TehnoMil

Vestile de pe frontul din Donetsk nu sint grozave, conflictul evoluand spre un razboi de uzura in care Rusia are un avantaj clar. Ucrainienii asteapta fie epuizarea fortelor ruse si eventuala ocazie a unui contra-atac, fie “rasputita” si refacerea liniilor de aparare.

Problema e ca anul viitor situatia nu se poate schimba in mod substantial, decat poate in mai rau pentru ucrainieni: capacitatea lor de bombardament strategic, singura sansa reala de a infrange Rusia, este puternic limitata de furnizorii occidentali iar de cealalta parte, rusii par sa incerce sa atraga rezerve inclusiv din Coreea de Nord.
Daca la asta se adauga si posibilitatea ca occidentalii sa faca presiuni pentru incheierea rapida a razboiului, mai ales in cazul din ce in ce mai probabil in care fostul POTUS va deveni si viitorul POTUS, e clar ca ucrainienii au nevoie de o schimbare de plan.
Planul lor pentru pace a fost deja prezentat insa nu a starnit un entuziasm masiv: toata lumea intelege ca, in lipsa unor monede de schimb, posibilitatea ca Ucraina sa recupereze ceva pe calea tratativelor este redusa iar garantarea securitatii Ucrainei pe viitor e imposibila atat timp cat statalitatea sa e intolerabila pentru rusi.
E nevoie deci de niste atuuri.

Primul glont pe teava: NATO or else…

President Volodymyr Zelensky said on Oct. 17 that he told Republican presidential nominee Donald Trump in their meeting in September that Ukraine needs to be part of NATO, or it would pursue nuclear capabilities to protect itself.
Zelensky was speaking from Brussels, where he presented his victory plan to EU leaders.
“Either Ukraine will have nuclear weapons, which will serve as protection, or it must be part of some kind of alliance. Apart from NATO, we do not know of such an effective alliance,” Zelensky said that he had told Trump.
“I believe Trump heard me and said that it was a fair argument,” he added.

Sursa: kyivindependent.com

Ideea ca Ucraina sa faca parte din NATO pare a fi respinsa cel putin de catre Germania si, probabil, de catre SUA, dupa alegeri. Motivul e din nou clar: atat timp cat probabilitatea ca Rusia sa atace din nou Ucraina e foarte mare, chiar si sub umbrela NATO, includerea Ucrainei in NATO va fi vazuta mai degraba ca un pericol, nu un castig pentru NATO.

Ar putea Ucraina sa forteze aderarea la NATO amenintand cu proliferarea nucleara?
Sau chiar sa-si asigure singura securitatea, odata ce ar obtine armele nucleare?

Din punctul de vedere al ucrainienilor, logica e simpla: renuntarea la arsenalul nuclear in schimbul unor promisiuni de securitate vagi a facut posibil atacul Rusiei deci poate ca un arsenal nuclear ar impiedica un atac viitor.

Dar ar putea Ucraina, chiar si teoretic, sa produca arme nucleare si mijloacele de lovire necesare?

Daca e sa analizam industria nucleara civila, Ucraina are 15 reactoare nucleare si exploatari de uraniu insa nimic din lantul necesar fabricarii uraniului imbogatit folosit drept combustibil. Odata cu renuntarea la importul de combustibil nuclear din Rusia, Ucraina a fost nevoita sa apeleze la un circuit international mai complex:

Ukraine’s Eastern Mining and Processing Plant (VostGOK) has sent a first batch of domestic uranium concentrate to Canada’s Cameco for further processing and eventual nuclear fuel production, reports in local media said.
Interfax Ukraine said Cameco is to convert the batch to uranium hexafluoride (UF6) before it is sent to Urenco, the British-German-Dutch nuclear fuel consortium, for enrichment and ultimately to Westinghouse for fuel manufacturing.

Sursa: nucnet.org

Pe partea de stocare a combustibilului ars lucrurile nu stau cu mult mai bine, Ucraina finalizand constructia propriului depozit de stocare abia in Decembrie 2023:

Energoatom and Holtec have announced that Ukraine’s new Centralised Spent Fuel Storage Facility is up and running receiving used nuclear fuel from the country’s nuclear power plants.

