TehnoMil

Ca sa nu se mai prabuseasca si alte drone in Romania, Marele Aliat ne va trimite niste F-16. Anuntul suna bine pana in momentul in care ne amintim ca Romania are propriile F-16 si efectul lor asupra dronelor “s-a vazut”.
Ce vor putea face mai mult pilotii americani de F-16 impotriva dronelor, vor lansa niste AIM-9x? Vor trage cu tunul de bord? Vor lansa niste APKWS ca in testele de acum cativa ani?

Indiferent de rezultatul practic, ramane imaginea americanilor care vin cu F-16 sa rezolve problema pe care romanii n-au fost in stare sa o rezolve cu propriile F-16. Adica problema nu ar fi de echipament. Ceea ce e, evident, umilitor.

E adevarat ca am cam inceput sa ne obisnuim cu starea asta de cand cu cealalta umilita majora, proaspatul incident in care MApN nu a stiut de prabusirea dronei desi a fost instiintat cu subiect si predicat de catre ucrainieni. Justificarea cu reflexia radar redusa, altitudinea joasa de zbor si relieful accidentat (de parca astia ar fi factori misteriosi, stiuti doar de catre adversari) este foarte simplu de demontat avand in vedere ca ucrainienii au vazut-o iar romanii nu. Or fi stat ucrainienii mai la deal sau or fi fost doar mai atenti (adica mai profesionisti)?

Balanta intre evolutie si revolutie in ceea ce priveste viitorul M1 Abrams a inceput sa se incline spre cea de-a doua varianta. Daca initial se vorbea de o noua varianta (4) a System Enhancement Package (SEP) care ar fi urmat sa intre deja in productie, acum zvonurile dau ca probabila abandonarea programului SEPv4 si concentrarea eforturilor pe o noua versiune, substantial mai diferita de actuala SEPv3, numita M1E3.
Avem de multumit evenimentelor din Ucraina pentru schimbarea asta de optica dar si, destul de probabil, zgomotelor facute de concurentii Abrams care incearca sa prinda trenul modernizarilor mai radicale spre o noua generatie de tancuri.
Despre M1E3 nu se stiu prea multe lucruri in afara faptului ca atentia se va indrepta spre micsorarea greutatii, cresterea mobilitatii si a probabilitatii de supravietuire, concomitent cu reducerea amprentei logistice. M1E3 ar urma sa intre in dotare undeva in urmatorii 10 ani.

Good news: se pare ca in sfarsit Romania isi onoreaza obligatiile catre ESA si ajunge cu platile la zi.

Micii daunatori de prin ministere au propus si emis HG-uri (notele de fundamentare sint incluse la finalul postarii) pentru plata sumelor restante din anii precedenti si primele doua transe aferente anului AD 20:23.

Situatia e complexa si e mai bine sa-i lasam pe ei sa explice, cu cuvintele lor (fragmentele mai importante):

Modul de angajare și plată al contribuției financiare naționale către ESA este stabilit prin Legea nr. 262/2011 și prin Convenția ESA. Sunt două tipuri de contribuții, fixă (denumită obligatorie) și pentru programe (denumită opțională pentru că fiecare țară își determină calitativ și cantitativ programele și misiunile spațiale la care participă). Contribuția fixă este stabilită prin lege și se calculează ca proporție din venitul național net între cele 22 de state membre, României revenindu-i aproximativ 1%. Aceasta reprezintă costurile generale de administrare, programele de cercetare fundamentală și costurile asociate Centrului Spațial European din Guyana Franceză, fiind plătită anual conform Legii nr. 262/2011. Contribuția pe programe reprezintă cota de participare la fiecare dintre programele și misiunile spațiale multianuale ale ESA, selectate de România și aprobate. Miniștrii negociază și angajează participarea pe programe multianuale cu diverse durate și distribuții de costuri. Este angajată o suma totală, distribuția pe programe fiind aprobată de miniștri conform negocierilor și sugestiilor făcute de Agenția Spațială Română, având în vedere și menținerea contribuției totale a României la nivelul procentajului de 1% din bugetul total ESA. Din derularea fiecărui program rezultă contribuțiile anuale ale României, care sunt calculate ulterior Consiliului la nivel ministerial și vor fi confirmate prin Hotărâre a Guvernului României.

