane.
SPP era si e si ochiu si timpanu presedintelui, raporta la Cotroceni cu cine se intalneau ministrii si pe unde umblau. Jocuri politice…
Sura Dacilor si Muzeul Satului au fost niste “incidente” diplomatice amuzante, de-aia ziceam. Tot politice, dar sub atenta si totodata plictisita protectie a militarilor.
Costache e un ofiter foarte competent care a fost si la misiuni speciale in MApN si in SPP.
Cu repetarea greselilor interbelice…sta Unchiu cu geana pe-aici, ca altfel doar remodernizam toata tehnica remodernizata de nspe ori, asa am mai si cumparat.
Cu SPP si microfoanele… Nici usturoi n-au mancat in anumite perioade, nici gura nu le miroase. Se practica, ca de-asta devin sefii de acolo magazioneri de info sensibile si ii au la mana inclusiv pe presedinti. Si e ploaie de stele. Daca puneau ei te pimenesti ca recunosteau.
In SPP au fost si sunt subunitati de informatii. Nu poti asigura protectia unor demnitari fara sa ai si niste antene care sa furnizeze date, info despre riscuri, intentii samd. Bine, la noi nu e vreo zona periculoasa si evident ca rolul asta de obtinere info a fost si e folosit cu alte scopuri, in special politice.
Plus ca iti trebuie si pe traseu niste purtatori de borsete mobile sa arunce o geana si sa sesizeze daca e ceva in neregula si s-au adunat pe undeva pensionarii sa arunce cu rosii sau oua.
Spre deosebire de purtatorii de genti, rolul lor este esential pe partea de prevenire. Deci borsetele sunt superioare gentilor umblatoare (nu spune de gentile alea antiglont ca la noi nu e Afghanistan).
Bineinteles ca SPP asculta de presedinte in primul rand, au fost si exceptii (aghiotanta lui Nastase, un exemplu, dar nu e singular), insa nu la sefi.
SPP a fost “mai-zat” ca asa e la noi, cand vine cineva la comanda isi trage tot neamul dupa el. Similar, pe vremea lui Mitica a fost mapnizat.
Nu au avut ei cine stie ce probleme vreodata, doar “barba albastra” a fost un fail mare, din fericire doar de imagine.
Un topic despre epic failul cu Trump? Ca e tot cu arme, chiar mai multe, prastia tragatorului si alea mult mai bazate de la CAT. Tragator, echipa protectie, toti bagatorii de seama in uniforma de acolo parca au fost intr-un sitcom. Se intampla la nspe ani si atunci dorm pe ei.
I-am vazut la lucru la Summitul de la noi pe umerasele lor la costum si nu dau pe afara de profesionalism, era si situatia lejera si erau preocupati de alte combinatii, asta comparand cu englezii si israelienii, care au trecut pe la noi si si-au respectat reputatia. Resurse imense, dispozitive mastodont si dorm pe ei in momentele esentiale.
Xv,
chiar daca USA e o democratie mai avansata decat democratia noastra originala, lucrurile sunt departe de a fi perfecte si la ei.
Politica s-a bagat si la ei unde nu trebuie, un exemplu e la Robert F Kennedy Jr, candidat independent pentru a deveni presedinte USA, care chiar daca e baiatul lui Bobby Kennedy , a fost refuzat de Biden cand a cerut protectia Secret Service
Ti se face greata cit de jos au putut sa ajunga americanii, personal nu ma mai mira nimic !
https://thehill.com/blogs/blog-briefing-room/4771060-calls-grow-for-rfk-jr-to-get-secret-service-protection/
Paralele inegale Schoedingeriene , USA-SK-HU-JP…
Nu-sh sa fi fost SitCom, ci mai degraba noncombat.
Ani de zile cu amenintari de la tot felul de celebritatzi (Madonna) c-or arunca-n orbita casa necolorata de suparare, sau ca roshkovanu’ o trebui luat in catare (Joe), se mai intampla si de-astea.
FBI deloc de incredere, dupa ce-or scos pe gura-n primul mandat, DHS-ul cine-o sti ce dinte mai avusera si aia impotriva lui Trumpescu.
Iar dupa Capitol Hill riots si lucrurile ce s-or intamplat prin justitzia lor, sigur nici SS-ul (m-or luat fiorii de la acronim) nu-l iubeste pe bad orange man.
Asteptam si restul listei: Vladimir-Vladimirovici (dreptate pentru Prig’ 😀 ), Xi, rotundul nord-coreean, etc.
Vara-i deja prea infierbantata si tat tat tat ne-om amuza.
Stay tuned, ca balul s-o deschis demult cu Shinzo Abe!
Asta apropos de protectzie … si paza 🙂
Si ca sa fiu o tzira conspiratzionist, uitati-va la NCIS Sezon 1 – Yankee White 🙂
De mai era un al 2-lea tragator prin zona, dupa cum nu l-or acoperit pe businessman la scafarlie, ii cam inrosea parul.
Cineva pe Rumble (cred) se-ntreba: “voi diboli, o umbrela, o copertina ceva, ‘nica?”
Asta dupa gang-bangul cu agentele si ridicatul mortului viu in “chishere”, ca sa-l depuna-n limuzina blindata.
Nu’sh ca nu ma pricep…
Caudillo, nu cred ca are cineva vreo nelamurire referitoare la democratii, avansate sau nu. Nu stiu daca ne ajuta sa bagam politologia in discutie pe o speta care tine de un incident major de securitate in mama democratiei. Terminat cu bine, din fericire. Pe mine personal nu ma intereseaza ce motive a avut tragatorul, la ce talk-showuri se uita, cu cine voteaza, ce o fi mancat dimineata, daca l-a parasit nevasta-sa. Ci cum de a reusit performanta sa prinda tot dispozitivul cu izmenele in vine. Ca nu e vorba de incepatori, toti au experienta.
Xv,
asa cum lui Robert F Kennedy Jr nu i s-a acordat protectia Secret Service din motive evident politice , au aparut niste acuzatii despre resursele insuficiente alocate de Secret Service pentru protectia lui Trump.
Implicatiile politice sunt evidente si aici, daca Administratia Biden vrea sa-l sicaneze pe Trump, are parghii. Personal redus sau insuficient pregatit.
“Ca nu e vorba de incepatori, toti au experienta.”
Vaca asta nu avea ce cauta in protectia lui Trump, nici maccar fizicul(inaltimea) nu o recomanda pentru protectia lui Trump, creierul nici atat, dar pana la urma directoarea Secret Service decide ce angajati are si cum ii foloseste
https://x.com/Fusulica78/status/1812486586249928715
Caudillo, treaba lor ce criterii au acum pt selectie. Pt femei sunt alte standarde peste tot. Obisnuieste-te cu ideea ca asta e lumea in care traim, exista tendibta de a scadea standardele.
Stiu personal ofiteri la noi in structuri de interventie sau protectie care au sub 1,70.
Deci nu de pe net. Cu multa experienta, care au intrat in Sistem in 80-90. Deci cu Scoala Militara/Academie.
Ca nu sunt toti in inelu 1 e alta treaba, doar ca unu dintre ei a fost si si-a indeplinit misiunea fara probleme, vb de perioada anilor 90 cu toate problemele ei.
Cu “vaca” aia sau fara era fix la fel din moment ce ala trasese.