The CSFSF, located in the Chernobyl Exclusion Zone, is a dry storage site for used nuclear fuel assemblies from the country’s VVER-1000 and VVER-440 reactors. It is designed to have a total storage capacity of 16,530 used fuel assemblies, including 12,010 VVER-1000 assemblies and 4520 VVER-440 assemblies. Contracts were signed for its construction with USA-based Holtec International in 2005, though construction only began in 2017.

Sursa: world-nuclear-news.org

Calea spre obtinerea plutoniului din combustibilul ars pare blocata din start, putine obiective din Ucraina fiind urmarite de rusi cu mai multa atentie decat CSFSF.

Cat despre imbogatirea uraniului, logica conventionala spune ca ar fi imposibil de ascuns un program de asemenea dimensiuni insa asta se bazeaza pe ipoteza folosirii tehnologiei de separare prin centrifugare.
O tehnologie mai recenta, SILEX (Separation of isotopes by laser excitation), se bazeaza pe folosirea laserilor si promite reducerea semnificativa a “amprentei la sol” si a energiei consumate (pdf adaugat la sfarsitul postarii).

Pana la urma, 300 de mp e doar echivalentul unei vile mai discrete a vreunuia dintre micii daunatori, deci un proiect fezabil. Oare s-ar putea “containeriza” la bordul unui tren? Decat intreb.

Inca le-ar lipsi capacitatea de conversie a uraniului insa unde e vointa si, mai ales, mare nevoie…
La fel, lipsesc celelalte componente cheie ale unei arme functionale insa ucrainienii au dovedit pana acum cu varf si-ndesat ca pot fi foarte creativi deci n-ar trebui desconsiderati.

Sa presupunem ca toate detaliile necesare incarcaturii de lupta s-ar rezolva cumva, cu multa ingeniozitate sau prin magie pura. Ar avea ucrainienii mijloacele de livrare?

Ucraina detine unul din cei mai mari producatori de rachete ramasi de pe vremea sovietelor:

The most important Ukrainian missile facilities are the Pivdenne Design Bureau and the Pivdenny Machine-Building Plant (Pivdenmash), also known under their Russian designations of Yuzhnoye Design Bureau and Yuzhmash, respectively. Both facilities are located in the city of Dnepropetrovsk and represent the bulk of Ukraine’s missile design and production capability. During the Soviet era, these two facilities were among the most important intercontinental ballistic missile icbm (ICBM) design and production facilities, and were responsible for the so-called “heavy” ICBMs START I Treaty designation applied to missiles whose launch weight exceeds 100t), such as the SS-9 “Scarp” and the SS-18 “Satan.”

Sursa: nti.org

Complexul s-a aflat bineinteles pe lista tintelor atacate de rusi insa nu sint cunoscute amploarea pagubelor si gradul in care activitatea a putut fi relocata.

Exista insa unele indicii, ucrainienii avand mari dificultati in a pune in fabricatia de serie mare noua racheta Hrim-2 / Sapsan, o racheta balistica cu raza de actiune de 400-500 de km si capabila sa poarte o incarcatura de 500 de kg.

Iunie 2023:

Ukraine won’t be getting its own tactical ballistic missile any soon, as turns out from the interview with the chief of a defense company taking part in the most prospective domestic missile project Sapsan
Ukrainian-designed Sapsan tactical missile system has not even entered the prototype testing stage yet, still remains at its development stage, says Ihor Krol, head of the “West-Ukrainian Union of Defense Industrial Enterprises” Association.

Sursa: defence-ua.com

Chiar daca articolul de sus nu ar fi decat parte a unei operatiuni de mascare cu fum, existand unele teorii cum ca unele lovituri asupra Rusiei ar fi fost executate cu asemenea rachete balistice, raritatea lor indica faptul ca si daca ar fi intrat in productie, racheta nu este fabricata in serie mare.
Iar faptul ca un fost producator de rachete balistice intercontinentale se chinuie sa produca o racheta cu raza scurta de actiune, chiar si pe timp de razboi, e indicativ pentru problemele intampinate de ucrainieni.