C-UAS e un domeniu de mare actualitate, avand in vedere evenimentele curente dar si un subiect foarte interesant tehnic, putine alte tehnologii avand un asemenea efect-surpriza.
Surpriza nu e atat prezenta UAS/UAV-urile pe campul de lupta cat incapacitatea celor doua parti de a le neutraliza, mai ales cand e vorba de apararea unor obiective-tinta cunoscute, cum ar fi porturile ucrainiene sau bazele aeriene rusesti.

Daca e sa examinam mijloacele tehnice avute la dispozitie (adica exeptand tehnologia laser si alte Star Trek-uri), masurile C-UAS par sa graviteze catre masurie de razboi electronic “soft-kill” si tunuri AA “hard-kill” – rachetele AA, desi probabil eficace, fiind considerate prea scumpe si deci ineficiente.
Masurile de razboi electronic par sa aiba efect contra UAV-urilor controlate de la distanta, adica a dronelor ISR insa, pe de o parte, pe termen mediu-lung evolutia tehnologica le pune sub semnul intrebarii si, pe de alta parte, nu par sa aiba mare efect impotriva dronelor kamikaze care zboara pe o traiectorie pre-planificata. Mai exista nisa UAS-urilor anti-UAS dar nu exista multe informatii despre utilizarea lor deci probabil ca impactul lor e destul de redus.

Ramane deci in discutie artileria AA unde ucrainienii arunca in lupta orice pare viabil (sau nu), incepand cu Gepardul german si terminand cu… orice e chestia asta:

Damen Holding B.V. (Damen) a luat act de difuzarea extinsă în presă și interesul public cu privire la situația Șantierului Mangalia. Având în vedere lipsa de claritate a mai multor narative, compania noastră ar dori să prezinte următoarele precizări.

Damen va rămâne în România și își va continua activitatea la Galați.

Nu există îndoială că Legea 187/2023 este aplicabilă și Damen este lipsit de controlul operațional și managerial, prin încălcarea totală a acordului inițial de către statul român, de unde și dreptul Damen de a înceta contractul de asociere. Acest lucru a fost recunoscut chiar și în documente oficiale ale Ministerului Economiei din România.

Așa cum Damen a notificat toate autoritățile responsabile, încetarea contractului de asociere este deja în vigoare de la 03.08.2023.

Damen așteaptă doar cooperarea părții române pentru o implementare eficientă a procedurii de retragere, cu cât mai puține perturbări posibile pentru toate părțile interesate.

Soluția nu este să se formeze comitete și comisii. Ceea ce este, în orice caz, prea puțin și prea târziu.

Mai mult, Damen Holding nu a fost contactat de nicio autoritate și nu are discuții în prezent cu nicio comisie.

Nu-i normal sa le dai inapoi cele 2 procente? Cine ar fi trebuit sa rezolve problema asta, fostul ministru al Economiei, nea’ Florin Spataru-Avion? Unde e acum, s-a ascuns?

Arquus, grupul cu infrastructura 100% franceza rezultat din fuzionarea Renault Trucks Defense, Acmat si Panhard, care produce majoritatea vehiculelor pe roti din dotarea armatei franceze, care are 100 de ani de istorie, care participa si la licitatia ATBTU 4×4 romaneasca, are infrastructura 100% franceza.
Am mentionat ca are infrastructura 100% franceza?

Se facea ca era prin 20:16 cand Franta a plasat o comanda pentru aproximativ 4.400 de Arquus VT4 Trapper, in cadrul programului VLTP-NP (Véhicule léger tactique polyvalent – Non protégé), ultimele vehicule iesind de pe banda de fabricatie in Iulie 20-23. Termenul de “fabricatie” este folosit aici intr-un sens foarte larg, mai ales pentru o firma cu infrastructura 100% franceza, care a ales sa livreze de fapt niste Forduri Everest tunate usor si redenumite Arquus Trapper, pentru pierderea originii. E interesant de observat artificiile pe care Arquus trebuie sa le faca in prezentarea Trapper drept un vehicul produs in Franta, pentru a menaja orgoliile locale. Nici nu se pomeneste despre procentul de integrare in infrastructura 100% franceza, probabil ca nu e elegant sa discuti detalii de genul asta.

