Istorie: Proiectilele AT Costinescu

Dotarea AT a Armatei Romane in cel De-al Doilea Razboi Mondial a ramas pana azi unul din cele mai interesante subiecte, mai ales avand in vedere impactul asupra desfasurarii luptelor. Legendarele proiectile AT Costinescu, folosite inclusiv la faimosul tun AT 75mm Resita, au ramas invaluite intr-un anumit mister, foarte putine date tehnice fiind cunoscute pana acum. Asta pana la aparitia lucrarii de dizertatie a ing. Razvan Bolba Proiectile Antitanc de Conceptie si Productie Romaneasca Fabricate la Uzina Emil Costinescu” (Sursa: academia.edu):

Proiectile_antitanc_de_concepie_i_prod-1
You can leave a response, or trackback from your own site.

7 Responses to “Istorie: Proiectilele AT Costinescu”

  1. Caudillo says:

    Felicitări d-lui inginer Bolba pentru lucrarea excepțională!
    La pagina 21 se afirma că Armata română nu avea în dotare tunuri să de calibrul 76,2 mm

    În anul 1926, celor 18 baterii existente li s-a ad`ugat o baterie de tunuri

    calibru 76,2 mm Md. 1925 Skoda, importate din Cehoslovacia, cu aparat central

    de tragere antiaerian` Md. 1926, inventat de c`pitanul Bungescu în anul 1925,
    [i o baterie de tunuri calibru 75 mm Md. 1925, importate din Fran]a6.
    În anul 1925, se construie[te primul model de aparat central de tragere,
    inventat de c`pitanul Ion Bungescu, care este introdus în serviciu un an mai t#rziu;
    al doilea model perfec]ionat intr` în dotare în anul 1928; în 1935, este realizat
    al treilea model, cunoscut sub denumirea de „aparat central simplificat” Md. 1935;
    în toamna anului 1938, apare aparatul central „maior Bungescu, Md. 1938”,
    sub forma de prototip, care a fost omologat în 1939.

    Sursa
    Istoria apărării antiaeriene a teritoriului României , p 67 .

    In rest,se observă cât de înapoiați eram.
    Lipseau proiectilele cumulative, proiectilele Costinescu nu puteau aduce mari performanțe pe niște tunuri fără viteza inițială mare de tragere, ar fi trebuit să aibă 750-800 m/s pentru a avea succes în rol at.

    Cât despre folosirea proiectilelor Costinescu pe tunul PAK 75/97 , e vorba de un optimism exagerat, tunul german avea țeavă franceza și era conceput pentru proiectile cumulative

  2. Caudillo says:

    https://www.jaegerplatoon.net/AT_GUNS2.htm#75PstK9738

    After running to new Allied medium and heavy tanks (such as Soviet T-34 and KV-1) the Germans found out that they needed antitank guns more powerful than 50 mm Pak. As a stop gap solution this 75-mm antitank gun was introduced. It basically combined gun barrel of French 75-mm model 1897 field gun equipped with muzzle-break to carriage of German 5.0 cm Pak 38. Ammunition used typically included captured French HE-rounds, captured Polish AP-rounds and German made HEAT-rounds, however using AP-rounds was not favoured and HEAT was the main ammunition type in antitank use with German troops. Reason for this was quite simple: The gun was quite unstable and recoil with AP-rounds was so fearsome that the Germans nicknamed this gun type as “Mustang”. This gun was introduced to German troops in November of 1941 and in years 1941 – 1942 some 700 guns of this type were manufactured. According some sources the total production totalled about 3700 guns. 7.5 cm Pak 97/38 as Germans called it was far from perfect, but it worked and was cheap to produce (cost and need of work were about two thirds of what was needed with 7.5 cm Pak 40

    Tunul ăla cu muniție perforantă era mai periculos pentru servantii proprii decât pentru tancurile sovietice

  3. Xv says:

    Că tot ai pomenit ca erau “legendare” și proiectilele un “mister”.
    “Legendare” in sensul legendelor alea de se împletește realitatea cu ficțiunea și nu se mai știe nimic, decât “se zice că” sau in sens ca au avut performanțe deosebite pe front sau la export și au stabilit anumite performante nemaiintalnite pe plan international?

    • admin says:

      “Legendare” in sensul performantelor: trase din tunul de 75mm Resita ar fi avut performante fantastice, greu de explicat la o prima vedere. Asa zice legendele, nu stiu cat e realitate si cat fictiune dar mai era putin si era declarat mai bun decat 17-pdr.

  4. Caudillo says:

    “Legendele” e binecunoscute, respectiv că performanțele excepționale ale tunului Reșița erau obținute prin folosirea unei pulberi britanice mai puternice, dar care uza foarte mult țeava.
    Probabil de aia țeava la tunul Reșița trebuia schimbata după 500 de lovituri iar la Pak 40 după 6000 de lovituri

  5. Caudillo says:

    Aici e tunul aa Skoda model 1925, e trecut cu calibrul 76,5 mm

    https://www.worldwar2.ro/arme/?article=337

  6. Xv says:

    Caudillo, ce “performanțe excepționale”? Concret, cu comparație cu tehnica similară din alte țări.
    Iar o ținem langa cu “tehnica geniala și “dujmanii răi care au furat-o/interzis dezvoltarea ei”?
    Au fost niste realizări tehnice în cel mai bun caz notabile.
    Maximul produs de industrie il ai in “epoca de aur” și se vede și la ora actuala cât de performant a fost.
    In rest, doar legende, pe lângă tab-ul “autohton”, pm-ul “autohton” și toată seria de clone sau pocnitori sublerite “autohtone”.
    Tehnica realmente autohtonă, originala, a fost rara in raport cu cea copy-paste, străină sau licență.
    Putea fi daca nu pica șandramaua conunista, atunci existau proiecte ceva mai aproape de nivelul decent, în raport cu ce deja produceau alții.

Leave a Reply