In concluzie, un program nuclear ucrainian ar necesita sprijin occidental, chiar si doar sub forma pasiva, ceea ce insa ar submina orice incercare a Vestului de a negocia cu Iranul renuntarea la programul sau nuclear. Greu de crezut deci ca Vestul ar fi dispus sa ajute in vreun fel.

Poate ca totusi nici nu e nevoie ca Ucraina sa obtina arma nucleara ci doar sa fie vazuti ca suficient de avansati incat aderarea la NATO sa fie preferabila unei Ucraine inarmate nuclear insa in afara NATO, angajata intr-un razboi permanent cu o alta putere nucleara.

Al doilea glont: Transnistria

Din nou, logica e simpla: pentru a avea o sansa la restituirea unei cat de mici parti a teritoriului ocupat de rusi, ucrainienii trebuie sa detina ceva de valoare pentru Rusia. Incursiunea din Kursk a urmarit exact asta si chiar daca manevra nu a dat rezultate din punct de vedere operational, le-a adus un avantaj din punct de vedere strategic, cel putin cat timp inca ocupa teritoriu rus.
Altfel spus, rusii nu s-au dus dupa fenta si n-au dat vrabia din Donetk pentru cioara din Kursk insa mai devreme sau mai tarziu vor presa si in Kursk.

Ucrainienii au insa la indemana un alt “Kursk” de unde este mult mai dificil pentru rusi sa-i respinga. O eventuala “operatiune speciala militara” a ucrainienilor in Transnistria ar demola usor contingentul rus si fortele locale transnistrene, fara ca Rusia sa poata reactiona eficient. Atunci de ce n-au facut-o deja, mai ales cand erau intr-un pericol real (sau macar perceput asa) de a fi atacati de trupele rusesti de acolo?

Probabil pentru ca orice actiune de acest fel ar trebui facuta doar cu acordul moldovenilor de Est, orice ocupare pe termen lung a Transnistriei de catre ucrainieni fiind cel mai probabil dezaprobata de occidentalii de care depinde Ucraina.

Intoarcerea Transnistriei la Republica Moldova ar insemna insa nu doar oportunitatea ci si obligativitatea unirii acesteia cu Romania.

Dupa cum s-a dovedit in ultimele zile, Republica Moldova este incapabila sa ajunga la un acord intern asupra vectorului de dezvoltare, adaugarea Transnistriei – chiar si in lipsa trupelor straine sau fortelor armate locale – aruncand in aer orice sansa de apropiere de Vest. Singura solutie viabila ar fi “diluarea” reprezentativitatii celor aproximativ 400 de mii de cetateni sovietici din Transnistria (cu exceptiile care se stiu) in masa mult mai mare a populatiei romanesti, lucru de care toate partile sint constiente.
Ar insemna pierderea definitiva a Transnistriei de catre Rusia (cel putin atat timp cat exista NATO) dar si de catre Ucraina: desi la un nivel latent, putin verbalizat international, Ucraina considera Transnistria un teritoriu istoric ucrainian. Cvasi-independenta fata de Republica Moldova era de preferat inglobarii in Romania, chiar cu pretul stationarii trupelor rusesti in regiune. Asta pana acum.

Asa ca Ucraina are o decizie de luat: pe de o parte, poate spera ca si doar amenintarea unei interventii in Transnistria i-ar face pe rusi sa ofere conditii mai bune la masa tratativelor. Pe de alta parte insa, exista voci care spun ca rusii trebuie sa “piarda” ceva ca rezultat al invaziei, pentru descurajare pe viitor si poate, destabilizarea regimului actual. Securitatea Ucrainei pe termen lung ar putea deci depinde de asta, asa cum ar depinde si de aderarea la NATO.
Singurul mod sigur de a-i face pe rusi sa “piarda” ceva – cel mai bine chiar dupa declararea aderarii Transnistriei la Rusia (oare de ce n-or fi facut-o deja?) – este probabil pastrat de ucrainieni in buzunarul de la vesta, pentru negocierile viitoare.

Decizii, decizii.

snyder-r_2021-05-20_proliferation-risks-of-laser-enrichment-of-uranium-v2