Niste vesti foarte interesante legate de apararea aeriana europeana tocmai ce au zburat pe sub nivelul radarului.

Poate unul din cele mai sensibile capitole din dotarea armatelor NATO/UE e reprezentat de apararea anti-aeriana mobila, destinata sa protejeze unitatile fortelor terestre aflate in miscare. NATO are o colectie impresionanta de sisteme anti-aeriene transportabile insa daca e vorba de insotirea unitatilor aflate in mars, situatia e albastra. In afara de niste MANPADS-uri (Stinger, Mistral, Piorun, RBS 70) montate pe diferite platforme mobile, niste Crotale vechi, ceva sisteme sovietice la fel de vechi (SA-6/8/9) si Geparzii 2x35mm asigurati de furnizorul de securitate care este, in rest cam bate vantul.

Problema a fost recunoscuta de ceva timp si s-au facut niste eforturi pentru remedierea ei, din pacate mai mereu cu frana de mana trasa. US Army si USMC au lansat ideea unui sistem NASAMS mai mobil, programe cunoscute drept SL-AMRAAM si CLAWS. Desi programele de achizitie americane au fost anulate pana la urma, lansatorul rezultat (un M1097 Humvee cu 6 sine de lansare) a fost adoptat de Kongsberg in oferta lor pentru sistemele NASAMS si a fost cumparat de catre Olanda si Finlanda. Mai recent, si Norvegia a cumparat un sistem similar, numit NASAMS High Mobility Launcher, folosind o platforma M1152A1.

Tot despre ei, finlandezii. Cum ii sade bine unui popor de vanatori, Finlanda pare ca n-a dus lipsa niciodata de producatori de arme. Nume mari ca Sako, Tikkakoski, VKT si Valmet sint cunoscute pentru productia de arme usoare pre- si post-WWII. Finlandezii au dus o politica de consolidare a productiei astfel incat, dupa fuzionari succesive, Sako a ramas singura fabrica de productie a armelor militare din Finlanda. Pe langa ei tropaie insa alti producatori mai mici, specializati mai degraba in arme de precizie, de vanatoare sau de competitie. Cine a auzit de Jalonen, Loppo, Lynx Rifles sau Uronen Precision? Chiar daca sint firme mai mici, nu e rau pentru o populatie de doar 5,5mil de locuitori. Sa trecem totusi peste comparatia inevitabila si nefericita cu Romania, ca ne da cu virgula si ne scufunda moralul.

In episodul de azi e vorba de Jalonen, si mai precis, de noua companie care a cumparat facilitatile de productie si le-a redenumit Ensio Firearms. Nici de ei nu auzisem pana acum, recunosc. Dar am aflat atunci cand au scos pe piata o arma automata foarte interesanta: KAR-21.

Principalul avantaj al KAR-21 e capacitatea de conversie a calibrului de la .223 Remington (denumirea hipstereasca pentru 5.56mm) la .308 (in limbaj normal, adica metric, 7.62x51mm). KAR-21 poate trece de la 5.56mm la 7.62 NATO schimband doar teava (duh!), inchizatorul si lacasul incarcatorului.

Evident, arma este putin mai grea decat un AR-15, fiind dimensionata pentru a suporta si 7.62 NATO insa daca s-ar vrea uniformizarea logisticii intre armele de asalt si DMR-uri, avantajele ar putea sa fie mai importante.

N-au fost luati in seama pentru contractul finlandezo-suedez, foarte posibil din cauza lipsei unei capacitati mari de productie. Plus ca probabil si la ei trebuie sa-i dai ceva de facut principalului arsenal din tara, chit ca Sako e o companie privata detinuta de Beretta, altfel s-ar lasa cu probleme sociale